Examen de bacalaureat: Realitatea absurda

“Realitatea mediatică este alta decat realitatea reală, ca să spun aşa.” (Cristian Parvulescu, joi, 20 august, Realitatea)

Se dă următoarea propoziţie: Mircea Băsescu a incărcat nişte containere cu muniţie dintr-un depozit în vehiculele care urmau s-o transporte. Să se facă o compunere pornind de la afirmaţia de mai sus.

Slavă Domnului că nu e despre iubire, ca anul trecut. Uite aici mă-ncurcă pe mine libertatea asta: pe de o parte sunt liber pe de altă parte sunt obligat să vorbesc despre propriile sentimente, să fiu sondat sociologic şi să las presa să mă studieze după ce-mi înfige camera de luat vederi în spate şi mă introduce în insectarul televizorului.

Bine că nu e despre iubire, ziceam, şi bine că nu mă caută de sănătate Surpriza, pentru că, pornind de la nimic, pot să spun poveşti în serial. Ia uite:
A fost odată ca niciodată un om care avea o macara. Intr-o zi el a fost angajat de unu’ să-i i-a nişte containere cu muniţie veche dintr-un depozit şi să le pună pe nişte camioane. 

Macaragiul era fratele preşedintelui care e Conducătorul Suprem al Forţelor Armate aşa că ar fi făcut bine să se ţină departe de puşca presei care acuma îi face praf şi pulbere pe amandoi. Dar, fiindcă e o poveste, omul s-a aflat la o răscruce şi probabil şi-a întrebat calul: să mut containerele astea pentru un rahat de 4000 de euro sau nu? Iar calul a zis: dacă le muţi o să-ţi pară rău, dacă nu le muţi iar o să-ţi pară rău, aşa că mai bine mută-le. (Ia dă-mi copiuţa aia trimisă de Interpol unde scrie că e căutat un arab pentru traffic cu arme.) Uitaţi, acest document demonstrează că fratele preşedintelui face traffic cu arme.
-Haideţi, domnu’ S.R.Stănescu, doar nu vreţi să vă sinucideţi ziaristic.
- Păi, ce să fac, doamnă, că în zilele noastre nu poţi să te mai aşezi pe o terasă cu Tana Ardelean şi să te dai urmărit de securitate,acum primeşti documente de la securişti şi le dai să le citeasca oamenii de la terase. E şi criză, presa e pe cai mici.
-Putem să spunem că preşedintele este, la randul lui, implicat în traficul cu arme, D-le Olteanu de la PNL?
-Asta ar însemna să-l acuzăm pe preşedinte de înaltă trădare, doamna Stancu…
-Si ce-are, dom-ne, de ce nu puteti, vă doare gura?
-Pentru asta ar trebui s-avem dovezi, zice el cu zambet stins de copil care stă să plangă.(Zi-i mă şi tu să-şi taie pleata aia de pe spate că ăla nu e păr să-l laşi lung şi felicit-o că şi-a pus pantaloni peste picioarele alea groase.)

Nervos, Ursu a luat o plăcintă cu “nămol Patriciu” şi i-a aruncat-o peste ochi PNL-istului după care a luat feşteloiu “Slabu’ Geoană” şi i l-a dat pe la nas lui Ponta care mai mult s-a gadilat şi cu zambetul lui veşnic mijit a umplut timpul cu niste cumsecădenii generale. PDL-istul Cezar Preda făcea pe supăratul că s-a întors din concediu pentru aşa emisiune neserioasă dar noi ştim că el rade pe sub mustaţă şi după “şău” a ras pe săturate cu ceilalţi doi.
In aceeaşi zi Dl Canacheu i-a zis A. Creţulescu că o să-i fie ruşine mai tarziu că a făcut o astfel de emisiune. La Heckel şi Jeckel cine s-a mai uitat, acum că s-a întors Evenimentul Zilei la B1.
Caii mici ai presei întrebară:
-Cum să vă purtăm stăpanii noştri, ca “Vantul” sau ca “Gandul”?
-Două într-unul să aibă şi balsam pentru femeile invidioase. Zi-ne de Elena Udrea să se bucure şi sfidaţii. Comandă de la Hrebe.
-Ia ziceţi, doamnă, de ce contractul cu Eurosport e aşa de avantajos, ce le-ati promis în schimb? D-nul Chirieac, ciocu’ mic, că suntem două muieri aprige aici, nu ne împiedicăm noi de bunul simţ, nu-i aşa D-na Drăgotescu?.
-Si apoi, ce turism să se facă în Romania, care e aşa o ţară săracă.(Ea nici nu iese din Bucureşti, probabil.)

Si-a încălecat Realitatea pe o căpşună şi ne-a spus o mare minciună pornind de la un mic adevăr ca să para cat mai credibil. Cat priveşte traiul fericit pană la adanci bătraneţi, se prea poate, dar numai după ce vor supravieţui acestei “intoxicări” cu care s-au înţepat singuri.
Presimt că, în grila de toamnă, intră şi Traian Băsescu Show şi întaiul ziarist al ţării o să ne spună povestea lui, prilej cu care o să mănance şi birocraţii Vantului Pustiu, o paine.