Candidatii la preşedintia Romaniei
PSD-“Candidatul” PSD-ului sunt doi, Mircea Geoană şi Sorin Oprescu iar dacă e să ne luăm după învarticiosul suprem Ion Iliescu sunt chiar trei, Crin Antonescu aflandu-se printre apostolii highlanderului communist.
Mircea Geoană şi Sorin Oprescu, se spune, sunt băieţi de generali de securitate; tatăl lui Mircea Geoană era şef peste buncărele subterane ale lui Ceauşescu şi cand a preluat Iliescu puterea i-a înmanat noului “stăpan” cheile tăramului de sub pămant ca să domnească “emanatul” şi peste neştiut.
Mircea Geoană a fost ambassador în America în două guverne şi de aici i s-a tras, pană la un moment dat, buna reputatie de care se bucură ministerul de externe care nu deranjează pe nimeni în interior pentru că nu-i intră în atribuţii. Aşa mut şi docil şi respectuos (dădea săru-mana la toată lumea) cum părea, i-a tras un puci lui Iliescu de i-au clănţănit dinţii: mai exact l-a dat jos după locul întai şi l-a trimis să se bălăngăne după un picior pe altul din poziţia de preşedinte de onoare. Nimeni nu credea c-o să reziste, pentru că Iliescu e foarte ambiţios şi răzbunător. In plus, el a făcut partidul ăla şi tot el ar vrea să desemneze un moştenitor. Multă vreme era evident că Adrian Năstase se va înscăuna dar, pentru c-a aşteptat prea mult, a pierdut trenul. Firavul Geoană i-a momit pe “naşi”care i-au dat o mană de ajutor şi l-au săltat la ultimul vagon, de unde el a alergat pană la locomotivă, l-a înşfăcat pe mechanic şi l-a trecut pe linie moartă la “onorifici”. S-a descurcat bine, a fost o lovitură de fortă, dar ce era mai greu abia venea : “primăvăraticul” trebuia să coboare în popor, să-l miroasă, să vohrbească cu el şi să-l convingă să-l ştampileze. Despre “popor”, ar fi multe de spus şi nu chiar de bine. In principal este vorba despre un popor neprost cu năravuri proaste. De asta şcoala e foarte importantă, iar acest lucru l-au ştiut foarte bine media şi îmbuibaţii comunişti. Si unii şi alţii au distrus educaţia de orice fel ca să-i facă pe ghiolbani receptivi la îndobitocire şi, pe urmă, să le ridice tupeul ca o cizmă jegoasă peste capetele noastre.
Mircea Geoană nu poate vorbi cu “targetul”emisiunilor tampite iar cand încearcă totuşi,
îi pierde definitiv pe ceilalţi, de asta l-a costat o grămadă de bani să fie ales în patria pepenilor fără gust- fără miros. In plus, el candidează din partea partidului lui Hrebengiuc şi Vanghelie, două creaturi sinistre de care se simt ofensate chiar personae din partid. Ofensaţi se simt şi cei care ar fi vrut un candidat care să nu se afle sub cota partidului. Sloganul lui, “O singură Romanie” este un rateu; nu există o singură Romanie, romanii sunt individualişti şi ce merge la americani la noi n-are relevanţă.
Ion Iliescu, cel care va lupta pană la o sută de ani (pentru că şi el ne face să credem că o să ne îngroape pe toţi) ca să ne facă binele cu forţa, adică să ne “implementeze” capitalismul comunisto-mafiot şi să ni-l lase moştenire, joacă la două capete. Deşi i-a transmis cununa de raze de soare pe cap lui M. Geoană (a zis că a dat soarele cand şi-a depus el candidatura şi ăsta e un semn), i-ar plăcea să caştige Sorin Oprescu cu care e mai uşor să schimbi amabilităţi.
Sorin Oprescu e, din păcate pentru poziţia socială a unui doctor, un fel de Vanghelie cu studii superioare. Cel mai mult îi place poporului ăsta să stea la taclale sau să flecărească, să barfească. Vorbeşte cand mănancă, bea, cand stă la coadă la cabinetul medical sau la alte cozi pe care şi le face singur etc. Am văzut chiar surdo-muţi la un spectacol şcolar care au stat întorşi cu spatele spre scenă şi au vorbit între ei continuu cateva ore deşi copiii lor erau acolo. Vorbirea la noi n-are un scop, înlocuieşte mestecatul gumei. Sorin Oprescu e omul tocmai bun de invitat la o şuetă, adică aşa, să mai schimbi o vorbă. Dacă te întreabă cineva la sfarşit despre ce-aţi vorbit, probabil că răspunzi: “Despre una, despre alta, ca să mai treacă timpul.” In concluzie Dr. Sorin Oprescu e acum un fel de şef care spune că nu se pricepe dar angajează oamenii care se pricep. D-nul Oprescu are o problemă: refuză să mai înveţe. El a şi pierdut primăria capitalei de vreo două ori pentru că n-a vrut să înveţe despre canalizări, reţele etc. Nu este un candidat serios, nu are nici o şansă şi e ciudat că a acceptat să-şi compromită o reputaţie abia căştigată cu care nu se mai întalneşte, deşi a spus clar că nu candidează. Totuşi, spre deosebire de următorul candidat, el îşi va toci pingelele prin ţară şi va delecta cu vorbirea lui “pă-nţelesul omului” cateva doamne care nu ştiu să se dea cu ruj şi nu se uită în oglindă decat după ce se încheie la palton.
PNL- Partidul “istoric” l-a ales din cei 50 de mii de specialişti (între care Bogdan Olteanu e ăl dintai), din floarea intelectualităţii şi obiectul de adoraţie al bărbatilor din presă, pe Crin Antonescu. A intrat în parlament la redistribuire şi e cunoscut prin faptul că n-a ştiut cine a fost primul preşedinte al partidului liberal (Marius Tucă l-a întrebat). Presa i-a pregătit intrarea în scenă cu mult înainte, Doru Buşcu a repetat de cateva ori că are discurs iar altii au susţinut cat au putut un potenţial preşedinte nejucător care să nu mai vină la televizor şi să ne spună ce nu ne spune presa.
In realitate Discursologul Lily nu are idei şi, prin urmare, n-are ce vorbi. El este susţinut de Dinu Patriciu, primul capitalist al ţării, pe care l-a făcut Iliescu cu mana lui patron, omul care crede în plutocraţie, nu în democraţie. Dinu Patriciu a sponsorizat şi PNL-ul şi PSD-ul în campania în care a caştigat Traian Băsescu alegerile de l-a pus prim-ministru pe Tăriceanu. Fără T. Băsescu, partidul istoric cred că era pană acum istorie.
Am mai văzut-o ca susţinătoare pe D-na Lucia Hossu- Longin, care a făcut serialul “Memorialul Durerii”, despre închisorile comuniste dar care a uitat să spună că a dat cu subsemnatul la securitate spre disperarea lui Ticu Dumitrescu, probabil singurul care a suferit pană la capăt din pricina securismului şi a murit singur.
Domnul Lily se aseamănă cu predecesorul lui, Domnul Tăriceanu, într-o singură privinţă: amandoi sunt comozi. In rest, C. Antonescu este cea mai proastă alegere, nu are nici un fel de calităţi în nici un domeniu. N-are idei, nu vorbeşte bine, n-are nimic interesant, nu munceşte, n-are discurs cum cred unii şi cu atat mai mult nu poate să dea replica. Pe langă el şi nu numai, Tăriceanu era un adversar redutabil. Nu ştiu dacă îl învingea pe T.Băsescu dar sigur îi dădea de furcă. Tăriceanu e profesionist, are forţă, chiar şi în voce şi îşi înfruntă adversarul într-un mod agresiv, autoritar, mai puţin cand încearca să-l imite. Păcat că nu şi-a ţinut cuvantul, cand trebuia şi păcat că nici el nu crede prea mult în democraţie.
Se vede treaba că, alegerea lui C. Antonescu, a fost o mişcare de susţinere a lui Mircea Geoană. Candidatul PNL-ului nu contează, e un fel de Kelemen Hunor pentru UDMR, n-a avut niciodată o iniţiativă legislativă, nici nu venea la Parlament iar, recent, Dinu Patriciu a declarat că Mircea Geoană este liberal în convingeri. Sigur, în maniera tipică PNL-ului, s-a încercat şi o şmecherie slabă, anume povestea asta cu Klaus Iohannis prim-ministru. AND-ul PNL-ului s-a şubrezit, a îmbătranit, s-a plictisit şi avea nevoie de o perfuzie nemţească. Numai că neamţul e crescut pe meleagurile noastre ca şi Hildegard Puvak şi nu e curat ca lacrima domnului. A apărut recent un reportaj făcut pe vremuri de Antena 1, cu adopţiile de copii şi cele şase case,(hotărat lucru, presei îi plac ăştia cu şase case). Reportajul a fost dat de B1 şi conţinea un lucru şocant, sper c-am înţeles bine, care bate treaba cu adopţiile: bunica de la care s-au luat copiii a spus că Iohannis a înjurat-o şi a dat cu piciorul în ea. Dacă e aşa, înţeleg ce le place romanilor la modelul german pentru că lucrul bine făcut şi curăţenia nu au prins la noi.
Presa s-a aruncat la picioarele neamţului, i-a lins bătăturile iar C.T.Popescu a spus o prostie mai mare decat egoul şi oftica lui de “dictator al presei”la un loc: prin refuzul lui T.Băsescu de a-l numi pe Iohannis s-ar da un semnal negativ în afară vizavi de atitudinea Romaniei faţă de minorităţi. Hai, lasă-mă! Asemenea prostie n-am mai auzit!
Interesant este că, partidul de avocaţi şi bogaţi, UDMR-ul, a fost singurul care a susţinut că preşedintele încalcă constituţia deşi ei ştiu bine că nu e aşa. Poate că li s-a luat urma tăietorilor de lemne din Harghita pe care i-am văzut anul ăsta la Dognecea în Caraş-Severin.
In realitate, puciştii vor să-l pună pe Iohannis prim-ministru în ideea că, dacă caştigă Traian Băsescu, să rămană cu “desemnatul” coalizaţilor, ştiut fiind că preşedintele nu poate să-l revoce pe primul ministru.
In orice caz, e clar că PNL-ul a vrut să-i facă loc pe ecrane lui K.Iohannis pentru ca, pe viitor, să aibă mai multe şanse. D-asta “vorbirea meşteşugită”, C. Antonescu, a anunţat că dacă iese preşedinte îl pune pe primarul Sibiului, prim-ministru. Moment în care PSD-ul a dat înapoi în faţa şmecheriei ieftine că doar nu vinzi castraveti la grădinar.
Despre Crin Antonescu nu se pot spune prea multe, de asta vorbirea despre el este mai mult despre cei din jurul lui, pentru că el este o faţă palidă. Sper că nu se vopseşte, aşa cum se spune, pentru că nimeni nu are nevoie de unul care tremură ca varga de grija coafurii. In legătură cu calitatea lui de vorbitor mi-aduc aminte cand Elena Băsescu a fost întrebată la radio dacă ar fi de accord cu aşa numitele “droguri uşoare”. Ea a zis că da, pentru că, după cum se vede cu ochiul liber ea e de accord şi cu silicoanele şi cu operaţiile estetice şi cu alte lucruri superficiale care-ţi dau “notorietate”. Despre droguri se pot spune multe lucruri inclusiv faptul că există un lobby pentru legalizarea lor de multă vreme şi că sunt o nenorocire care ne vine din “civilizaţia” asta de tip nou de unde vine şi“mancarea obeză”. In loc de un comentariu pertinent pe subiect, C.Antonescu, aflat undeva într-o sală fiindcă lui îi e frig în aer liber, a zis ceva de genul: “Uite de ce le arde unora, de legalizarea drogurilor în loc să ne respectăm bătranii.”.
Mi-am încheiat pledoaria.
PDL- Candidatul şi unul dintre fondatorii PDL-ului este Traian Băsescu şi este adevărat că, deşi mai există şi alti lideri importanţi în partid, personalitatea puternică şi prea extrovertită a liderului lasă impresia că, fără el, partidul n-ar mai exista. Despre el, în trei sferturi din presă nu se spune nimic bun. Pentru că nu i se găseşte nimic illegal i se reproşează tot timpul c-ar fi imoral. De exemplu, CTP consideră că nu joacă cinstit faţă de adversar, de parcă, correct ar fi să-i spui lui Hrebengiuc dinainte ce vrei să faci ca să nu-l jenezi. De exemplu, i se reproşează că a sugerat la alegerile prezidenţiale trecute că s-a încercat fraudarea, lucru care i-a făcut pe oameni să-l voteze. Rezultatul: T.Băsescu a fraudat moral alegerile. Recent a apărut, cu concursul celui care a făcut terci votul uninominal, Cristian Parvulescu, conceptul de “prefraudare” (Andreea Pora spunea la B1 că se aşteaptă şi la ideea de post-fraudare).
Presa atarnată, care a fost principala nenorocire în ăştia 20 de ani şi continuă să fie, a făcut o fobie pană la demenţă împotriva lui T.Băsescu. In sine, ăsta nu e un lucru fundamental rău şi nici nu este interzis. Dezastruos este, însă, faptul că Iliescu, Năstase, Hrebengiuc, toţi cei care au subminat economia ţării şi viaţa oamenilor, toată corupţia criminală care a distrus şi distruge orice este purtător de valoare reală, toţi ăştia, sunt mai buni decat T.Băsescu, pentru presă. Pană la T.Băsescu, I.Iliescu şi restul clanului de “dizidenţi” păziţi de securitate s-o ducă bine au condus ţara. Povestea asta cu fratele preşedintelui şi nişte afaceri necurate este trasă la indigo cu povestea fiului lui Emil Constantinescu şi implicarea lui într-una dintre Tigarete apărută tot pe final de mandat. Asta l-a făcut pe preşedintele de atunci să nu mai candideze. Presa, însă, nu şi-a adus aminte. Torţionarii comunişti trăiesc printre noi şi fie au dosarele multora, fie pot inventa oricand unele. Recent, a plecat dintre noi, în sfarşit, Pleşiţă, un fost şef de securitate sadic şi dement care a dus-o chiar mai bine în democraţie. Bine că, măcar unul, s-a dus dracu’.
Traian Băsescu nu este totuşi impecabil. Deşi este un bun şi correct vorbitor de limba romană, şi are simţul umorului, găseşte de cuviinţă să se relaxeze spontan şi trănteşte cate o insultă mitocănească ce se lipeşte de ecran ca scuipatul fotbaliştilor. Defectul lui de căpătai este unul specific poporului roman: nu refuză niciodată un conflict deschis, mai ales verbal, specific şoferilor în trafic. De exemplu, dacă o lăsa pe ziarista lu’ peşte să vorbească singură pe langă el şi să se-ntoarcă cu mana goală la patronul ei care a trimis-o special să-l enerveze, bine-ar fi făcut! Ziariştii ştiu să-l provoace şi, din punctual ăsta de vedere, l-au învins pe Traian Băsescu. Presarii nu pot fi învinşi decat dacă îi laşi fără subiecte, moment în care se duc dracu’ de tot în derizoriu şi se tabloidizează ca nişte tarfe. Lucru care s-a şi întamplat, nu atat din cauza crizei cat din cauza inflaţiei de “vorbitori”. Nici toate barfele din lume, nici toate minciunile pămantului nu sunt de ajuns să hrănească atatea hoarde de trăncănitori.
Chiar şi aşa, Traian Băsescu n-avea voie să greşească de atatea ori: n-ai voie să te duci la un şpriţ cu Gigi Becali cand eşti preşedinte; n-ai voie să-i confişti telefonul unei persoane; n-ai voie să încalci reguli şi să te duci la cumpărături în zi de alegeri ca Iliescu la frizer. Băile de mulţime, pe de altă parte, îi fac plăcere, nu se preface, dar nu sunt un lucru foarte bun. Nu pentru că “omul simplu” ar trebui evitat cum crede “prostia complicată” cu capul cat plasma. Toată nădejdea stă la sat ca să poată fi contracarată “mancarea genocide” şi nu la oamenii de ştiinţă care au inventat-o. “Oamenii simpli” au muncit în străinătate şi au ţinut economia, nu “căpuşele” sau “termitele”. “Mulţimea” e acolo unde se află bazinul electoral şi, dacă nu le-ar fi lene şi silă, s-ar “îmbăia” şi ceilalţi mai des. Mircea Geoană, de exemplu, se pierde cu totul printre oamenii din popor şi se uită la ei ca Anna Karenina parcă întrebandu-se: “Aştia pentru ce-or fi trăind?”;la alegerile trecute, Tăriceanu stătea ca pe ace cand s-a tras pe video între două bătrane cu basma, deşi s-a mai boşorogit şi el şi n-ar mai trebui să-i pută varsta a treia; să fi fotomodel şi să bagi mana în PIB ca să-ţi cumperi admiratoarele…; Crin Antonescu, în schimb, vorbeşte pentru “intelectuali”, mulţi mai deştepţi ca el, care nu s-au oprit din învăţat cand au terminat şcoala.
Problema pe care o au ce-i din jur cu Traian Băsescu e că nu poate nimeni să ţină pasul cu el. PDL-iştii au încercat şi, pană la un moment dat au reuşit şi cu ajutorul unor miniştri PSD, în mandatul Boc, să facă nişte legi menite să ne scoată de sub inchiziţia “structurilor ceauşiste”. Sistemul mafiot- termen generic pentru toţi cei care sunt prea proşti să fie ce-şi doresc prin meritocraţie şi care formează un clan (asta, da, o singură Romanie)- îşi cere, totuşi, tributul. Acest system este susţinut de categoriile socio-profesionale care vor să impună “respect” prin frică- cea mai draconică şi criminală găselniţă a lumii moderne, o pandemie răspandită prin media.
De-a lungul celor 5 ani de mandat T.Băsescu a suferit mai multe puciuri dar democraţia a suferit şi mai multe de-a lungul timpului. C.T.Popescu crede că au fost 20 de ani de exerciţiu democratic. Pentru că se tot foloseşte comparaţia cu un organism uman, am zice că au fost 20 de ani de atacuri cerebrale provocate democraţiei. In ceea ce priveşte mandatul lui T. Băsescu, a primit continuu lovituri sub centură:
-Tăriceanu, cel pe care el l-a prezentat după alegeri ca pe viitorul prim-ministru şi a continuat să-i ţină mana ridicată în huiduielile mulţimii, a fost convins de cei din jurul său că trebuie să fie loial partidului şi nu unei înţelegeri cu cel care l-a adus la putere; după aceea s-a aliat cu Iliescu şi PSD-ul.
-Marie- Jean Ion, fiica senatorului PSD de Buzău, (Vasile Ion, partener de afaceri cu Hayssam), întamplător absolventă de şcoală de securitate, şi-a înscenat o răpire care s-a transformat în realitate; presa şi PSD-ul au încercat să-i pună în spate lui Traian Băsescu acest lucru pe motiv că a menţinut trupele în Irak şi Afganistan şi că, vezi Doamne, acum arabii se răzbună; Hayssam a făcut afaceri cu clanul lui Iliescu şi înainte şi după Revoluţie; acum, ziaristul Lănţălău a pus iar de-o făcătură care mai mult ne plictiseşte decat să ne enerveze;
-doctorii l-au ţinut neoperat pană cand a ajuns în scaun cu rotile; nu ştim dacă intenţionat sau din prostie, ca nu cumva să ajungă printre mulţii invalizi operaţi la coloană în ţara noastră; presa îi reproşează că “a ales” să se opereze în străinătate;
-a fost suspendat pentru “încălcări grave ale constituţiei”cum ar fi faptul că îşi exprima părerea că politicienii trebuie să se supună legii la fel ca orice cetăţean, găinar, etc. şi aveau intenţia de a-i fabrica un dosar penal sau dadeau o lege prin care un presedinte demisionar nu mai avea voie sa candideze; au cheltuit vreo 12 mil. de euro atunci, deşi ştiau clar rezultatul iar poporului i-au răspuns ca nişte neruşinaţi că “democraţia costă”; acum îi chinuie grija de banii cheltuiţi pe al doilea referendum care trebuie să-i împuţineze;
Presa îi reproşează lui Traian Băsescu că ar trebui să cedeze în faţa “corupţilor” fiindcă, asta-i treaba, decat dezbinare… Si, pe urmă, poporul are nevoie de linişte. Se vede că le-a dat Iliescu cu “Ssst!”
Dincolo de ce a reuşit să facă un preşedinte care are, în principal, două atribuţii şi alea confiscate, adică să numească premierul şi să convoace referendum, Traian Băsescu a reuşit să facă ceva mult mai important decat orice lege: i-a făcut pe profitorii şi susţinătorii puciocraţiei originale a lui Iliescu să-şi dea arama pe faţă. Să sperăm că va reuşi să şi dizolve zgura asta sau măcar s-o simplifice în prima fază. Să sperăm şi că premierul Emil Boc are dreptate cand spune că reforma statului nu mai poate fi oprită. “Pucioşii” din presă şi din politică nu s-ar da în lături de la nimic dar poate că timpul lor a trecut. Iar C.T.Popescu să nu mai sugereze că avem de ales între “corupţia din politică” şi “dictatura lui Băsescu” fiindcă noi o dată ne hotăram.
Oricum, pană una-alta, e o luptă ca în groapa cu lei şi mortăciunile astea n-au nici o viaţă de dat. “Structurili” trebuie date jos după tronul sinecură, pentru că tapiseria de“respect” de care s-au frecat zeci de ani a ajuns zdrenţe. Si presarii atarnaţi pretind respect fără să-l merite ca popii care cred că nu trebuie judecaţi după ce fac pentru că ei sunt unşi. Pe voi cine dracu’ va uns cu “respect”(ăsta nu se pune la mort?)
ALTE “JOCURI DEMOCRATICE”
Am înţeles de la Radu Moraru că Victor Ponta, un alt arivist mediocru, discipol al lui Adrian Năstase, ar fi zis că dacă poporul îl va vota pe Traian Băsescu, “majoritatea” lor pucistă din parlament nu va vota niciodată un govern propus de preşedinte. Mi-aduc aminte că acest “fără de minte” i-a făcut mentorului său o surpriză cand conducea organizaţia de tineret a PSD şi i-a prezentat pe tinerii activişti cu cravate roşii, spre oripilarea lui Năstase care l-a şi uşuit de langă el. Astăzi, al dracu’pionier ne face nouă program de viaţă. Poate le tragem noi o revoluţie adevărată ca să li se şteargă urma.
Cristian Tudor Popescu avea o idée fixă, anume că poporul nu trebuie să creadă în oameni providenţiali cum ar fi, de exemplu…zi, să-i zic! Băsescu, domn-e! După ce ne-a înnebunit cu Obama, acum a zis că Iohannis ar fi un fel de Obama pentru Romania. D-nul Popescu nu are “nas” pentru “providenţă”, autocentrarea îl izolează de alte sfere.
De-a lungul timpului s-au mai spus următoarele prostii amuzante de care să radă şi providenţa:
- trebuie reinstaurată monarhia pentru că regele e legătura lui Dumnezeu cu poporul, adică dacă n-ai rege, n-ai Dumnezeu
-Marian Munteanu-simbolul Pieţii Universităţii, semăna cu Isus, i-au şi pus o poză aranjată în ziar
-Emil Constantinescu semăna, după părerea unora cu Alexandru Ioan Cuza
-acum, pe Iohannis, ni l-a trimis Dumnezeu ca să avem şi noi un Obama.
Melania Medeleanu, speakeriţa care, de cate ori greşeşte, rade de parcă o gadilă cineva pe sub masă, se-ntreba dacă nu cumva Vanghelie e Obama. Bine c-avem de unde alege!
Comisiile de ‘telectuali din Parlament i-au adus un omagiu lui Vanghelie şi au respins mai toţi miniştri, inclusiv tehnocraţii. Unii aveau nişte C.V.-uri de nici nu ştiu ce putea să-i întrebe, de exemplu…Aura Vasile- mana dreaptă a lui Vanghelie, acea mană pe care o ţine la spate primarul cu mana stangă ca să-şi protejeze amprenta pentru semnătură. Tehnocraţii respinşi se află într-o companie selectă pentru că raportul pentru preşedinţie de 400 de pagini, la care au muncit voluntar mai mulţi profesionişti cu facultăţi adevărate a fost redus la două cuvinte:prostituţie şi droguri, de către “dictatura majoritară” şi presă. E ca şi cand, din Ion de Liviu Rebreanu, ai citi numai pasajul în care Glanetaşu o înghesuie pe Ana după sobă ca s-o împuieze.
