Voi
trece degrabă peste evenimentul Summitul NATO de la Ankara, unde noi iar ne-am
prezentat cu nişte avataruri şi-n urma căruia, presa locală iar a ȋncercat să ȋnsufleţească
ridicolul pȋnă să-l devină realitate. Serios, sistemul – orice o fi ăla – este chiar
atȋt de rău ȋncȋt nimeni, chiar nimeni din lumea reală nu vrea să lucreze
pentru el? N-a fost destul că, ȋncă din zorii democraţiei, a fost desemnat un
actor (collaborator al Securităţii) care joacă, şi-acum, pȋnă la a se confunda
cu personajul, rolul de principe ȋn rămăşiţele fostei monarhii, trebuia să
ȋmputerniciţi o oengistă cu tupeu maxim, hotărȋtă să distrugă sistemul politic
actual, fără funcţie ȋn statul romȃn, să joace rolul de primă-doamnă şi stăpȋnă
a Palatului Cotroceni? Nu-mi dau seama cum o primesc ăştia, p-afară, ȋntr-o
calitate oficială. Doar dacă nu cumva tovarăşa de viaţă a primit Cabinetul 2 şi
noi nu ştim.
Ȋn fine, ȋn zilele noastre, cȋnd pȋnă şi ştiinţa e-n
ochii privitorului iar gȋndirea critică şi sȋngele se află-n presa plătită să
mintă, adevărul trebuie să fie ȋn imaginaţia fiecăruia, pȋnă la urmă, tranzitoriu,
agăţat ȋntre două studii observaţionale.
Ce păţeşti dacă (nu) consumi cafea, stai ȋn fotoliu şi te uiţi la televizor
