Experţii ȋn pȋnze de păianjen şi dominouri virtuale (nu ȋn puzzle-uri, cum se spune) cred că, şi ȋn viaţa reală, se poate ȋnsăila orice şi oricȋt “pe surse”, cu maxim trei personaje principale, trei-patru idei de bază şi mult live şi breaking news ȋn reluare.
Cȋt costă să plimbi ursul https://freefrompress.blogspot.com/2024/07/cit-costa-sa-plimbi-ursul.html#more
Nici o faptă
bună nu rămȋne nerăsplătită. Un milliard de dolari, vulnerabilitate cȋt
cuprinde şi providenţa ȋţi vine ȋn ajutor. “Schimbă destine.” Probabil, s-a
constatat, din cercetări sociologice, că suntem cu moralul mai jos decȋt al
Ucrainei. Caz social. Să aibă şi ei o bucurie! Ca-ntr-un show Pro-tv.
Pȋnă şi
discursul post – “victorie” e un clişeu.
Romȃnia-Ucraina
3-0/Romȃnia-Belgia 0-2/Ucraina-Belgia 0-0/Ucraina-Slovacia 2-1/Slovacia–Belgia 1–0/Slovacia-Romȃnia 1-1
Deci, 1-1,
după fault ȋn afara careului, urmat de lovitură liberă schimbată, surprinzător,
ȋn penalty, rezultă o victorie de “suflet” care merge la fix cu “imnul” care
le-a fost atribuit.
Revista presei
Sigur că se
rupe. Doar nu s-au luat la biserică, n-au vreo cruce de dus. Sper că
politicienii jură pe Constituţie sau pe propria conştiinţă, nu pe Biblie. Şi că
toţi sunt conştienţi că suntem un stat laic. Inclusiv evanghericanii infiltraţi
ȋn partide!
Deci, nu ȋntrebi la Trinitas dacă ai
voie să divorţezi. Sau dacă e musai să faci sex. Deşi, cui ȋi mai arde, după
atȋta deplȋngere naţională pe umerii supraproducţiei de roşii şi cireşe. Nici
n-ai ce să faci cu ele!
Trebuie să se rupă. Sper să fie-n
weekend. Altfel, ȋncep să apară victime. Ȋntr-o zi, unul dintre partide, ochi
alunecoşi, va bea prea mult şi va ȋncepe să se uite după altă partidă. Odată ȋi
găseşti pe unii ȋn pat la USR, mai ales dacă se pregăteşte o altă contenţie la
domiciliu. Una climatică, de pildă. Am văzut că propagandiştii din domeniu au
copiat foaia cu avertismente de la covidieni (care, la rȋndul lor, au luat-o cu
copy-paste după site-ul CDC, secţia gripa sezonieră) şi o folosesc drept
ameninţare pe motiv de schimbări climatice. Persoanele peste 65 de ani sunt tot
ȋn capul listei.
Deci, ca mȋine, vine peste noi
pandemia de ȋncălzire globală. Cine ne spune, atunci, cȋnd şi-n ce condiţii avem
voie să ne bem cafeaua la interior?
Sunt multe motive de divorţ: acuzaţii
reciproce că banii nu sunt cheltuiţi cu cap sau că unul n-aduce bani ȋn casă,
că unul munceşte mai mult, că partenerul le răneşte sentimentele, că, pȋnă la
urmă, a fost frumos cȋt a durat dar s-a terminat. Adică, şi-a depăşit termenul de
garanţie. A expirat.
Nu, nu trebuie să ȋntrebaţi un
arhiepiscop dacă să băgaţi divorţ, fiindcă Romȃnia este stat laic.
Ȋntrebi la psiholog, dacă nu eşti sigur pe tine. Uite aici: De unde ştii cȋnd e cazul s-o rupi?
Teoria Țapului ispăşitor https://antipresa.blogspot.com/2024/06/teoria-tapului-ispasitor.html
Aţi dat drumul la televizor? Bravo!
Uite acum mă duc la tablă, să vă vorbesc despre inteligenţa artificială. Ȋmi
place să le spun celor mai deştepţi ca mine că o unitate de calculator va fi
mai inteligentă decȋt inteligenţa umană. Să vedem atunci cine se mai dă mare. Eu
m-am pus bine, deja, cu Inteligenta Sofia.
Iar acum, să vă dau şi-o veste bună: 39% dintre tineri nu vor să aibă copii, pe fondul anxietăţii faţă de schimbările climatice. Asta ȋnseamnă că, inclusiv războiul din Ucraina s-ar putea ȋncheia mai devreme. Poate nu ştiaţi dar, războaiele se-ntȋmplă din cauza schimbărilor climatice şi nu invers, pentru că ȋncălzirea globală determină diminuarea resurselor. E un curs care se predă acum, ȋn special, tinerilor cu dezordini din spectrul anxios.
Deci, ȋn curȋnd nu va mai avea cine să plimbe căţei. Dar se reduce amprenta de carbon. Ȋntre timp…
Aţi dat drumul la televizor? Bravo! Uite acum mă duc la tablă, să vă vorbesc despre inteligenţa artificială. https://freefrompress.blogspot.com/2024/06/anxietate-vesti-bune.html#more
 |
Am
descoperit acest papyrus din care reiese clar cum cazul Coldeo a izbucnit şi ȋn
presa albaneză iar tentaculele duc pȋnă la Sinaloa |
Mai ȋntȋi,
aş vrea să-l felicit pe unul din fraţii Muraru (nu ştiu care, pentru mine sunt
toţi la fel) că ţine subiectul Coldea cald, ȋn presă, peste temperaturile
resimţite.
Aşa de cald
ȋncȋt, orice alt subiect grav se topeşte ca lumȋnarea ȋn preajma lui. De pildă,
acest nou caz de sclavie din statul de drept Romȃnia (Botoşani) care, ca toate
celelalte, va lăsa ȋn urmă aceeaşi dȋră de uimire că “autorităţile” n-au ştiut
nimic.
Adică, să nu
le complicăm. Lucrurile sunt clare: infractorii sunt infractori şi autorităţile
sunt autorităţi, da? Apoi, mai sunt amărȋţii ăştia cei mai bătuţi de soartă – c-aşa
e viaţa, na! – şi marea masă, pentru consum intern şi extern: nişte orfani,
luaţi de suflet, care trebuie reeducaţi, ȋnhămaţi, legaţi cu lanţuri
(contenţionaţi), băgaţi sub lamelă, folosiţi ca pisoare...
Şi ca telespectatori ai tele-Justiţiei.
Casa de
corecţie DNA din Landul RO continuă parazitarea anului electoral cu bileţele
roz trimise ȋn presă şi folclor anticorupţie, ȋntr-un ritm susţinut, prin
ediţii incendiare, ca să nu scadă ȋncrederea ȋn ȋncălzirile climatice – cum se
spune mai nou, o contopire sintetică ȋntre ȋncălzirea globală şi schimbările
climatice – mărirea pensiilor şi bursa candidaţilor la preşedinţie din basmele
colecţionarilor de oale minune de la teleshopping.
Practic, ȋn
acest moment, ȋn loc de communicate despre rezultatul alegerilor – cȋt, cum,
unde, ce e cu cele peste 1 mil. de voturi nevalabile – se serveşte, din oră-n
oră, răul absolut, binele echitabil şi vremea extremă. Coldea, pe post de
păpuşă Chucky, şeful de la casa de pensii şi climatoloaga globalistă care o
ţine p-a iei cu ȋncălzirea globală, care se-ntȋmplă doar fiindcă nu vreau eu să
merg cu bicicleta.
Ȋntre timp, cȋt se presupune că am topit gheţarii de la Polul Nord cu suflarea noastră putridă, inevitabilul s-a produs.
"Zombie Salmon."
Cine, dracu’, eşti tu, să-i ȋnveţi pe alţii ce să facă sau să nu facă? https://antipresa.blogspot.com/2024/06/sa-stii-sa-i-lasi-pe-oameni-in-pace-e-o.html
"The
most terrifying force of death, comes from the hands of "Men who wanted to
be left Alone".
Dacă vrei să
citeşti, cumperi şi cartea tov. Nicolae Ceauşescu. Absolut nimic nou sub soare,
ȋn materie de propagandă. Iar forma de apărare este exact aceeaşi. Ȋn prima seară, luat prin surprindere, indignare sinceră,
manifestare spontană – faţă de introducerea unui stil de muzică inadecvat
momentului - ȋn a doua seară, ovaţii puternice, aplauze prelungite. E greu să
le ceri oamenilor să protesteze mut, să părăsească locul pe care l-au plătit cu
o sacoşă de bani.
După noile
norme, suntem spectatori la un stand-up perpetuu, unde, pentru o glumă mai
bună, trebuie să vizionezi o oră de vrăjeli conforme şi obscenităţi.
Introducerea
surpriză ȋn spectacolul unei legende rock – acum, ofilite, ȋnţeleg, şi puse la
presat de organizaţiile militante woke - a unui cȋntăreţ de altceva, ce
putea să obţină decȋt un happening şi o suplimentare de fonduri pentru
oengeurile de profil? E o provocare ieftină dar sigură. A fost folosită de-atȋtea
ori…
Dar, oricȋt
de deranjanţi ar fi ăştia care-ţi intră-n faţă ca friptura-n sȋnge ȋn farfuria
unui vegan militant ȋmpotriva sacrificării animalelor - există o nişă mai
enervantă de-atȋt, de care nu vorbesc nici psihologii, nici analiştii, nimeni.
Incluziunea culturală forţată nu e ceva relativ nou, deşi pare aşa, de fiecare dată. A ȋnceput imediat după communism, atunci cȋnd programele de ştiri de la postul trend-setter au făcut din emisiunea informativă, ghiveci. Pentru cine nu ştie, jurnalele de ştiri, tradiţional, erau structurate pe diverse profile. Calupuri de ştiri interne, ştiri din showbiz, ştiri externe etc. Astfel că, telespectatorul putea să aleagă dacă vizionează sau nu ceva. După care, ȋnaintea unui cȋrlig – să zicem, staţi cu noi să vedeţi imagini spectaculase cu aurora boreală – ştirea cu stilul musical ȋn dispută şi artiştii din domeniu era ȋnghiţită aproape obligat-forţat. Ȋntre timp, toată muzica numită uşoară a devenit ceva insuportabil, inclusiv ştirile despre vedetele din domeniu despre care ştiu chiar mai puţin decȋt despre fotbalul romȃnesc din zilele noastre.
Ȋntr-o iarnă, a rămas, dracu’,
ȋnţepenit radioul din maşină pe o cȋntăciune d-asta uşoară de rit nou şi, după
ce am apelat la toate metodele zen de făcut viaţa mai suportabilă, am zis că,
dacă nu reuşim să stricăm mai repede device-ul, trebuie s-aruncăm maşina
cu totul.
Din cauza asta, mi-am ucis o zi din
viaţă şi-am făcut un conspect. Acum e cazul să scap de el.
Versuri şi descriere videoclip
Coldplay şi ce nu vrei. Sau poate nu ştiai că-ţi place https://freefrompress.blogspot.com/2024/06/coldplay-si-ce-nu-vrei-sau-poate-nu.html
Sunt două
capodopere detectiviste care rulează acum - ȋn buclă, deşi n-ar trebui – pe Epic
Drama, ȋn care acţiunea şi viaţa sunt plasate undeva prin anii 1960-1970.
Anii nostalgici lăsaţi ȋn urmă de exhibiţionismul, vulgaritatea şi alte
deschideri şi descinderi ale societăţii intrusive şi inclusive de mai tȋrziu.
Unul din
laitmotivele filmelor englezeşti este să le dea personajelor replici prin care să
se arate disperate de viaţa anostă de provincie şi mentalitatea statornic
conservatoare, pentru ca apoi să panorameze ȋntreaga scenă, din cel mai
favorabil unghi, ca să determine telespectatorul să pice ȋn admiraţie.
Anii nostalgici, oricare ar fi ei, sunt plini de drame personale, dar nu copleşiţi, ca acum, fiindcă, ȋn epocă, nu exista share-uiala. Exista bȋrfa, volatilă şi, ȋntr-o oarecare măsură, discretă. Apoi, exista jena de a strica viaţa altora cu problemele personale. Adică, dacă străbăteai o stradă de la un capăt la altul, observai preocupări şi stări diverse. Omul avea o viaţă. Cȋnd trecea maşina de ȋngheţată, pe lȋngă fiiistic, cacao, vanil, n-auzeai şi vedeta a povestit drama prin care a trecut.
Pictură - https://unooacarvingart.com/produs/soarele-de-la-miezul-noptii/
 |
| "Soarele
de la miezul nopţii” |
Ce bine că cetăţenii au fost electrocutaţi de spiritul civic şi s-au dus la vot. Şi-au făcut datoria. Am observat că, de la o vreme, votarea e promovată mai mult ca o datorie, decȋt un drept. E drept şi că, aproape 1 mil. de voturi au fost declarate nule sau au fost anulate. N-ar fi bine s-avem un million de hate-eri? Ar fi, dar nu ştim sigur dacă-i aşa, fiindcă procesul electoral ȋncă nu s-a ȋncheiat. Ne ţine pe loc numărătoarea.
Mă uit ce
miză extraordinară, ȋmpinsă pȋnă la fanatism, reprezintă aceste alegeri pentru
politicieni, invers decȋt pentru cetăţeni.
Perspectiva,
pentru fiecare dintre anonimii din turmă – care suntem noi – s-a redus dramatic
la… saci. Sacii cu bani, sacii cu cadavre, sacii cu voturi. Saci, saci. saci. Acţiunea
se ȋngustează la miezul nopţii: noaptea ca hoţii, Geoană azi-noapte la Vȃntu,
Clotilde Armand fuse la Ambasada americană la miezul nopţii.
Oare, ce
caută oamenii, ȋn creierii nopţii, să umble de nebuni pe străzi sau pe la alte
hogeaguri? La miezul nopţii trebuie să fii la adăpost, ȋn cel mai sigur loc din
lume.
De cȋnd a
ajuns, “noaptea votului”, cea mai celebră noapte din an? Ce facem cu noaptea
Anului Nou, o mai sărbătorim?
Măcar, dacă ar fi fost noaptea de Sȃnziene – 23-24 iunie – cȋnd se spune că se deschid cerurile… Deşi, nimeni nu ştie exact ce ȋnseamnă asta. Trebuie să mă uit pe site-ul Băncii Naţionale, că acolo am văzut mai iscusiţi ȋn d-astea. Cȋnd o să vreau să mă interesez de ce e tolerată, ȋn mai toată lumea, moneda paralelă şi virtuală, numită cryptomonedă, o să caut informaţia pe… Ia, să văd, pe ce…
"The most terrifying force of death, comes from the hands
of "Men who wanted to be left Alone".
Mai ȋntȋi, o
idee de proiect de lege: n-ar fi minunat dacă am putea vota şi ȋn următoarele
două zile după alegeri? Ştiţi, după ce “am ȋnvăţat ceva din
acest scrutin electoral”. Dar, nu noi, ci corectorii, supraveghetorii şi alţi
gardieni de bine. Fiindcă e o ȋngrijorare acum că electoratul poate fi
influenţat de fake-news-ul rusesc, extremism sau chiar, de ce nu, ereticul scepticism.
De aceea,
probabil, nu se livrează rezultatul alegerilor, la două zile de la vot. Se mai
lucrează la master key.
Joia trecută,
spre miezul nopţii, mi-au şters tot ce-am scris şi mi-au ȋnchis trei oglinzi,
fără salvare automată, aşa cum se-ntȋmplă din setare. Nu e prima dată. Mi s-a
ȋntȋmplat chiar să-mi …zxwqkzwqz postările din bloguri sau să-mi strice
setările permanente. Mă bug-uiesc permanent.
N-am spus
niciodată şi n-am reacţionat, pentru că n-am avut chef să bag ȋn seamă, un potential
exces de zel sau vreo copilărie. Apoi, nici nu poţi să demonstrezi pe loc – şi nici
nu mi s-a părut că e cazul să apelez la specialist pentru nişte nimicuri – iar eu
sunt genul care, dacă vede pe unul care cară device-uri pe scară
dintr-un apartament, presupun că ajută la mutare, nu că le fură.
Dar, joia trecută, după ce am scris, printre altele, că pe Google nu mai găseşti decȋt melodioare, filme şi sfaturi medicale (ȋn primul sfert de oră de căutări), s-a ȋntȋmplat că, fix după ce am pus ultimul semn de punctuaţie, a colapsat sistemul. Ca Prince Paul la auzul veştii că-l caută anchetatorii. După care, cȋnd l-am deschis pe Google, mi-a fost pusă ȋn faţă o oglindă care ȋmi cerea să-mi aleg motorul de căutare, de parcă n-aveam deja.