APOCALIPSA- MADE IN ROMANIA- TE UITI SI RAZI!

PROPAGANDA PRO SFARSITUL LUMII

TITULARIZARE 2011

Titularizare

TEMATICA STIINłIFICĂ

A. ELEMENTE DE CONSTRUCłIE A COMUNICĂRII

1. Fonetică si fonologie

• Intonaţia: structură, sens si funcţii comunicative

• Erori tipice de pronunţie comise de vorbitorii de limbă română ca limbă maternă

2. Morfologie si sintaxă

• Categoriile gramaticale ale substantivului:numărul: pluralul substantivelor (regula generală, alomorfele morfemului de plural, plurale neregulate, pluralul si substantivele colective, singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcţie de număr (substantive individuale si substantive colective, substantive numerabile si nenumerabile); determinarea: valorile articolului hotărât si nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon si genitivul prepoziţional; genul: expresia lexicală a genului, genul referenţial (folosirea anaforică a pronumelor personale).

• Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate si neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori si utilizare; aspect: opoziţia perfectiv-imperfectiv (progresiv) si clasele aspectuale de verbe; mod: distincţia mod personal – mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv si modul imperativ (formă, valori, utilizare);

diateză: diateza pasivă (pasivul cu be si structuri pasive cu get: valori, utilizare).

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010

5 Categoriile gramaticale ale adjectivului:gradele de comparaţie: comparaţia de superioritate, de egalitate si de inferioritate, superlativul (regula generală, adjective cu forme de comparaţie neregulate); adjective gradabile si non-gradabile.

• Procedee majore si minore de formare a cuvintelor

• Sintaxa propoziţiei simple: verbele auxiliare: proprietăţi morfologice si sintactice, utilizare; verbele modale: caracteristici morfologice, sintactice si semantice;

predicatele de tip copulativ; predicatele intranzitive: clasificare, proprietăŃi sintactice, utilizare; predicatele tranzitive: clasificare, proprietăţi sintactice, utilizare; construcţii tranzitive cu două complemente (double object constructions); particularităţi ale subiectului: construcţii cu it si there, omisiunea subiectului; acordul între subiect si predicat; adjectivul: utilizarea atributivă si predicativă; poziţia în cadrul grupului nominal; ordinea adjectivelor; adverbul: clasificare, ordinea adverbelor, poziţia în propoziţie; propoziţii negative: clasificare, proprietăţi sintactice si semantice, polarity items.

• Sintaxa frazei: propoziţii completive introduse prin that: caracteristici sintactice si semantice, omisiunea lui that, concordanţa timpurilor, folosirea subjonctivului în completiva introdusă prin that, distributie si funcţii sintactice; completiva infinitivală: clasificare, caracteristici sintactice si semantice, distribuţţie si funcţii

sintactice; construcţiile gerundivale: clasificare, caracteristici sintactice si semantice, distribuţie si functii sintactice; construcţii participiale: clasificare, caracteristici sintactice si semantice, distribuţie si funcţii sintactice; propoziţia relativă: clasificare, caracteristici sintactice si semantice, utilizarea pronumelor relative; propoziţii interogative directe si indirecte: clasificare, caracteristici sintactice, distribuţie, funcţii

sintactice; propoziţii de tip cleft si pseudo-cleft: caracteristici sintactice, distribuţie, funcţii sintactice; concordanţa timpurilor; propoziţii circumstanţiale (adverbial clauses);

vorbirea directă, vorbirea indirectă.

3. Semantică si lexicologie, stilistică pragmatică, socio-lingvistică

• Elemente de analiză semantică

• Relaţii lexicale: sinonimie, antonimie

• Limbaj figurativ si figuri de stil

• Limbaje de specialitate, stiluri funcţionale

• Marcarea socială a interacţiunilor verbale prin mijloace lingvistice; funcţii lingvistice

• Elemente de analiză a discursului; tipuri de text

• Mijloace de redare a modalitătii: intonaţia, mijloace lexicale

B. DOMENII TEMATICE

Domeniile tematice generale sunt cele prevăzute în programele scolare (TC, CD) si sunt obligatorii. Pe lângă acestea, în vederea desfăsurării activităţilor în cadrul cursurilor opţionale (C.D.S.), se vor studia / pregăti si următoarele:

a) termeni si concepte în plasarea textului în context istoric si cultural:

- curente literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism,

existenţialism, postmodernism etc;

- genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, roman, non-fictiune.

b) principii de compozitie:

- subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă,

metonimie, alegorie, simbol); modalităţi narative: naraţiunea obiectivă, subiectivă, omniscienţa totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea socială / psihologică; modalităţile retorice ale povestirii; timp, spaţiu, cauzalitate; structuri expressive dramatice caracteristice tragediei, comediei, melodramei, teatrului absurdului.

c) perspective si tonalităţi:

- tragism, patetism, comic si ludic, ridicol, burlesc, grotesc, sublim.

d) intenţionalitate si limbaj - vocabularul poetic.

Se vor studia lucrări reprezentative ale unor autori semnificativi din literatura si cultura britanică si americană conform următoarei liste minimale:

William Shakespeare: The Sonnets, Romeo and Juliet, Hamlet, Macbeth, A Midsummer Night’s Dream

Daniel Defoe: Robinson Crusoe

Jonathan Swift: Gulliver’s Travels

John Keats

S. T. Coleridge: The Rime of the Ancient Mariner

Jane Austen: Pride and Prejudice

Charles Dickens: Great Expectations, David Copperfield

Lewis Carroll: Alice’s Adventures in Wonderland

Thomas Hardy: Tess of the D’Urbervilles

Nathaniel Hawthorne: The Scarlet Letter

Walt Whitman: Leaves of Grass

Emily Dickinson

Mark Twain: The Adventures of Huckleberry Finn

Herman Melville: Moby Dick

Henry James: The Portrait of a Lady

Joseph Conrad: Heart of Darkness, Lord Jim

James Joyce: Ulysses

G. B. Shaw: Caesar and Cleopatra, Pygmalion

Virginia Woolf: Mrs Dalloway

F. S. Fitzgerald: The Great Gatsby

Ernest Hemingway: Short Stories

Eugene O’Neill: Mourning Becomes Electra

William Faulkner: Absalom! Absalom!

T.S. Eliot: Waste Land

William Golding: Lord of the Flies

N.B. Candidaţii vor avea în vedere posibilitatea formulării subiectelor sub forma unor comentarii detext / analize de text în perspectivă didactică. Acestea pot fi alese din alţi scriitori si alte opere decât cele din lista minimală.

BIBLIOGRAFIE

A. ELEMENTE DE CONSTRUCłIE A COMUNICĂRII

1. Baciu, I. 2004. Functional Categories in English. Vol. I. Nominal Categories. Bucuresti: Editura

Universităţii din Bucuresti

2. Baciu, I. 2004. English Morphology: Word Formation. A Generative Perspective. Bucuresti:

Editura Universităţii din Bucuresti

3. Bădescu, A. 1984 - sau orice altă ediţie. Gramatica limbii engleze, Editura Stiinţifică si

Enciclopedică

4. Cook, G. 1989. Discourse. Oxford University Press

5. Foley, Mark and Hall, Diane. 2003. Advanced Learners' Grammar. Pearson Education Limited

6. Gairns, R.et al. 1984. Working with Words. Cambridge University Press

7. Graver, B.D. 1994. Advanced English Practice. Oxford University Press

8. Leech, G. et al. 1975. A Communicative Grammar of English. Longman

9. Hewings, Martin. 2009. Grammar for CAE and Proficiency. Cambridge University Press

10. Huddleston, R., Pullum, G.K. eds. 2002. The Cambridge Grammar of the English Language.

Cambridge: Cambridge University Press

11. Ietcu, I. 2006. Discourse Analysis and Argumentation Theory: Analytical Framework and

Applicatio., Bucuresti: Editura Universităţii din Bucuresti

12. Mateescu, D. 2002. English Phonetics and Phonological Theory. Twentieth Century

Approaches, E.U.B.

13. Quirk, R. et al. 1972. A Grammar of Contemporary English. Longman

14. Sorea, D. 2007. Pragmatics. Some Cognitive Perspectives, Bucuresti:Editura Universităţii din

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010

9

Bucuresti

15. Swan, M. 1996. Practical English Usage. Oxford University Press

16. Weir, C. 1990. Communicative Language Testing

B. DOMENII TEMATICE

1. Bradbury, Malcolm. 1992. The Modern American Novel, Second edition. Oxford: Oxford

University Press

2. Delaney, D., Ward, C. & Carla Rho Fiorina. 2003. Fields of Vision. Literature in the English

Language. Longman.

3. Gill, R. 1995. Mastering English Literature. Macmillan Press Ltd.

4. Gower, R. 1990. Past into Present. Longman

5. Sanders, A. 1994. The Short Oxford History of English Literature. Oxford University Press

6. The Oxford Illustrated History of English Literature. 1994, Oxford University Press

7. Lidia Vianu, 2004. The Desperado Age. Bucuresti: E.U.B

8. The Modern British Novel, 1993. London: Secker and Warburg

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010

10

TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ENGLEZE

• Metode, procedee si tehnici moderne de predare a unei limbi străine

• Teorii ale învăţării – aplicarea lor la învăţarea unei limbi străine

• Învăţarea centrată pe elev – instruire diferenţiată

• Învăţare activă

• Predarea comunicativă - metode, procedee si tehnici moderne de învăţare a unei limbi străine

• Proiectarea unităţilor de învăţare, a lecţiilor si a activităţilor de învăţare

• Tipuri de activităţi

• Tehnici de lucru în formarea si dezvoltarea deprinderilor de scris, vorbit, citit si ascultat

• Abordarea integrată a deprinderilor de comunicare în cadrul orelor de limba engleză

• Tehnici de management al clasei

• Metode si tehnici tradiţionale si alternative de evaluare a rezultatelor si randamentului scolar;

tipuri de teste

• Modalităţi de înregistrare a progresului elevilor

• Tehnici de producere a mesajelor scrise adecvate unor anumite contexte conform prevederilor

programelor scolare în vigoare ( paragraf/eseu narativ, descriptiv, argumentativ, reflexiv; texte

funcţionale etc)

• Predarea literaturii si a elementelor de cultură si civilizatie anglo-saxonă si globală

• Principii de evaluare a materialelor folosite în predarea limbii engleze

BIBLIOGRAFIE

1. Delaney, D., Ward, C. & Carla Rho Fiorina. 2003. Fields of Vision. Literature in the English

Language. Longman.

2. Evans, Virginia. 2002. Successful Writing. Express Publishing

3. Hadfield, J. 1990. Classroom Dynamics. Oxford University Press

4. Harmer, J. 2001. The Practice of English Language Teaching. Pearson Education Limited

5. Heaton, J. 1988. Classroom Testing. Longman

6. Nunan, D. 1991. Language Teaching Methodology. Prentice Hall

7. Stoica, A. 2003. Evaluarea progresului scolar. De la teorie la practică. Humanitas EducaŃional

8. Underwood, M. 1987. Effective Class Management. Cambridge University Press

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010

11

9. Ur, P. 1996. A Course in Language Teaching

10. Scrivener, J., 1994. Learning Teaching, Macmillan

11. Scrivener, J., 2008. Learning Teaching, Macmillan

12. Nunan, D., 1993. Designing Tasks for the Communicative Classroom. Cambridge: Cambridge

University Press

13. Nolasco, Rob, 1992. Writing. Oxford University Press, Oxford

14. Nunan, D., 1991. Language Teaching Methodology, Prentice Hall

15. Nunan, David, 1993. Designing Tasks for the Communicative Classroom. Cambridge University

Press,Cambridge

16. O'Malley, J. Michael and Anna Uhl Chamot. 1993. Learning Strategies in Second Language

Acquisition. Cambridge University Press, Cambridge

17. Underwood, M. 1989. Teaching Listening. Longman, Harlow

18. Ur, P. 1988. Grammar Practice Activities. Cambridge University Press, Cambridge

19. Wallace, C. 1992. Reading. Oxford University Press, Oxford

20. CADRUL EUROPEAN COMUN DE REFERINłĂ PENTRU LIMBI. 2003

Aş vrea să ştiu dacă maimuţele de la televizor ştiu măcar să citească ce scrie mai sus avand în vedere că ele abia fac propoziţii de clasa întaia si înlocuiesc “l-au violat” cu “l-au batjocorit”. Daca si Realitatea isi permite sa-i faca prosti pe "dascali", cum le spun ei, atunci oricine poate.

Pentru cine nu ştie, literatură engleză nu se predă decat la liceu bilingv iar posturile mai bune, inclusiv cele de la liceu, se scot în august cand nu se mai dă examen naţional, e doar o “mică înţelegere” cu inspectorii.

Anul ăsta, dacă nu picai pe subiect la literatură nu făceai nici metodica, în total şase puncte. Cu toate astea, se prea poate, ca unii să ajungă titulari, aşa cum s-a mai văzut, fără să ştie să citească sau fără să ştie articolul, pentru că sistemul de “învăţare pe de rost”, chiar la facultăţi grele, asta produce. E interesant, de asemenea, că există o rubrică în care i se cere candidatului să precizeze dacă are părinţi în învăţămant. De asta, candidaţii “pe bune” sunt făcuţi de ras în toată ţara iar ceilalţi sunt puşi “cu mana” în posturi bune. Imi aduc aminte ce avertisment transmitea un professor universitar, mare televizionist: ministrul Funeriu nu cunoaşte învăţămantul romanesc! Sigur că nu-l cunoaşte! In teritoriu nimeni nu se sinchiseşte de lege iar, in ultimii ani, stiind ca se schimba modalitatea de titularizare, deja s-a dat dreptul pentru directori si inspectori iar unii s-au instalat definitiv pe posturi. Vor da in fiecare an cate ceva si vor face agapele binecunoscute pentru grade. Asta e tot ce s-a reusit pana acum, pentru ca, oricine ar veni la minister, n-are ce face. 

Ce nu s-a spus pe nici un post este că acest examen nu e un test de verificare a cunoştinţelor, e chiar un examen-concurs. Se-nţelege că, după toată agitaţia gen “uite de la cine vor învăţa copiii mei carte!”, p-ăştia tineri îi vor sfaşia şi umili muierile analfabete care vorbesc în dezacorduri din mediul rural şi care îşi iau informaţia din ştirile de la ora 5. Dar, asta e şi ideea, nu?

BACALAUREAT 2011

ACADEMIA DE CORUPTIE POPULARA

Zilele astea s-a făcut rating din dezastrul scos la iveală de imposibilitatea de a măslui examenul de bacalaureat. Ca să fie pe placul publicului şi anti-Băsescu, televiziunile şi unii politicieni i-au compătimit pe picaţii la bacalaureat, cei mai mulţi cu 1, pentru că nu vor putea merge la facultate. Bine că ne-a păzit Dumnezeu!

Deşi, din pornire, toate invectivele erau îndreptate împotriva ministrului învăţămantului şi proştii strigau “prostul de Funeriu” printr-o făcătură marca RTV, în final, surpriza a fost că cei mai mulţi invitaţi au dezaprobat trecerea unui examen prin fraudă. Excepţie au făcut onorabila doamnă E. Andronescu, V.Ponta şi ziariştii care au spus că şi ei au copiat la bacalaureat şi cărora li se părea normal şi scuzabil.

Doamna ex-ministră a făcut o socoteală şi i-a dat 1 mil. de victime, adică peste o sută de mii de picaţi înmulţit cu doi părinţi înmulţit cu ‘n’ bunici egal un mil. de bulversaţi iar V. Ponta a condamnat intenţia ministrului Funeriu de a demonstra minciuna examenelor prin sacrificarea unei generatii. Cu alte cuvinte aceşti absolvenţi de liceu anti-şcoală sunt nişte eroi care şi-au dat obştescul sfărşit al diplomei pe altarul adevărului. In legătură cu examenul s-a discutat în gol despre nimic şi s-a bătut campii politic în loc să se recunoască un adevăr simplu, anume că şcolile profesionale trebuie să rămană ceea ce sunt de fapt, adică nişte şcoli de meserii care se absolvă printr-un examen de profil şi nu cu integrale şi eseu psihologic. Cei care i-au sacrificat pe aceşti copii sunt cei care i-au lăsat fără o meserie în viaţă adică fără posibilitatea de a-şi caştiga painea şi a fi independenţi, dar numai buni să faca rating. Pionierul post-decembrist o să le ridice un monument al eroilor indolenţei nerăsplătite cu diplomă, Pro-tv o să-i invite la Dansez tragic-porno de nota 1,57 iar emisiunile tabloide o să le invite pe unele fete să-şi dea chiloţii jos şi să pară chiar mai proaste decat sunt. Olăriţa academiciană de răsunet mondial, o să-i înveţe meseria de trăncăneală fără rost şi pupat tălpile turnătorului ceauşist mai ales că Antena a avut cel mai mult de caştigat pentru că adevărul de la Bac a acoperit oda sinistră pe care nişte tampiţi mai proşti decat proştii au adus-o spre slava patronului lor spiritual. Aşa ceva nu se face nici dacă te tăvăleşti pe jos de foame! Mai bine cerşeşti decat să te spurci în halul ăsta! Ai zice că le-a luat Dumnezeu minţile ca să se facă singuri de ras şi să-şi desconspire adevărata faţă.

După bacalaureat urmează examenul de titularizare despre care se va vorbi, ca în fiecare an, în necunoştinţă de cauză. Televiziunile se vor uita pe listele cu note mici şi se vor mira de cat de proşti sunt unii şi cat de deştepte sunt ele. De altfel RTV şi-a permis să radă şi de engleza politicienilor, inclusive de engleza lui I. Iliescu, în condiţiile în care, la ei, cred că nu racaie nici unul vre-o boabă străineză în afară de Laura Chiriac. Cea care conducea taifasul de weekend era Saviana Rusu, ‘cultă’ cum o ştim, care nu ştia probabil că I Iliescu vorbeşte vre-o şase limbi străine. E greu să le explici tampiţilor cu 9 şi 10 pe copiate că 7,40 era o notă mare la exigenţele după vremuri.

Despre Titularizare:

Acest examen este atat de îmbarligat încat nici la minister nu cred să-i dea de capăt. In primul rand facultăţile nu pregătesc profesori. Cursurile de pedagogie se cumpără şi trebuie înghesuite într-o programă de cinci ani comprimată în trei ani. Apoi, bibliografia, la unele discipline, este alta decat cea de la cursuri, deci trebuie învăţată separat. In plus, în Romania mereu surprinzătoare, metodica se schimbă în fiecare an cu două săptămani înainte de examen iar dacă vrei să ceri o informaţie dintr-un astfel de lăcaş de cult cum e inspectoratul e bine să fii pregătit să primeşti o găleată de lături asa încat să-ţi fie atat de ruşine încat să nu mai îndrăzneşti. De altfel candidaţii sunt ocăraţi chiar înainte să se înscrie: degeaba vă înscrieţi că e greu, n-aveţi cum să luaţi. Unii chiar nu se mai prezintă iar alţii nici nu încearcă de scarba ăstora dar şi a mancătoriei din învăţămant şi nu din cauza salariului cum zic sindicaliştii, pentru că nu toată lumea are probleme materiale.

Asta se întamplă pentru că sistemul trebuie conservat aşa cum e de multe zeci de ani adică, în învăţămant, trebuie să intre cine trebuie, să primească un serviciu bun copiii lor sau ai primarului de comună sau ai femeii de serviciu de la primărie etc. Examenul de titularizare e făcut special ca să pice cei care vin din ‘afară’ iar şcolile cu cateva zeci de elevi sunt ţinute ca să dea de muncă ăstora care copiază la bac şi merg la facultăţi de “x şi o” cum le spun profesorii cu facultate adevărată. Salariile alea, mici asa cum sunt, sunt luate pe seama sacrificării copiiilor de la ţară, cărora au tupeul să le dea şi meditaţii plătite deşi ei nu ştiu nici pentru ei. Multe profesoare sunt făcute din învăţătoare adică ele se titularizează pe învăţătoare şi, ca să vezi, exact la şcoala unde urmează să predea e un post de limbi străine care li se repartizează. Niciodată nu se scot la titularizare posturi în oraş iar, la ţară, posturile de profesori de desen, muzică, sport, religie sunt aproape totdeauna cu dedicaţie şi e foarte greu pentru un absolvent de facultate din aceste domenii să ia locul uneia lăutărese care, cand nu cantă la nunţi, e profesoară pentru că nu ştiu unde dracu’ a făcut conservatorul. Faptul că se consideră că nu e importantă cultura muzicală şi arta în general se aude şi se vede foarte bine în civilizaţia carcalete în care trăim.

Sunt mai multe şmecherii titularizatoare dar beneficiarii pot să stea liniştiţi pentru că sindicatele au o vorbă pentru ei: din învăţămant, odată titularizat nu te mai scoate nimeni pană la pensie.

In ceea ce priveşte ‘modelele’, presa ştie bine ce a crescut. Acum mai mulţi ani, la o şcoală din oraş, a fost repartizată o suplinitoare de engleză la clasele mici. Cand a pronunţat “pijamas” copiii au ras de ea şi au corectat-o, ştiau engleza mai bine ca ea de la desene animate. Astăzi cand e dublat şi Tom şi Jerry nimeni n-ar mai contrazice-o.   

TRAIAN BASESCU SI REGELE MIHAI

LESS MAJESTY

Pe 22 iunie 2011, la B1, presedintele Romaniei a lezat-o pe majestatea sa regale Mihai, exact la o zi de cand mareşalul Antonescu zice-se că a rostit “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!, Traian Băsescu i-a altoit vre-o două fostului suveran iar presa a înţeles “Aport!”.

Pe scurt, preşedintele spune că regele Mihai de Hohenzollern ar trebui să fie considerat vinovat alături de Mareşalul Antonescu pentru holocaustul din Romania şi că nu trebuie considerat un erou cand, de fapt, prin abdicare, alteţa a făcut un act de trădare. In finalul apostrofării, îi trage un scuipat şi-l face “slugă la ruşi”. Ni, la el, cat e de colocvial!

Asta după ce casa regală dusese o campanie de rebranduire insistentă.

Presa a sărit ca arsă şi l-a acuzat pe preşedinte de Lèse majesté fără să-l contrazică neapărat ci, mai degrabă, să-i reproşeze că, vezi doamne, nu se face, nu era momentul, să-i lăsăm pe istorici etc. In ceea ce priveşte avionul cadou de la Stalin şi trenul cu avere, invitaţii au refuzat să comenteze: n-aş vrea să vorbesc, nu despre asta e vorba astăzi, nu contează etc. Ferestruicile de la Corupţialitatea s-au umplut de prelucrători prin opinie, opiniatori sau ce-or fi, ziarele au venit şi ele cu reproşuri iar istoricii au lipsit cu desăvarşire pentru că ei încă mai lucrează la subiectul ăsta iar imparţialitatea este o calitate care îi lipseşte neamului.

Cea mai tare agenţie de presă din Romania, Traian Băsescu, le-a pus din nou painea pe masă şi-a făcut o economie la buget pentru ca nesătuii să-şi mai amane campanile şantajiste în vederea obţinerii de publicitate de la stat. Multă lume s-a îngorgoţat: Ponta, Antonescu, Iliescu şi cam atat pentru că “supuşii” lor din partide îi lasă să se facă singuri de ras. La randul lor, Xanax şi Popescu au putut să defecheze fără effort, în public, ca să-i dea dreptate lui Freud.

De departe, însă, unul dintre cele mai mari jeguri pe care le-am citit vreodată e articolul din Romania Liberă semnat Cristian Campeanu sub titlul: “Domnule preşedinte, pană la monarhie!” adică “Nia-ndărăt că ţi-o arăt!” Articolul băiatului ăsta s-ar putea să treacă neobservat pentru că, la prima vedere, nu pare decat un monarhist oarecare dar, la a doua gandire îti dai seama că spune ceva nou.

Uite ce spune: “Dacă Băsescu ar fi vrut să intre cu adevărat în istorie s-ar fi retras înainte de terminarea celui de-al doilea mandat şi l-ar fi rechemat pe Rege să îşi reia locul pe tronul de pe care a fost alungat de comunişti.”

Adică, “soluţia de avarie”, cum îl numeşte el pe Traian Băsescu, a candidat in calitate de sluga regelui care trebuia să-i aducă pe neputincioşi la putere. După ce a ridicat partidul istoric liberal de sub nivelul mării, căpitanul de vas trebuia să se transforme în mus şi să frece podeaua pe care scarţaiau pantofii intelectualilor monarhişti care, drept recompensă, l-ar fi băgat în istorie şi i-ar fi dat onorabila funcţie de nebunul regelui. Aberanţii ăştia gandesc de 20 de ani cum să dea o lovitură de stat ca să instaleze monarhia, asta chiar dacă nici 1% din “bobor” n-o vrea. Nu e prima dată cand intelectualii “relativizează”(cum ar zice H.R.Patapievici) democraţia dar şi libertatea de exprimare care cică e “Pană la rege”!. Dacă s-ar reinstaura monarhia în vremurile astea am semăna cu ţările africane colonizate, să fim serioşi!. Probabil d-asta i se tot spune “boborului” că e prost, nu se poate guverna, nu se uită Dumnezeu la el decat prin intermediul regelui etc. Că veni vorba, piaţa Universităţii de-asta n-a avut success, pentru că tot venea maiestatea şi vorbea. In ceea ce priveşte partidele istorice reîncărcate e clar că au făcut la fel de mult rău ca şi Iliescu adică au ţinut democraţia pe loc prin faptul că au blocat prin prezenţa lor formarea de partide liberale noi.

Oricum, ce spune acest iresponsabil, ne duce cu gandul la alte întamplari din primul mandat şi cred că preşedintele Băsescu ar fi cazul să le lămurească. Si, pentru că, CTP îl complimentează făra să vrea pe preşedinte cand spune că suferă de “sindromul Cuza” trebuie spus că Alexandru Ioan Cuza a fost cel mai grozav conducător roman orice ar spune monarhiştii.

In ceea ce-i priveşte pe “boierii” care se cred oase domneşti ne-am lămurit deja că nu e unul să pleci la război cu el.

       

ARESTAREA VAMESILOR

Preasfinţia sa Presa vinde “indulgenţe”. SUNTEM O TARA DE VAMESI

In necunoaşterea lor, romanii şi-au dorit de la democraţie, în primul rand, aplicarea legii pentru toţi. Viaţa grea pe care ne-o impunea dictatorul retardat (acum e marcă înregistrată) era şi mai grea din cauza furăcioşilor de tot felul şi de şpaga obligatorie percepută de “castele” superioare. Democraţia defectă din capul lui Iliescu nu doar că n-a pus legea pe ei dar le-a dat liber sub pretextul că dacă o lege, să zicem cea care se referea la averea ilicită, era valabilă pe vremea dictatorului atunci aceea era o lege comunistă. De parcă, dacă e interzisă crima într-un regim dictatorial, în condiţii democratice ar trebui să fie la liber.

Mai întai s-au asigurat că “averea se prezumă licită” pentru ca bogaţii ilegalişti să intre în legalitate. De fapt, cred că ăsta a fost principalul motiv pentru care au acceptat schimbarea de regim, pentru că, de la o sumă ilicită în sus, în Romania se dădea pedeapsa cu moartea. De asta, “regina corupţiei” trebuie căutată inainte de ’89 pentru că ăştia n-au lăsat nimic din mană.

Apoi, după revoluţie, s-au făcut în continuare averi nefiscalizate şi, pe fondul unui vid legislativ intenţionat, s-a ridicat un zid natural de clanuri mafiote între populaţia terorizată şi primitorii de “drept”, pentru că, după cum ştim, la noi nu dai şpagă, îi dai omului ce i se cuvine, adică “dreptul”. In felul ăsta îl ridici de la “şpăgar”la rangul de “domn” şi tu cobori la nivel de slugă veşnic îndatorată. Această perdea de ceaţă “la limita legii” ne impiedica să vedem ce învarte elita conducătoare care cumpăra intravilan de la stat, vindea fabrici la preţuri de sute de ori mai mici decat şpaga şi-şi dădea legi care o făceau imună în faţa legii.

Intre timp, cei care s-au prins ce emaţie puturoasă e noua oranduire au plecat pe alte meleaguri, după ce au fost vămuiţi, astfel contribuind la menţinerea economiei romaneşti pe linia de plutire pentru că ţara nu mai producea mai nimic în afară de miliardari de carton, căpuşari, asistaţi social şi trupe de zeci de mii de paraziţi masaţi în coasta angajaţilor de la stat ca să le pună tuturor slujbele în pericol.

Deşi, încă de la început, era evident că supremaţia corupţiei este doar o tranziţie spre adevăratul regim democratic, dictatorii post-ceomunişti nu se pot împăca cu ideea de a se retrage să-şi hiberneze slana. Ei au gandit, în tot acest timp, cum să facă să nu renunţe şi au conceput acest sistem prin care chiar oamenii obişnuiţi sau “onorabili”să fie atraşi în cloaca corupţiei apoi s-o susţină din instinct de autoconservare. Situaţia creată e de aşa natură incat să pari meschin atunci cand te legi de corupţia de orice fel.

De exemplu, personalul medical nu poate fi tras la răspundere pentru că salariul e mic, la fel profesorii. Cu judecătorii e altă poveste, ei îşi măresc salariile oridecateori li se pare că le-au rămas mici. De asta s-a asigurat D-l Valeriu Stoica pe vremea CDR-ului, atunci cand a hotărat că asanarea materială produce asanare morală, ca la mafioţii care, după ce şi-au făcut plinul au trecut la afaceri legale. Urmează funcţionarii care îşi dau tot felul de sporuri şi care se pretind atat de stresaţi că şi mineritul pare uşor pe langă munca lor.

Personalul auxiliar e un soi de muncitorime care n-a muncit nici în communism nici nu ştie ce-i ăla capitalism şi nu poate fi disponibilizat pentru că e ca şi cand l-ai pune să-şi vaneze singur hrana. Cu toţii beneficiază de contracte collective de muncă şi unde e colectivă e şi sindicat cu lider bogat. Mai avem o treime (300 000) din pensionaţii de “boală”, aceia care ocupă paturile spitalelor ca să strangă numărul de zile necesare pentru a fi declaraţi “inapţi de muncă” şi arieregarda, asistaţii social care se găsesc mai ales la sat şi despre care se poate spune că primesc bani contra voturi. De fapt, în urma controalelor de orice fel se conturează o Sfantă Treime Post-Ceomunistă de “ilegalişti” în toate domeniile care , nu doar că nu răspunde penal dar beneficiază şi de “indulgenţe” din partea presei.

Despre vameşi s-a vorbit un pic prin anii ’90 cand deja se cocălăriseră cu maşini sport pe vremea cand, în Romania, înca se mai vindea Dacia veche. In timp, orice caz de corupţie, indifferent de zonă era expediat printr-o mirare că există apoi blocat sub deviza: să nu generalizăm! Noi credem că presa ştia prea bine ce porcării făceau aceşti vămuitori mai ales de la cei care călătoreau în străinătate cu autocarul. Unii dintre şoferi sunt mană în mană cu vameşii şi cu alba-neagra. Scarbele  îi plimbă pe oameni cu 20km/h prin Europa, îi opresc de zeci de ori în parcări întunecoase unde, ca să cobori din autocar trebuie să te freci de teroriştii alba-neagra care sunt împărţiţi în toate maşinile, fiecare cu “treaba”lui: unii recrutează, alţii distrag atenţia iar alţii îşi lasă victimele fără bani. Călătoria este programată să dureze foarte mult pe timpul nopţii, pentru ca oamenii să coboare la toaletă de unde, cand ies, sunt adeseori atacaţi. Coloana sonoră a călătoriei de groază e dată de zbieretele disperate ale celor care se trezesc cu portofelul gol. Cand să zici că ai scăpat pentru că se vede graniţa romanească, şoferul te mai învarte alte cateva ore prin satele ungureşti de la graniţă, ca să vină schimbul cu care are el lipeala, după care ţi se cer 5 euro, “nu eşti obligat” dar ca să meargă treaba mai repede. Alba-neagra continuă şi în ţară unde comunitarii sau jandarmii din autogări se-ntorc cu spatele în timp ce criminalitatea organizată îşi face treaba. Intotdeauna m-a îngrozit V.Blaga atunci cand îi tot asigura pe vameşi că le găseşte slujbe în interior după intrarea în Schengen.

Nu e de mirare, deci, că zilele astea vameşii corupţi au beneficiat de o presă indulgentă şi autoindulgentă faţă de sumele enorme considerate a fi o “completare” la “renumeraţiile” mici, după buget.

 “ ‘nă ziua!” cum ar zice fata cu behindu’ ca rochiile din filmele de epocă de la Corupţialitatea. Ce breaking news avem noi astăzi? Elena Udrea sub perna unui PDL-ist, Udrea la plajă, T. Băsescu cu “Să trăiţi bine!”; Purtătorul de cuvant al PSD a făcut-o pe Udrea Regină şi Trantorul de la PNL, pardon! Bonjasky, pupilul D-lui Popescu, s-a retras o vreme să zacă obosit după ultima propoziţie, academică, desigur, pe care a uitat-o toată lumea.

Alte ştiri neimportante pe scurt:

Descinderi în vămi:

 Vama 1. 100 000 euro pe tură. De ce arestările se fac noaptea? Ce urmăreşte T. Băsescu? INDULGENTA-Salariile sunt mici. Dă, Doamne!

Vama 2: O vameşă a ieşit din arestul preventiv să-şi îngroape soţul care a făcut infarct cand a văzut că i-a ajuns lu’ nevastă-sa funia la par. Asta ne aduce aminte că un sociolog de la Antena 3 se întreba, pe cand erau arestaţi nişte primari leşinaţi, ce ne facem dacă moare vre-unul. Numai să nu moară nespovedit! INDULGENTA-păi, romanii dau bani la vămi şi după ce mor că d-aia li se pun bani în coşciug. Veşnica Pomenire!

Vama 3: Arestarea vameşilor îi bagă pe sătenii care făceau trafic cu ţigări în sărăcie.   INDULGENTA: corupţia aduce bogăţie. (A. Ursu) Bogdaproste coruptie!

Vama 4. INDULGENTA: arestarea vameşilor nu le pune romanilor paine pe masă.( De la o ziaristă de investigaţii care nu ştie niciodată nimic şi nici nu se poate exprima. ) Dă-ne nouă, corupţie, painea cea de toate zilelele!

Vama 5. INDULGENTA de la lider de sindicat: poliţistul sub acoperire i-a corupt pe vameşi. Si nu ne duce pre noi în ispită!

Vama 3- INDULGENTA-Astea sunt problemele ţării? Doamne fereşte!

Vama 4.-INDULGENTA-Oamenii fură ca să aibă ce pune pe masă. Doamne binecuvintează bucatele noastre furate!

Vama 5-Puşcăriile sunt pline deci vameşii ar trebui să facă muncă în folosul comunităţii. (Cumpănaşu) Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!

Vama n- INDULGENTA-De ce acum? Da’ ce, au fost prinşi toţi violatorii şi criminalii ca să vă preocupe corupţia? (De la Doamne moguleşte!) Doamne binecuvantează-i pe corupţi!

20 de ani de INDULGENTE vandute pe rating către Sfanta Treime coruptă de la Preasfinţia sa Presa pentru construirea unei Catedrale a Clanului:

-De ce nişte infecţi refolosesc materialele de unică folosinţă şi fac epidemie de septicemie în cea mai scumpă şi bine dotată secţie de obstretică din ţară după care hăhăie şi spun că ăsta a fost ghinionul lor?-Pentru că sistemul e subfinanţat.

-De ce nu e vinovată asistenta care chefuia de Sf. Maria în timp ce nou-născuţii ardeau de vii într-un salon de milioane de euro?-Pentru că e personal puţin.

-De ce a dat un doctor un tun statului de 4 mil. de euro?-Pentru că el ţine inima în mană, bă!

-De ce se împrumută miliţienii la cămătari şi pun în pericol viaţa colegilor poliţişti? –Pentru că au rate la bănci.

-De ce dă omul şpagă la doctor să iasă la pensie pe caz de boală deşi e apt de muncă?-Pentru că este un fel de protecţie socială pentru cei mai în varstă ( să spunem 40-50 de ani), zise, cine credeţi? Doamna “politically correct” Ioana Lupea, pe cand era la B1.

-De ce nu trebuie aplicată legea în Romania?-Pentru că, în ţara noastră, obiceiurile, cutumele etc. sunt, atenţie!-LAXE. Aşa glăsuieşte Patriarhul Hurezeanu care crede că noi nu gandeam sub dictatură pentru că era interzis.

-De ce nu trebuie căutate cărţile de muncă a 20% dintre militari? Asta chiar că-i bună! Pentru că i-a scăpat unuia porumbelul din gură la Realitatea: pe noi ne alergau americanii cu elicopterul prin munţii lor.

-De ce nu trebuie să refuze dascălii şi doctorii atenţiile?-Pentru că se simt părinţii şi pacienţii jigniţi.

-De ce dau pacienţii bani la doctor?- Pentru că au. (Mircea Cinteză, mai demult)

-De ce nu trebuie să facem atata caz de corupţie?- Pentru că toată lumea are. (Ion Iliescu) O avea, dar la alţii nu se predă încă de la grădiniţă.

-De ce nu trebuia purtat cu cătuşe la maini, deşi aşa spune legea, neprihănitul Răzvan Temeşan cel Mare devalizator de Bancorex?-Pentru că era ditamai directorul de bancă. (Indulgenţă de la onorabilul domn Boda)

-De ce dă presa cel mai prost produs după piaţă?-Că trebuie să trăiasca şi ea.. Altfel, dacă presa era restaurant, OPC-ul îi interzicea demult să mai stea cu prăvălia deschisă spre noi.

PROFESORI SI INTELECTUALI

“TOT AL NOSTRU!”

Săptămana trecută s-a întamplat o tragedie îngrozitoare care a stat pe ecranele televizoarelor mai puţin decat o înjunghiere la carciumă sau decat fata cu ştrampii groşi de iarnă asortaţi cu tutu, de la Meteo.

Această întamplare nenorocită vine de la Iaşi unde un copil de 14 ani, numai 9 şi 10, Dumitru Grecu, elev în clasa a opta la şcoala din Brăteşti, com. Stolniceni-Prajescu, s-a sinucis după ce a fost prins cu o unitate de calculator sub haină şi a fost terorizat psihic pentru un presupus furt. Stirea a fost cenzurată după placul televiziunilor şi ziarelor aşa încat să reiasă că bietul copil s-a sinucis pentru că “a exagerat consecinţele faptei sale” şi fără să-şi asume nimeni nici o vină. S-a lăsat impresia că un lucru e sigur: copilul a vrut să fure unitatea. Doar la început s-a prezentat şi varianta elevului, aceea că a vrut să-şi tragă nişte jocuri pe calculatorul lui, de unde reiese că n-avea de ce fura ceva ce avea şi el acasă. In plus, doar la Prima am văzut cand bunicul băiatului spunea cum a fost scos bietul copil la “careu” şi a fost făcut de ras. Incredibil!

REVOLUTIA ROMANA SI DEMOCRATIA ORIGINALA

Dispreţul comuniştilor

Lumea nu ştie dar, după picarea comunismului, majoritatea secretarilor de partid, mari şi mici, s-au retras fără să le ceară nimeni asta, ca să nu mai spun că unii s-au retras de prin ’87 pentru că, in interior, informaţia despre căderea blocului communist ajunsese deja. Așa că, putem să ne imaginăm cum stau ei, în viluțele modeste dar îndestulătoare, și privesc relaxați la ce s-a ales de lumea asta după ce țara a scăpat de regimul lor. Iar, în imaginația noastră, acești foști potențați comuniști nu pot decât să râdă de noi, eliberații dintr-un jug în altul.

Asta, în primul rând, pentru că propaganda comunistă era soft față de ce este acum. În fabrici, școli, alte instituţii, criteriul după care erau aleşi aceşti secretari de partid era, după cum auzeam la membri de partid: să nu ne ţii în şedinţe! Adică, activitatea de partid se reducea la întocmirea unor procese verbale care consemnau orice discutau ei acolo şi la plata cotizaţiei. Se practica un communism minimalist, doctrinar vorbind, pentru că, orânduirea de bază în care am trăit era dictatura ceauşistă. Ceauşismul, termen pe care l-au prelut personae importante, CTP, Hurezeanu, fără să spună de unde, se menţinea prin ameninţare directă și atât iar asta simplifica foarte mult lucrurile. Renunţaseră de mult la ideea de a mai convinge pe cineva. Pur şi simplu trebuia să ştii de frică. De exemplu, într-o alimentară cu coş, nou deschisă, la început a băgat şi mâncare. După care, ori că n-a mai fost, ori că se fura, în orice caz s-a împuținat din zi în zi până s-a cam terminat. Probabil că cineva s-a plâns, pentru că, imediat locul s-a umplut de securişti plantaţi printre rafturile cu conserve de peşte, conserve de fasole dar și sticle de vin şi, care cum intram, nu mai aveam nimic de zis ba chiar puneam mai multe cutii în coş că una era prea puţin iar oferta era de nerefuzat.  

Odată Ceauşescu mort, cei care stăteau plantați printre rafturi nu știm ce-au ajuns dar majoritatea directorilor și secretarilor de partid n-au aşteptat să asculte chiar toate insultele aşa zişilor capitalişti şi s-au retras, majoritatea la pensie. Evident, ramura a mai proastă, a oportuniștilor, s-a înfipt în FSN, la șefia sindicatelor etc. Așa s-a făcut loc unor nepricepuţi, care altfel n-ar fi avut nici o şansă de a ajunge în posturi de conducere, care să “managerieze”, când nici dracu’ nu ştia ce înseamnă asta, dar care au falimentat tot, intenţionat sau din prostie.

Adevărul e că, în afară de “teroriştii” lui Iliescu, nimeni nu ştia ce o să fie nici în timpul “revoluţiei”, nici după dar faptul că am fi fost toți prostiţi cu televizorul în decembrie “89 nu e adevărat. Nu pentru că am fi fost noi perspicace, ci pentru că nimic nu era credibil. E adevărat, totuşi, că nici nu zicea lumea că totul e un fals. În timpul transmisiunilor de minciuni, oamenii nici nu săreau în sus de revoltă, nici nu se panicau dar nici nu îndrăzneau să-şi spună părerea. Doar aprobau fără tragere de inimă, în treacăt: aşa e, ăsta nu vrea să plece; trebuiau să-l împuşte, altfel nu se retrăgeau securiştii lui şi mureau oameni. După care îşi turnau de băut sub pretextul c-aveau ce sărbători dar şi ca să-şi relaxeze conştientul şi ciocneau paharele ca să facă un pic de zarvă când rămâneau fără conversaţie. Aia a fost ultima dată cand românii au mai “socializat” şi ultima oară când au mai avut ceva în comun: am scăpat de tiran!

Altfel, trasoarele care luminau ca nişte petarde, inclusiv pe la urechile emanaţilor din balcon rămaşi neatinşi, păreau o secvenţă din Războiul Stelelor şi, din păcate, deşi au murit oameni, nu lăsau impresia că e pe bune. Mixajul de împuşcături, ameninţări cu apă otrăvită, sârbe şi “Wonderful life” făceau ca toată transmisia să fie un videoclip. Tot din păcate, n-a strigat nimeni “jos comunismul” şi nici nu l-a gândit. Oricât le-ar fi ruşine unora să recunoască sau oricât ar vrea unii să ne prostească în faţă, românii nu cunoşteau altă formă de “orânduire” şi adevărul e că voiau doar să-l dea jos pe Ceauşescu, să nu mai dea şpagă, să plătească ce-i care au furat, cei care le-au nenorocit viaţa, să muncească fiecare pentru el şi să nu-i mai ţină pe alţii în spate.

Noi, cei care nu ieşiserăm din ţară, aveam în cap vreo trei lucruri despre capitalism: secvenţa de film în care nişte hamali mergeau în fiecare zi în port cerşind disperaţi ceva de lucru iar nişte vătafi îi dădeau la o parte pe cei mai neputincioşi şi-i insultau pe toţi sau chiar îi loveau; o demonstraţie de amploare, la New York cred, într-o perioadă cu şomaj mare unde, persoana intervievată spunea: sunt absolventă de medicină şi nu mi-am găsit nimic de lucru, dacă mi se va cere să mătur pe străzi, o voi face iar ultima şi cea de pe urmă, era şi amuzantă: o secvenţă dintr-o prezentare de modă unde modelele defilau cu nişte chestii ridicole pe cap iar Florin Mitu a zâmbit ca o părere, că mai mult n-avea voie, şi-a spus: desigur, femeile românce n-ar purta aşa ceva. Iar noi râdeam de muream pentru că, slavă Domnului, aşa era.

Să fim serioşi, până la revoluţie noi ne uitam la filme cu cowboy, de-asta Sclava Isaura, cel puţin la început, a avut atâta success. În treacăt fie spus, în ceea ce priveşte prezentatorii de televiziune, urâţenia şi defectele (de vprbire, de inteligență) erau interzise, doar libertatea de exprimare le-a pus în drepturi.

De asta, mă gândesc că acei comunişti care s-au retras singuri după lovitura de stat se prea poate să se uite dispreţuitori la opera de artă modernă din materiale reciclabile clădită de Iliescu şi libertatea presei. Arta modernă fiind dogma americană formată din capitalismul de castă şi egalitarismul de turmă iar reciclaţii fiind bogătaşii comunişti transformaţi în capitalişti de către stat prin legi speciale. Tot din fasci… pardon, din minunata lume mai nouă fac parte și distrugerea industriei şi transformarea muncitorilor în “the untouchable” înainte să apuce ei să spună cui îi era cald şi bine sub dictatură şi cine îi cerea şpagă. I-au hăituit atat de mult afară din ţară până când n-au mai avut cu ce să-i plătească pe bugetari.

Acum, disidenţii din clubul “Noi măcar n-am făcut nimic” nu înţeleg de ce nu li se recunosc meritele. Poate pentru că n-aţi făcut nimic nici după: clădiri monument istoric au fost dărâmate chiar şi anul ăsta, bieţii moştenitori se plimbă în baston conştienţi, probabil, că hoitarii comunismului îi vor purta prin tribunale până la moarte, învăţământul e distrus de pile şi de posesori de diplome pe care nici un privat nu le-ar accepta, de Crăciun vor orăcăii retardele în locul colindelor şi asta chiar în şcoli. Păi, dacă bibliotecara de universitate care a dansat cu poalele în cap în şcoală a candidat la un post similar în Bucureşti, prin urmare n-a primit interdicţie de a se mai apropia de zona asta, la ce să te mai aştepţi? Limbajul împănat de neologisme rare sau Hans-premier nu ne fac nemţi şi nici nu ne rezolvă nouă 50 de ani de communism şi 20 de ani de antieducaţie. La fel cum “noi n-am abordat limbajul communist” nu-ţi dă voie să te compari cu Herta Muller. Că doar, Ceauşescu n-a dăinuit atât doar datorită cenaclului Flacăra al lui Adrian Păunescu!

1 DECEMBRIE. ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

Ziua pro-dependentă

1 Decembrie. Ziua meteodependentă. Duminica în zi de lucru a bugetarilor şi sărbătoarea televiziunilor. Momentul paradei militare la concurenţă cu Harry Potter, un model de success Sandra Brown cu vaj-haţ în loc de sex total. Cea mai cainoasă zi din an pe care n-o sărbătoreşte nimeni, doar presa face un ban din ea. Meniul de zi specială a fost după interesul fiecărei televiziuni, de la caz la caz. La Realitatea, de post, cu pensionari stand la coadă cate două zile pentru ajutoarele de la Europa care sunt suficiente pentru toţi dar tradiţia e tradiţie şi legătura cu trecutul glorios ceauşist cand tot ei cumpărau tot şi vindeau la speculă e ca stransura de mană tovărăşească. O fi memoria conştientă a romanilor scurtă dar subconştientul n-aruncă nimic.

Apoi avem, desigur, pro-tv-ul, principalul sărbătorit care a primit onorul militar înaintea tuturor, ceea ce face galceava dintre Emil Boc şi golănaşul Geoană inutilă fiindcă asta nici nu mai e ziua Romaniei de vreme ce a fost confiscată de o televiziune.Anul ăsta n-am mai văzut-o iar pe regina sprancenelor dar, în maniera şmecherească, pro-tv-ul a amestecat poveşti despre oameni excepţionali cu divertisment hahaleros şi vulgarităţi.. La TVR, Marina Almăşan a încercat, ca de obicei, un soi de o plictiseală întreruptă doar de precipitarea prezentatoarei spre prim-plan. Binenţeles n-au lipsit discuţiile interminabile şi inutile pe tema dacă e romanul mandru sau nu că e roman şi dacă nu e, de ce nu e?

Păi, dacă şi ciobanii din emisiunea lui Măruţă s-au simţit “pipăiţi” cand le-a cantat nişte porcării cantăreaţa din Clejani, care dacă n-ar fi atat de tampă ar fi “soprană” în domeniul ei, ca să nu mai vorbim de ploaia de dezacorduri gramaticale cu care a împroşcat telespectatorii mai ceva ca o maşină de gunoi care calcă în viteză o baltă.

Noroc de capul celor ce muncesc la privat că au fost scutiţi de o parte a acestui festin din care nu s-au infruptat cu plăcere decat cei care şi-au călcat semenii creştini în picioare pentru o porţie de ciolan cu fasole. Aştia din urmă trebuie că sunt mandri de ei pentru că de fiecare dată ies în faţă fără ruşine.

De departe, însă, condiţiile meteo au fost ciuca bătăii, de aici şi discuţia despre schimbarea zilei naţionale. Adică, într-o zi cu soare, poporul ar ieşi oricum la iarbă verde şi ar sărbători şi ziua naţională că tot e paharul plin iar micii ar sfarai ode glutamate spre cer în timp ce maşinile parcate între gunoaie ar regurgita retardele cu specific “naţional”.

Cat priveşte vremea, e ca un făcut. In fiecare an e tot mai frig iar anul ăsta, de 1 decembrie lapoviţa a poleit străzile la propriu iar un vant rău a plesnit chiciura în tot locul şi-ar fi omorat pe cine-i stătea mai mult în cale. De-a doua zi s-a moinat şi poporul s-a eliberat de haina contrafăcută de sărbătoare, doar Realitatea mai dezbatea despre “onor” dar ei nici nu ştiu că Geoană a pierdut alegerile şi încă mai speră ca Vantu să nu-i lase cu “pateu’ în gură”.

Pană la urmă, de ce nu-şi sărbatoresc romanii ziua naţională? Poate pentru că noua “dogmă” le fură continuu libertatea de conştiinţă sau poate că nu vor să fie generaţia pro care s-a aşezat ca o coajă ca să oblojească maldăre de minciuni despre cine a ţinut comunismul, cine sunt criminalii revoluţiei şi ce dracu e carcaletele ăsta ceauşisto-neo-capitalist.

In ceea ce priveşte alegerea unei noi zile naţionale cred că romanii sunt mandri de abilităţile lor tehnice şi un inventator, eventual din aviaţie, ar fi acceptat şi sărbătorit iar imnul ăsta milităros, pe care n-o să-l cante nimeni niciodată, ar trebui înlocuit cu Rapsodia Romană.

MOARTEA LUI ADRIAN PAUNESCU

Inmormantarea poetului social

Moartea poetului Adrian Păunescu, în afară de faptul că a băgat marfă în weekend, a reuşit, fără să vrea, să facă un tablou al ceauşismului din care nu doar personajul în discuţie a ieşit rău, cum ar crede unii.

In primul rand, Bogdan Chirieac a încercat să arunce vina în zona Traian Băsescu pentru că poetul s-ar fi plans de mai multă vreme că e bolnav dar n-ar fi fost trimis la o clinică in străinatate, de unde toată lumea a dedus ca militantul socialist trebuie că nu şi-a permis de nu s-a dus singur. Apoi, angajaţii de la Realitatea au trecut la emisiuni cernite în care s-au perindat invitati care le-au făcut emisiunea pentru că ei habar n-aveau. Totul pe fondul musical “Rugă pentru părinţi”, o melodie pentru care nu mai e nevoie de bocitoare şi care i-a făcut pe unii copii participanti la cenaclu, acum părinţi, să-si plangă singuri de milă.

Uimirea principală a “jurnaliştilor”din televizor era cum de se strangeau atatia oameni la cenaclu pentru că presa, cu tot managementul importat din America, n-ar reuşi în veci să adune asa audienţă ca să nu mai spunem că nu “cantă” nimeni cu ea.

MISCAREA SINDICALA sau Epidemia de birocratie

“oricat de mari ar fi (salariile), noi avem familii care şi ei sunt bugetari”-o mitingistă


In Romania n-a fost niciodată vreo formă sănătoasa de guvernare: comunismul era de formă, capitalismul la fel iar democraţia ţinută sub control să nu i se urce cuiva la cap. Pe fond, ţara noastră, împărţită şi acum în principate şi voievodate în care romanii trăiesc divizaţi pentru că infrastructura îi ţine la distanţă, a fost şi este o oranduire de tip fascist.
Fascismul communist era doar un cocon pentru un alt tip de fascism care împărţea ţara în clase sociale, privilegiaţi şi plebe, în care, privilegiaţii fiind deasupra legii, examenelor şi cu neputinţa de a muncii acolo unde le era locul de drept, erau clasa conducătoare.. Pentru ei se trucau examene, se inventau posturi de birocraţi şi se răspandeau zvonuri cum c-ar fi de familie bună. Au intrat în capitalism ţinandu-se de mană ca-ntr-o meditatie transcedentală, ţinandu-se de neamuri, cuscrii, fini etc., înmulţindu-se în interiorul castei (într-o colonie de maimuţe, o parte dintre ei ar fi fost alungati din grup ca să nu devină incestuoşi şi să se tampească), si chiar s-au împuternicit. Au ajuns, în final, să fie o mare familie, pană şi slugile le erau neamuri, şi-au început să se simtă bine abia cand şi-au dat sporuri ilegale si si-au dublat veniturile faţă de cei din mediul privat. Se simteau bine de Paste, de Crăciun, la plecarea si la venirea din concediu cand primeau un spor de acomodare. Acum, cu “lipoaspiratia” asta înainte de vacanţa de vară, guvernul le-a luat toate “bucuriile”, cum zicea o sindicalistă, spre stupefacţia sclavilor de la privat care nici nu-şi reveniseră din socul celor 24 mil. ale şoferilor RATB. Noroc c-a sărit cineva la cap şi le-a dat liber două zile de Rusalii cand nu se munceşte că e rău de trăznet! Privaţii s-au speriat cand au văzut şoselele goale şi şi-au dat seama cine-şi permite să circule zilnic cu maşina şi să sufoce traficul.