Decembrie 2014, revista presei

PROŞTII- 1

           PROŞTII- 1  SMURD, tragedie aviatică

Plecând de la ideea că prostia e o percepție subiectivă și constatând, empiric vorbind, că originalitatea poporului din care facem parte constă, nu în faptul că suntem o turmă de proști originală, ci că suntem o adunătură de grupuri diverse - fiecare cu prostia lui surprinzătoare și extravagantă - a venit vremea să-i facem și noi proști pe alții ca să nu rămânem datori.

În capul listei acestei teme a prostiei lumii în care trăim se află proștii tragediei umane unde se-nghesuie cei mai mulți tâmpiți pe metru pătrat.

Având la îndemână ultimul accident aviatic, unul din multele unde, ca de fiecare dată, prostia s-a manifestat disciplinat după același tipar, studiul pe viu poate fi aproape complet. Aproape, pentru că, pe de o parte, și noi, din prostie, putem să omitem câte ceva iar pe de altă parte, bântuiți fiind de originalitate perpetuă, în viitor, aceeași prostie se va manifesta din ce în ce mai nuanțat bătând recorduri și câștigându-și privilegiul de unicat.

I CAN’T BREATHE! Libertatea de respirare.

În țara noastră, pentru c-așa trebuie să-i spunem, până nu vom mai fi, deoarece “România” începe să sune impersonal, ca un deșert cu o singură miză-apărarea granițelor, în țara noastră, deci, ceața continuă și la propriu și la figurat.

Deasupra, nebuloasa politică se-nvârte-n cerc refuzând să accepte mesajul alegerilor și să se risipească lăsându-ne să respirăm iar, la bază, presa, nemișcată în menirea pe care și-o atribuie, aceea de propagandistă de bine, ne scuipă cu fum de scenă.

Pe lângă ghiveciul de știri interne, unde sunt asortate la grămadă cazuri sociale, politică, becalii, cântăciste-maneliste, inundații devastatoare în cotețe de găini și sezoniera reclamă ascunsă la vaccin anti-gripal, presa atinge, în treacăt și inexact, o situație foarte gravă care se derulează acum în Statele Unite, anume protestele I CAN’T BREATHE!, ca urmare a decesului mai multor oameni în urma acțiunii poliției dar, mai ales, a netrimiterii în judecată a celor considerați, de stradă, vinovați. Victimele sunt afro-americani, deci se invocă și o tentă rasistă, dar există impresia că în general populația săracă este agresată și nedreptățită.

În sfârșit, dacă în alte cazuri poliția poate să invoce, într-o oarecare măsură, legitima apărare sau impresia de pericol iminent, în cazul lui Eric Gardner, grație filmulețului înregistrat cu telefonul la fața locului, lucrurile sunt clare. Atât de clare încât ar trebui să potolească imigrația.

1 Decembrie 2014. Ziua națională a României.

1 Decembrie-ziua în care, în fiecare an, ninge și bate vântul în ceață-a trecut ca o reluare, hai să zicem ca un remake dar cu o doză de originalitate- două personaje principale- adică doi președinți și onorul militar la două rânduri. P. de la PSD și-a comandat un “onor” acum câteva luni când se juca de-a președintele care vroia să fie, parc-a simțit el ceva.

Ia, uite, ce îngeraș!

Filmul zilei, deci, a împărțit ecranul în două, între parada de la București la care s-a fofilat, înainte să fie suspendat a n-șpea oară, președintele în funcție și exorcizarea de la Alba-Iulia la care a fost supus Președintele nou ales, protestant, de către unșii cu tupeu sfințit ai Bisericii Ortodoxe Române.