În afară de
mentalitatea de perdant (singura victorie ideologică a ceauşismului asupra individului
şi societăţii noastre), dictatura ne-a lăsat moştenire o reţea încîlcită de
securistoizi, cu angajament sau voluntari, lucrătură pentru care se poate spune
că, deşi Ceauşescu era idiot, Partidul Comunist Român n-a fost prost.
Înainte de
”89, din situaţia în care ne aflam, adică aliniaţi şi grupaţi ca la armată,
obligaţi să stăm cu faţa spre commandant, uneori nici nu băgam de seamă lîngă
cine stăm. După înlăturarea comunismului, cînd am rupt rîndurile şi ne-am uitat
mai bine unii la alţii, am văzut cât suntem de diferiţi. Înainte să ne
încăierăm, a venit Ion Iliescu şi, cu calmul unuia care ştie ce face, ne-a
domolit. Staţi liniştiţi, era mesajul, că nu vine capitalismul sălbatic cu una
cu două, nu ne vindem noi ţara străinilor şi nici nu umblăm la dosarele
securităţii, ca să nu deschidem Cutia Pandorei! Drept rezultat, unele fabrici
s-au târât ani de zile pe banii statului iar angajaţii au fost folosiţi de
liderii de sindicat împotriva capitaliştilor, pămîntul nu s-a vîndut străinilor
pînă cand nu l-a cumpărat clientela politică pe nimic (pentru ca apoi să-l
vandă de 100 de ori mai scump) iar dosarele au fost folosite pentru şantaj şi
pentru eliminarea adversarilor.
Această
şmecherie, extrem, extrem de abilă, cu iz umanitar, a prelungit dictatura pe
toată perioada post-revoluţionară.
Mai întîi, o
parte dintre membri partidelor istorice reinviate după ”89 (am înţeles că
suntem singura ţară în care s-a întîmplat asta), colaboraseră cu
securitatea indifferent că făcuseră puşcărie sau nu. De aici şi atitudinea lor
defensivă. Apoi, angajaţii ambasadelor, artiştii, muncitorii şi inginerii care
au lucrat în străinătate, aveau securişti sau colaboratori ai securităţii
printre ei. Altfel n-ar fi ieşit din ţară! Pe lîngă ăstia, existau securişti în
fiecare instituţie dar şi turnători mărunţi adică pîrîcioşi care turnau pentru
un loc de muncă mai călduţ decît îi recomanda talentul sau, pur și simplu, din
răutate şi invidie. Chiar şi la bloc erau turnători de care, după revoluţie,
miliţienii nu mai ştiau cum să scape, pentru că ăştia îi chemau tot timpul să
le mai spună ceva. Am văzut cu satisfacţie cum, după căderea comunismului, unii
au luat-o razna cînd au văzut că fiinţele lor informatoare contează mai puţin
decat un rahat de cîine.
După
revoluţie, s-a vorbit destul de mult despre securism dar fără să se descîlcească
subiectul mai deloc. Practic, toată lumea se lamenta că nu-i dă de capăt şi că,
oricum, e un subiect “sensibil”. Că, la urma-urmei, securistul îşi făcea
serviciul, îşi servea ţara, astea erau vremurile etc. În acelaşi timp, cei care
au fost torturaţi de securitate, sau au refuzat să colaboreze, au fost mult
prea radicali, adică, oricine a avut angajament a fost la fel de vinovat ca un
torţionar. Atitudinea lor, deşi una corectă care voia să limpezească apele,
le-a dat apă la moară şantajiştilor şi torţionarilor vechi şi noi. Aşa au fost
înlăturaţi, de exemplu, primari foarte buni care aveau angajament fiindcă au
lucrat în străinătate, dar nu turnaseră pe nimeni, şi aşa ne-am ales cu singura
şi cea mai “periculoasă” turnătoare, Mona Muscă! Tot aşa s-a insinuat rubrica de
zvonuri, pe surse, practicate de presă, prin informatorii ei de opinie: C.T.P.
care şi-a exprimat opinia că T. Băsescu l-a bătut pe copilul de la Ploieşti ca
în beciurile securităţii, folosind o zvîcnitură din încheietura mîinii (mă rog,
el ştie mai bine) şi unul dintre papagalii care scot bileţele “norocoase” din
urna arhivelor securităţii, Mircea Dinescu, care, periodic, la emisiunea unde
se “bulgărea” cu Tănase, spune cam aşa: n-am găsit nimic despre Băsescu, da’, e
ceva acolo!
Totuşi, cum
arată un turnător? Păi, trebuie să fie un personaj negativ, ca-n filme! Că doar
n-o fi mason şi liberal ca Dan Amedeo Lăzărescu[1] sau ziarist
care scrie împotriva criptocomuniştilor, ca S.R.Stănescu[2] sau actori şi
sportivi atat de iubiţi de publicul larg. În nici un caz, nu poate fi un
folklorist ca Gheorghe Turda![3] Cine-şi
imaginează un agent sub acoperire cu clop şi fustă-pantalon! În sfîrşit, cine
ar mai lipsi din această companie selectă decît icoana anticomunistă care a
realizat Memorialul Durerii, Lucia Hossu-Longin?[4] Si, fiindcă
tot e la modă, avem şi un regalist, nobil şi intellectual, Constantin
Bălăceanu-Stolnici care zice că turnătoria făcea parte din atribuţiile de
serviciu.
Ca să fie
siguri că reţeaua își intinde sinapsele pînă în Casa Regală, la propriu, a fost
plantat în coasta regelui, însuşi neica-nimeni, actorul Radu Duda, drept prinţ
consort, prin care, se spune, securitatea ceauşistă şi-a colorat sîngele în
albastru. Altfel, cum s-ar explica prietenia parvenitului ăsta cu Dan
Voiculescu, agentul descoperit care încă se mai crede incognito. Avînd în
vedere că şi-a turnat verişoara cu care a copilărit, face parte din categoria
lui Ghe. Turda.
Pe cazul
Voiculescu se poate studia cum s-a implementat dictatura şi cum a evoluat ea pînă
la cultul personalităţii. Mai întîi, a angajat nişte tineri deştepţi şi cu bun
simţ care au pus pe piciore un trust de presă respectat. Apoi, a apărut pentru
prima dată în emisiunea lui Marius Tucă şi i-a cerut realizatorului să-l facă
cunoscut. Omul voia să intre în politică. Pentru că oamenii nu-l vedeau cu ochi
buni, n-a reuşit niciodată să strîngă mai mult de 1%, aşa că, s-a infiltrat ca
o tenie în corpul PSD-ului şi a intrat în Parlament, unde s-a auto-imunizat
împotriva justiţiei şi, de unde, a căpuşat împreună cu alţii Energia în timp ce
solicita subvenţii pentru populaţie care ajungeau tot la el.
Subvenţia se
regăsea în prețul energiei vîndută de el, să zicem, la Metrorex care, chipurile
nu putea să cumpere la prima mînă ci, doar din mîna lui Voiculescu. Codatul
Felix a rebranduit trustul de presă, pe care-l patrona, transformîndu-l
într-unul mai prost şi a angajat mediocri, faliţi, în general, arivişti de tot
felul. Şi-a înfiinţat o fundaţie ce-i poartă numele, prin care face acte de
caritate cu banii altora. A avut chiar şi un teledon la care angajaţii lui îi
umpleau de invective pe bogaţii României care nu vor să doneze bani în contul
Fundaţiei Felix. Şi-a făcut reclamă cît cuprinde pe seama unor inventatori, a
copiiilor talentaţi şi a săracilor. În sfîrşit, după ce târâtoarele din jurul
lui s-au învăţat cu luxul şi s-au umplut de datorii ca orice fraieri în perioada
de boom economic pe datorie iar patronul Felix încă nu dăduse lovitura de stat
mult visată și angajaţii de doi lei duseseră trustul la ratingul PC-ului (din
cauza implicării demente în campania electorală), cu toţii au ajuns la fundul
sacului. Patronul lor spiritual le-a întins o mînă şi nu i-a lăsat pe drumuri.
La schimb, disperaţii de la picioarele lui i-au închinat imnuri de slavă, mai
umilitoare decît s-au văzut în toată perioada comunistă la un loc.
Cînd se
credea că mai jos nu se poate, posturile securistului l-au dat spre vizionare
pe Emil Boc în timp ce se schimba în vestiarul sălii de sport, expunîndu-i,
se pare, intimităţile văzute din spate. Acolo se caută puterea la noi!
Nici nu
merită luate în considerare aşa zisele critici ale “confraţilor” lui Capatos,
prea palide pentru un abuz atît de grav cum este încălcarea dreptului la intimidate,
viaţa privată, demnitate etc.!
Mai
importantă este întrebarea pe care şi-au pus-o jurnaliştii, şi la care n-au
răspuns complet. Întrebarea era dacă porcăria “jurnalistică” e un atac politic
iar răspunsul majorităţii a fost că da, e un avertisment la adresa PDL-ului în
legătură cu ce va să vină în campania electorală. Dar, de vreme ce E. Boc nu
mai este prim-ministru iar opera de artă nudă există din vremea cand E. Boc nu
demisionase, înseamnă că avertismentul e pentru oricine îndrăzneşte să nu execute
ordinele lui Felix. De exemplu Ponta, care de mult încearcă să scape de la
stăpîn, sau Antonescu, primul intelectual al ţării, pupilul şi marioneta unei
părţi a presei, căruia i s-o fi arătat în sondaje că i-a coborît încrederea de
cînd i s-a impregnat în haine spa-ul de la Grifco. Mai ales că, o jurnalistă de
la Cancan a povestit, că şi lor, a încercat cineva să le vîndă filmulețul,
pentru ca, mai apoi, să-l primească gratis, de unde rezultă că probabil
securistoizii trustului Intact au făcut filmul şi, pentru că n-au reuşit să
tenteze tabloidele, au fost nevoiţi să-l difuzeze chiar ei. Pe vremea lui
Ceauşescu violarea intimităţii era principalul mijloc de şantaj, ştiut fiind că
oricine se jenează de situaţiile prea “intime” ca să-i lase pe alţii să le
vadă. Probabil de-asta unii nici nu vor să-şi vadă dosarul, ca să nu ştie cît
au văzut securiştii din viaţa lor, şi la ce încă se mai uită cerberii numiţi de
Iliescu să le păzească “intimitatea”. Şi tot probabil, de-asta, Dinescu îi
îndeamnă să vină să-şi vadă “dosarele”, ca să poată rîde şi el pe faţă, nu doar
cu prietenii.
Asa stînd
lucrurile, e clar că Voiculescu le-a transmis tuturor politicienilor, inclusiv
celor pe care i-a luat sub aripa lui, acum transpirată, mesajul ameninţător din
care reiese că Antenele lui sunt în fundul fiecăruia dintre ei!
[1] Sunt cunoscute confesiunile nobilului liberal Dan Amedeo Lăzărescu, taţăl lui C. P.Tăriceanu, turnător pe bani care, după ce-a trimis la canal un bărbat şi-a liniştit conştiinţa trimiţand bani soţiei acestuia. Era perioada cand colaboratorii erau îndemnaţi să recunoască înainte să fie daţi în vileag
[2] Ion Cristoiu a cerut angajaţilor să recunoască dacă au colaborat, cu promisiunea că cei care recunosc nu vor fi concediaţi. S.R.Stănescu n-a recunoscut şi aşa a ajuns să-şi facă propriul ziar făcandu-şi reclamă printr-un aşa zis scandal în care el şi Tana Ardeleanu erau filaţi de securitate. S.R.Stănescu a spus întotdeauna că a făcut e un lucru rău, spre deosebire de aproape toţi ceilalţi, dar şi acum face tot ce a învăţat atunci.
[3]De ceva timp se ştie că Gheorghe Turda, general de miliţie şi rapsod plătit şi de Televiziunea Romană şi-a turnat mătuşa care voia să plece în străinătate. Cand s-a aflat, folcloristul ăsta plin de bani, a atacat problema cu tupeu şi şi-a explicat gestul ca pe unul firesc, adică omul nu voia să-şi distrugă viitorul şi, în plus, şi-a rezolvat propria problemă cu olandeza pe care o avea acasă. A împuşcat doi iepuri dintr-un foc. Apoi, zicea el, decizia de turnătorie a fost luată în consiliul de familie, deci, fiind o turnătorie în grup responsabilitatea se împarte. Rapsodul e în continuare în TVR, unde se fac emisiuni pe placul lui Ceauşescu şi a consoartei că lor tare le mai plăcea muzica populară, nu le-ar putrezi oasele!
[4] I-a rupt sufletul lui Ticu Dumitrescu cand s-a aflat c-a avut angajament la Securitate. Ultima oară am văzut-o în piaţă la mitingurile susţinute de clica Voiculescu.
