Ce titlu de doi lei!
A realiza, a fi ȋmplinit, Provocare,
violenţă, prevenţie, bullying, conştientizare, valori, cancer/tumori, iubesc,
droguri recreaţionale, adicţii, extremism, radicalizare, din păcate/din
fericire, Deci…
Sunt cuvinte-cheie, apărute după
Revoluţie, conotate altfel decȋt ȋn cultura noastră. (conotaţia nu-i tot aia cu
definiţia din DEX)
Titlu
(chiar acum): Caz şocant. Elev fotografiat cu cuţitul ȋn sala de clasă
Vi se pare că ajută? Acest “şocant”? Ăştia din televizor, sunteţi şocaţi?
Dacă da, mergeţi la psiholog! Știţi că, există,
deja, noţiunea de “emotional inflation”.
Cereţi ajutor! O altă
formulare dibace care, iniţial, a fost conotată, exclusiv, drept: mergeţi la
psiholog!
Gripa, boala dată drept exemplu ȋn multe filme americane, corelată cu orice symptom, de la durere de burtă, la durere de cap. Apărea personajul principal, vomitȋndu-şi maţele din ea (de regulă) şi-i spunea colegului: I must’ve got a flu.
A f…ing flu! Nu mai puteam s-aud asta!
Pentru noi, gripa era aia legată de
sistemul respirator (plămȋni, nas, gȋt, bronho… ceva), tuse, temperatură, nas
ȋnfundat şi dureri musculare de parcă eşti bătut. Forme mai grave sau mai
uşoare.
Provocare e unul dintre cele
mai abusiv folosite cuvinte, ȋn limba romȃnă avȋnd, pȋnă să vină civilizaţia
peste noi, o conotaţie exclusiv negativă. Acum, orice problemă, inerentă ȋn
viaţa oricui, ȋncercare a ceva nou şi chiar ȋndemn (ȋmpingere) la a face ceva
foarte rău e o provocare. Bună sau rea deopotrivă!
Nu mai spun ce a ȋnsemnat ȋncercarea a
ceva nou, chiar orice! Cu menţiunea: eu nu refuz niciodată o provocare! După
care, tot televizorul ȋţi povesteşte prin ce-a trecut vedeta (o boală): a fost
cea mai mare provocare din viaţe ei!
Un alambic şi-o simplificare a unor
chestiuni dintr-un spectru foarte larg şi divers, ȋn care, cetăţeanul romȃn (copilul,
tȋnărul) nu era obişnuit să gȋndească. O diversiune conotativă care a schimbat vieţi. Un alt clişeu importat.
Violenţa a fost o referinţă
absolut exagerată pȋnă de curȋnd – adică, n-aveai voie să-ţi ieşi din sărite
sau să spui “nu”, mai ales copilului (au fost filmări ȋn mall cu comentariu
critic şi ameninţarea subȋnţeleasă că ţi-l ia protecţia copilului) - ȋnsă, de
curȋnd, văd că doar violenţa fizică este inacceptabilă. Normal, televiziunile
sunt pline de livratori de violenţă. Avertismentul cu Atenţie, urmează
imagini şocante! este o atragerea a atenţiei,
credeţi că schimbă cineva canalul?
Crima care a şocat ȋntreaga ţară! Uite, pe mine nu m-a şocat. Mi se pare groaznic, evident,
dar nu mă mai şochează. De cȋte ori poţi să fi şocat?
Bullying,
valori, cancer/tumori – folosite excesiv ȋn zona politică, un abuz oribil
asupra publicului - iubesc, droguri recreaţionale, adicţii, extremism şi-acum radicalizare. Absolut
intenţionat, cu implementare!
Trebuia s-avem şi noi! Valorile, cu referire la principii, nici pe departe nu era un cuvȋnt
uzual la noi. Hărţuitorii, obrăznicăturile, bătăuşii, brutele, teroriştii
psihologici (cum ar fi presa, de exemplu) – toţi au fost ȋnghesuiţi ȋn aceeaşi
cutie, iar eticheta bullying băgată ȋn limbajul
universal. Probabil şi-n China se foloseşte. Iar spectrul este atȋt de elastic
ȋncȋt, funcţie de ce-şi doreşte căprioara comunitară care-ţi aprobă creditul
social, orice poate ȋncăpea acolo. Am văzut că şi sarcasmul e asimilat acestor apucături
foarte rele. Crizele de muţenie, dacă nu ştiaţi, sunt ceva ce nu trebuie
permis! Get help!
Drogurile recreaţionale. Am
ştiut că se vor legaliza, de cum le-am văzut folosite, casual, ȋn
scenariul unui serial american celebru, poliţist. Continui să susţin că, ȋn
Romȃnia, drogurile, chiar dacă ȋntr-un sens figurat, aproape au fost băgate pe
gȋt copiilor, de grupuri politico-mediatice. N-a percutat nimeni să ia măsuri,
pȋnă cȋnd un număr foarte mare de copii şi tineri n-au devenit dependenţi grav şi-au
căzut seceraţi ȋn stradă. Pȋnă atunci se spunea doar: suntem sub media
europeană.
Adicţii, s-a spus, ȋn loc de
dependenţe, extremism – pentru a combate
tot ce nu convine unor poziţii oficiale, la un moment dat – şi-n final, nenorocirea
asta de radicalizare.
Uitaţi-vă ce atitudine de bifare au
avut toţi oficialii care au dat din gură zilele acestea, vizavi de escaladarea “violenţei”
ȋn şcoli! Uitaţi-vă, ce nepăsare!
Cel mai important, atȋt pentru presă,
cȋt şi pentru adunătura politică, a fost să pronunţe cuvȋntul magic:
radicalizare! Adică, ziceau ei, a fost şi pȋnă acum violenţă dar… radicalizare?
Intolerabil!
Au bagatelizat, atȋta timp, acele bătăi
groaznice ȋntre elevi, acele brutalităţi, umilinţe la care se dedau unii copii,
filmate şi urcate pe internet. Pȋnă mai ieri, cȋnd a apărut cazul de la
Bistriţa (cel cu “indianul” şi “altă religie”), moment marcat drept
radicalizare.
Iar măsurile autorităţilor abia
aşteptau să apară: mai mulţi paznici, mai multe camere de supraveghere, control
psihologic obligatoriu pentru toţi copiii şi control ȋn ghiozdane. Nu vor
rezolva nimic dar acum avem şi noi.
Titlu: Primele imagini cu nava scufundată de drone
Cutremur ȋn China. Nou prilej pentru
folosirea ȋn exces a comparativului de superioritate: E cel mai mare cutremur
din 2024 ȋncoace! Adică de-acum doi ani. Ce importanţă are? Absolut
nesimnificativ la scara, chiar, a istoriei recente.
Presa, ca şi reţeaua socială blamată,
nu e altceva decȋt o curea de transmisie a stării de rău. Iar interdicţiile adȋncesc
frustrarea şi contribuie la tendinţa de a face lucruri pe ascuns.
Urmează, cel mai probabil, să se arunce
nişte bani pe campanii de conştientizare. Nişte vedete şi nişte ONG-euri vor
spune nimic, ȋn cuvinte cu care publicul ţintă nu va rezona deloc. (din păcate
sau din fericire) Deci…
Oare cum reuşeşte China să cureţe Tik -
Tokul de jeg şi să livreze copiilor doar lucruri educative?
Fotografia
cu elevul cu cuţitul a stat pe ecrane, neblurată, mai mult timp decȋt Pe
aripile vȋntului. Și-mi vorbeşti mie de
provocări!
Sper
că presa, per ansamblu, se simte ȋmplinită ca influencer al societăţii
romȃneşti, după Revoluţie?
Titlu ziar: Româncă de 56 de ani, moartă în timp ce se afla la muncă
în Italia. Devenise bunică în urmă cu doar zece zile (dacă n-ar fi fost bunică,
era mai bine?)
