DISCURSUL PRESEDINTELUI-15 SEPT. 2009

-Să ştiţi că nu prea mai sunt locuri. Cand vorbeşte Băsescu e plină terasa ca la meci şi cand plouă. Dar, în seara asta, bate un vant călduţ, de început de toamnă. Să chem un mus să v-aducă nişte scaune să vă îngrămădiţi la un loc, jurnalişti şi invitati, ca să nu se mai înţeleagă nimic. Pentru doamnele în roşu, nişte scaune mai largi…
-N-auzi cucoană, dă-te după scaunul ăsta de bambus, ia unu’ de plastic, că-i mai ieftin!
-Musule, nu le trage scaunul de sub picioare! Ce serviţi, nişte vin? In vino veritas.
-Atunci dă-ne nişte whisky.
-D-l Kojak, de la investigaţii, nu ştiu unde să vă plasez că, la noi, nu se ascultă muzică asortată cu inelele şi lanţurile alea galbene cu care v-ati împodobit ca să ne induceţi în eroare. Sunteţi incognito, nu?
-Sigur că da. Dumneata, acum, nici nu mă vezi pe mine, eu sunt o iluzie optică.
-Am înţeles, să trăiţi! Nu vă găsiţi locul în conjuctura actuală, d-le Ciorbea?
-Eu vreau să stau cu poporul, să-i explic că nu e normal s-avem o grilă de salarizare de la unu la doisprezece. Asta ar însemna egalitarism…
-Da’ ce, dom-ne unu e egal cu doişpe?
-O marjă mai mare ar însemna mai mult respect. Bine că nu e 1 la 5, ca pe vremea împuşcatului.
-Atuncea, dom’ne, din salariul minim, vreo mie opt sute, plăteai chiria cinci sute şi Snagovu’ era zece lei cincizeci iar kilu’ de pui era treizeci de lei…
-Decat că nu se găsea.
-Decat că nu se găsea şi-l luam la speculă. In orice caz, de cinci ori salariul minim din care puteai să trăieşti, însemna o căruţă de bani. Acu’, avem o sută şi ceva de euro, după douăj’de ani de la revoluţie.
-In străinătate salariul unui judecător e de zece ori mai mare decat la noi.
-La fel şi salariul minim. V-a plăcut şi voua ceva pe-atunci de-aia ati si păstrat: bugetari, cată frunza, cată iarbă. Mulţi boieri, puţine slugi. Ne-aţi mancat norocul…
-Norocul n-are nimic de-a face. Eu, am plecat de acasă numai în tenişi, într-o iarnă, am mers la şcoală de unde am ieşit primul pe ţară şi, ca prim-ministru am salvat Romania…
-Dacă n-aveai noroc îţi îngheţau picioarele şi nu mai ajungeai la şcoală.
-Iar fiica mea, care e în America pe Wall Street…
-Sst, ca-nceput!
-D-le Preşedinte al Senatului, d-nă presedintă a Camerei…
-Aaah…ce m-am plictisit ! Dragă, tu ai observat că noi stăm cu ochii pe televizor mai ceva ca fanii lui Băsescu?
- Normal, noi ce să discutăm la talk-show şi cu ce să umplem ziarul de maine?
-Dar alţii ce scriu dom’ne pe vremea asta de criză?
-“Gandul” scrie despre jaful armat din Pasul Gutai, tanti. Dar voi dacă n-aveţi nici un material de la telespectatori, n-aveţi nici ştirea. Pană s-o inventa teleportarea vă uitaţi şi voi la alţii.
-Dragi romani, d-nelor şi d-nilor parlamentari…
-Aaah! Ce casc! Cred c-o să plouă.
- “Adevărul” scrie despre proastele obiceiuri din şcoli cum ar fi jupuirea copiilor şi părintilor de bani. “Curentul”…
-Noi nu putem să scriem despre asta, ne bazăm pe ratingul personalului didactic, patru luni de vacanţă pe an nu-s de colo.
-Eu nu m-aş baza pe ăia care au terminat facultatea la stat.
-Atunci personalul auxiliar.
-Aia se uită la otv.
-Atunci noi ce nişă mai suntem, tu?
-Sunteţi firidă, pentru obiecte decorative. D-aia v-ati gătit aşa. “Curentul” zice că se face mare caz de asumarea legilor de către govern că, în fond, şi Parlamentul a votat nişte legi…de exemplu aia cu privatizarea Petrom.
-Ospătar!
-…membră U.E. cu drepturi depline…
-Asta e bine,eu îmi fac concediile numai în străinătate. De-acolo mi-am luat şi taioraşul ăsta cu guler aristocratic, Ludovic ceva…Stilul Juliette Binoche la Oscar.
-Dar de unde l-ai luat?
-De la turci. Ospătar nu poţi să ne dai alte locuri? Mă simt mai bine cand “targetul” ăsta se află în faţa televizorului şi nu langă mine.
-Pentru dv., la mansardă, dar trebuie să urcaţi pe scara asta în spirală. Aveţi vertij pe căile sinuoase ale puterii?
-Doar pană ajungem sus. La coborare e mai greu. Haideţi cu toţii.
-Mi-am agăţat ciorapii…
-Mi-a ieşit sufletu’ pe scările astea, noi suntem intelectuali, ce dracu’! Cum să performezi intellectual dacă trebuie să faci effort fizic? Noi trebuie să fim expuşi la artrită nu la hernie de disc. Inchide uşa, că miroase a turism romanesc! Si p-aia de la balcon că ne intră toamna în casă cu frunze triste iar obrăznicăturile astea strigă la noi de jos în sus.
-Domnu’ Ursu, Revista “22” zice că principiile voastre sunt bune de…
-Uşa asta de la balcon nu se-nchide cum trebuie. L-au dat pe Vanghelis în surdină şi s-aude presiunea străzii. Bogdane ieşi tu şi-i ameninţă!
-Stimaţi invitaţi, potoliţi-vă că altfel aduc Ţiganizatorul…
-Puţin ne pasă, noi ştim cine suntem. Am o mamaie de 100 de ani, nu vreti sa-i luati un interviu despre Elena Udrea?
-Ia, lasă-mă pe mine! Băi, Nea Caisă, da’ dac-aduc eu Securizatorul…
-Neam de neamul nostru n-a turnat. Intrebati-l si pe E.T. de Elena...
-Da, dar v-au turnat alţii pe voi şi noi o să dăm în ziar ce-au zis. Regretatul nostru patriarh nici mort n-a scăpat de asta, doamne iartă-mă.Si copiii copiiilor voştri vor citi literatură pornografică despre voi, în vecii vecilor, amin.
-Bă, ai auzit că se cumpără în draci dispozitive de înregistrare…
-Ai văzut că şti! Hai, că i-am potolit. Dă televizorul mai tare că-mi ţiuie urechile!
-Judecătorii pot dispune anchetarea miniştrilor…
-Acolo ţi-am trimis-o noi pe Ridzi şi nu poţi tu să-l trimiţi pe Năstase.
-Jură-te ,tu, Băsescule,că ne respecţi ca pie prima putiere în stat!
-Impozitul de 16%...
-Mă doare-n cot, că, la noi salariul creşte şi scade după euro. Acu’ cand ne-a micşorat salariul un pic şi euro a crescut…Ce e zgomotul ăsta? Cine bate?
-O fi vantu’, nu deschide!
-Am condamnat crimele comunismului…
-Ce crime, domnule preşedinte? Judiecătorii aveau salarii, nu glumă. Eram o adevărată putiere. Nu revendica nimeni casele alea naţionalizate în care stăteam. Pană nu s-o ploconi toată ţara la noi şi n-o să vă taraţi în genunchi în faţa noastră ca-n jurul bisericii de Inviere n-o să fim o putiere…
-Vă rog, doamna Pivniceru…
-Două mil. de dosare ale fostei securităţi…
-Două doctorate, ai vrut să zici!
-Lăsa-ţi că nu contează. Sunt 2 mil. de dosare îngropate printr-o lege PNL-PSD, aprobată de Dinescu.
-Domnu’ Ursu, da’ şe s-aude dom’ne? Bate şineva în uşă la castel?
-Poate vantu’, doamnă.
-Dăi drumul, orişicine-ar fi!
-…votul uninominal…
-Asta e în buna tradiţie romanească. Ce-i la Stat, numai pe pile. Bine că nu e uninominal adevărat că D-l Goe rămanea repetent şi anul ăsta.
-Consecvenţă în politică externă…
-Si, în plus, mană de lucru ieftină însoţită de ăia care dau cu vastu’ şi trăiesc din munca lor, ca să nu se-nveţe muncitorul cu binele.
- Marea Neagră, Dunărea, Nabucco…
-La Marea Neagră stă Mă-sa-mare a lu’ Mazăre şi cere taxă. Ce-i drept s-a “civilizat” cu minunata lume nouă. Aia care mergeau pe litoral pe vremea lui Ceauşescu, acum nici nu mai calcă. Le pute “civilizaţia”.
-Ah, ce m-am plictisit! Ce faci, tanti Miţa, ai venit cu mătura? Aşa tarziu e?
-Preşedintele n-a făcut compromisuri, nici măcar compromisul tăcerii…
-Aici, puteai să te mai abţii. Ce ziceţi Domnul Elvis?
-Eu zic că preşedintele Băsescu e un dictator, şi nu trebuia să mă dea afară pentru c-am zis că S.R.I.-ul ascultă infractori fără mandate. E lipsă de umanitate.Dacă şi-ar repeta într-una că pierde poate că ar mai putea să caştige şi altcineva. E inuman să n-avem loc de el.
-Elvise-mamă, e adevărat că bărbaţii sunt mai deştepţi decat femeile?
-Se-nţelege, tanti Miţa, se-nţelege!
-Pensie minimă garantată…cetăţenie romană şi burse pentru studenţii din Republica Moldova…
-Aaaaah! Mi s-a rupt gura de atata căscat şi mi-a trecut os prin os de două ore de cand stau pe scaunul ăsta. Mă, voi nu vedeţi că ne dă cineva peste clanţă? Avem vreun invitat întarziat?
-Presa îşi ia atata libertate cată vrea…
-Acu’ mi-am adus aminte. Tu eşti, Mircea?
-Cine, Brutus? Tanti Miţa, dă-l afară cu mătura!
-Nu pot, maică, că-i băiat bun. Ia, zi, tu, tinere, ce-ai de zis, că d-aia e democraţie.
-Vă rog să nu ne mai jignim între noi. Eu sunt foarte civilizat şi mai degrabă o să vă zambesc dacă mă înjuraţi. Ce-o să se întample cu presa cand Traian Băsescu n-o să mai fie în centrul atenţiei? Mai bine să vă citesc horoscopul de astăzi. Ia ascultaţi: “Astăzi, marţi, 15 septembrie, după-masă, e varf de criză. Nu înseamnă că, de maine, o să fiţi din nou bogaţi, dar, totuşi…
-Mă, tu îţi baţi joc de noi?
-O să fiu sincer pană la capăt: eu vă zambesc pentru ca ştiu că asta vă enervează.

OXFORD ANALITICA & Presa barfolitica

N-am văzut raportul acestui institut vizavi de rolul politic al presei din Romania şi nu-mi place să-mi facă nimeni rezumat. Nici nu ştiu cum se poate informa cineva pe baza rezumatelor făcute de alţii dar, pe de altă parte, nici nu poţi să urmăreşti toată media decat dacă n-ai altceva de făcut.
In orice caz, am înţeles din televizor, că, din raport se desprind vreo cateva idei:
- cateva trusturi de presă, aparţinand mogulilor, îl critică pe T. Băsescu zi de vară pană-n seară
-aceste trusturi, cu “jurnaliştii” lor cu tot, vor să-i facă pe oameni să fie scarbiţi de politică
- T. Băsescu şi-ar fi amanat anunţarea candidaturii din cauza lor (asta n-are nici o legătură)
Reacţiile presei romaneşti au fost după cum urmează:
- o parte a presei a dezminţit vehement că ar exita ceva adevăr în acest raport
- o altă parte a fost de accord cu această evaluare
Mai exact, Cristian Tudor Popescu nici nu crede în această analiză pentru că n-ar fi la fel de exactă ca analiza matematică, l-a invocat şi pe Newton de partea lui şi nici nu vede nimic rău în a-l critica pe preşedinte continuu, ceea ce este correct. Nu scrie nicăieri că presa, sau oricine altcineva, nu poate critica politicieni. Ar putea fi chiar mai sănătos decat să-i laude. Numai că d-nul C.T.Popescu lasă impresia că şi dumnealui primeşte rezumatul de la alţii pentru că, ori nu ştie, ori se face că nu vede ceva ce este perfect adevarat în acest raport: “presaţii” din unele trusturi vor ca oamenii să fie scarbiţi sau descurajaţi de politica şi să nu mai meargă la vot.
Cei mai acerbi distrugători de democraţie sunt cei de la Realitatea. Celelalte două trusturi sunt băgate la grămadă în mod incorrect: “Adevărul” nu este maniac anti-Băsescu iar Antena 3 are trăncăneala aia caraghioasă in fiecare seară dar, în timpul zilei, moderatorii se poartă cat se poate de normal şi, spre deosebire de alţii, nu vorbesc mai mult decat invitaţii şi nu-i terorizează.
D-l Popescu a spus chiar o… nici nu ştiu cum să-i spun… A zis că “ Publicul nu este în stare să urmărească un raţionament mai mult de 5 secunde.” ( prin telefon la Evenimentele zilei, B1) Asta e o mitocănie (uite c-am găsit), pe care o auzim de prea mulţi ani, anume că, programele sunt atat de proaste pentru că publicul e prost. De ce nu, pentru că realizatorul e prost? Asta ca să facem schimb de delicateţuri.
Ce pare că nu ştie d-l Popescu este că, angajaţii de la Realitatea nu-l critică pe Băsescu, Udrea, PDL-ul sau pe oricine altcineva, ei se prostesc şi prostesc invitaţii fie ei politicieni sau ziarişti. Si asta de multă vreme dar se vede că nu vorbiti cu nimeni pentru ca altfel aţi fi aflat că mulţi dintre ziarişti au refuzat să mai participe. Invitaţii permanenţi la Realitatea erau: Ciuvică, A. Păunescu, V. Ciorbea, Elvis. De mai multe ori, politicieni de la PNL şi PSD au refuzat să mai comenteze aşa cum li se cerea şi au fost insultaţi de moderatori. M-am tot gandit de ce se mai duc şi m-au lămurit chiar politicienii care au protestat de nenumărate ori că lor li s-a spus că altul e subiectul. Ultima dată l-au scos pe un PDL-ist dintr-o şedintă să-l pună să comenteze ce-a zis Elena Udrea şi omul, cam nou pe televizor, a zis s-o întrebe pe ea pentru că lui i s-a spus că va vorbi de legea învăţămantului. La fel a protestat şi un PNL-ist din studio cerandu-le să nu-l pună pe el să comenteze vestimentaţia persoanei de mai sus. Asta se-ntamplă de multa vreme şi locul miroase a demenţă, ceea ce nu se poate spune despre nici o altă televiziune.

Astea erau părerile ziaristului înainte să fie el invitat la Realitatea pentru un sfert de oră, singur, pentru ca apoi să fie convins sa stea 45 min. impreuna cu un alt invitat. Dacă ar fi o intamplare, n-ar fi mare lucru, dar nu e. E o şmecherie ordinară de care d-l Popescu şi-a dat seama mai tarziu şi a doua zi a scris un editorial pe tema asta.
Tot ziaristul C.T.Popescu este de părere că presa a avut un rol pozitiv cand ar fi împiedicat caştigarea alegerilor de către Vadim. Nu cred. Presa a avut rolul de a îi face reclamă şi de a ascunde faptul că acesta intra în turul doi. Nimeni, nici un institut sociologic, nici o presă, nimeni nu l-a dat că intră în turul doi. Treaba lui era să se asigure că iese Iliescu. Si-a voastră la fel. Tot presa ne-a mai adus şi alte plocoane: Vanghelie, Becali ca şi divertismentul ăla puturos.

Această scarbire de politică este o ticăloşie criminală, intenţionată. Ideea este să nu mai meargă la vot decat membri de partid, asistaţii social şi, în general, targetul emisiunilor imbecile. Ceea ce e foarte posibil. Mulţi romani vor pleca în continuare din ţară şi, cine spune că se vor întoarce, minte. Aşa cum se vede la televizor, nu ştiu ce ţară e asta.
Altfel, să-l învingi pe Traian Băsescu e foarte simplu, e de ajuns să-l laşi în pace. Nu e nevoie să-l compari cu Iliescu, Putin, Ceauşescu etc. Astăzi, de exemplu, a fost în mijlocul unei “ernii”(licenţă Realitatea) care are o formă de organizare tribala şi care trăieşte nenorocindu-i pe alţii. I-a luat ratingul Antenei 1. Multora dintre noi ne va fi foarte greu să ne taram la vot şi anul ăsta.

ORGANUL DE PRESA

Deşi omul se crede o specie superioară pentru că se află în varful lanţului trofic, ipoteza conform căreia creatura cu vorbire articulată (mai puţin Vanghelie), ar fi fost animal înainte să fie om, se vede foarte bine în apucăturile greu de controlat, bestiale ale unora.
De exemplu, în aceasta parte din an, o parte a presei a intrat în călduri odată cu cainii ceea ce înseamnă că ar trebui să primească spor de radiaţii cosmice- un fel de spor de astrologie. Cainii cel mai uşor de observat sunt cei care sunt depozitaţi în haite în cartierele de blocuri ( alea muncitoreşti în care nu calcă picior de intellectual), de către asociaţiile astea care trăiesc de pe urma lor.
In perioada de împerechere, cainii miros femela de la kilometri distanţă şi încep să-i dea tarcoale şi să-şi elimine adversarii. Intenţia animalului mascul este de a se reproduce, de-asta nu face el sex cu prezervativ iar intenţia masculului umanoid este de a scăpa de un fel de tensiune despre care nici el nu ştie mare lucru, doar că-l apucă. Nici animalul pe două picioare nu-şi pune totdeauna prezervativul avand drept scuză faptul că organul nu ştie carte şi nu poate citi instructiunile de folosire. In felul ăsta se detaşează de acţiunile organului care, chipurile n-ar fi controlat de creier ci de vreun cip implantat de extratereştri.

De la caini avem multe foloase pentru că ei ne învaţă să fim recunoscători pentru ce avem, să fim loiali şi să nu facem altuia ce n-am vrea să ni se întample nouă. E drept că ei funcţionează după mintea lor pentru că nu se uită la televizor, de-asta nu sunt ei deviaţi sexual, obezi sau hărţuitori. De la cainii din presă avem foloase cum ar fi…de unde naiba se aude muzica asta turbată? Na, c-am uitat unde am rămas! A!

Există nişte diferenţe totuşi între prietenul omului şi duşmanul omului. Cainii adevăraţi dau tarcoale femelei care nu cedează cu una cu două şi se aşează pe coadă de mai multe ori pană se hotărăşte, timp în care dulăii se bat între ei. La hommo sapiens autohton, lucrurile sunt mult mai simple: masculii romani nu se bat între ei- ei nu sunt animale şi nici războinici- pur şi simplu tabără femela, în grup, solidari. Si-ntre blocuri şi-n Parlament femelele sunt puţine iar femelele care incită animalul şi mai puţine. O femelă care n-are basma pe cap şi trece pe langă o unitate militară, un şantier cu muncitori sau o ia presa în vizor trebuie să fie mai pregătită decat dacă ar intra în canalizarea oraşului. E drept, totuşi, că, dacă te tragi de şireturi cu ei, trebuie să te aştepţi să te ciupească de fund, de …, mă rog, fiindcă primata bipedă nu se vaccinează antiturbare.

In timpul împerecherii, muierile şterse, bătrane şi trase de mult pe dreapta chiar şi de bărbaţii lor care nu mai sunt atraşi de ele nici măcar ca muştele, darămite ca albinele, alea care primesc mesaje doar de la Dero, asmut cainii după margine şi insultă ţinta: “Căţea! Tarfă!” Doamnele astea consideră că manifestă curaj cand pronunţă cuvinte porcoase de parcă noi n-am şti ce spurcate sunt ele la gură în timpul liber.(Am văzut asta cand un om a rămas infirm în urma unei operaţii. Toate domnişoarele pronunţau “penis” de dimineaţă pană seară, era un zorzon permanent agăţat de vocabularul lor.)

Mai sunt şi unii care nu intră în călduri, se abţin sub pretextul spiritualizării, din care cauză plăcerea lor e de altă natură, un fel de deviaţie la rece: vor ca ea să cedeze, altă dorinţă n-au. Să ştiţi că nici postul nu e pentru toată lumea, cei slabi de înger o iau razna. Dar să nu dăm vina pe îngeri!

Si-ar mai fi un exemplu, minor: ştiţi dracul ăla de copil care ţine cate o sacoşă în faţa şi cand trece cate o fată dă sacoşa la o parte şi-i arată micul organ? Se-nţelege că nu vrea să se laude, la varsta lui, vrea doar să vadă figura oripilată a persoanei şi să-i facă ziua proastă. Nu orice copil pervers face aşa ceva. Unul, de familie bună şi căruia îi e frică de bătaie, păstrează aparenţele pană mai tarziu cand, după ce va descoperi sexul, mult după 30 de ani, în prime time of his life, refulează în felul lui stangaci, scarbos şi nepotrivit cu varsta. El strange toate frustările sexuale, incitările pe aceeaşi temă la care n-a ştiut să răspundă, experienţe pe care nu le poate procesa din cauza complexelor, superficialităţii şi a fricii de autoanaliză. Rezultatul: informaţia va fi regurgitată sub formă de impuls necontrolat manifestat prin repetarea continuă a unei vulgarităţi atingandu-şi astfel limita superioară de potenţă jurnalistică.

Cu potenţa ei aberantă, deviantă, presa vrea să forţeze “femela” în discuţie să ridice coada. Chiar şi femeile asexuate, care probabil se fertilizează artificial ca ouăle în incubator sau se înmulţesc prin bulbi, o hăituiesc neobosite pană la umilire pentru că le place şi lor să se uite. Sau poate le place sa vada femeile la stadiul de "cedare" la care au fost supuse ele. Trebuie să te bucuri de răul altuia ca să fi o javră adevărată.

Javra de pază a democraţiei originale, aia cu know how autohton, este o specie corcită cu crocodilul şi rechinul (două specii mai puţin inteligente care atacă fără rost nu doar ca să se hrănească sau să se împerecheze) şi nu dă din coadă decat la bani. Nu se linişteşte pană cand nu i se dă satisfacţie adică pană cand victima ei arată ca un biet căţel cu piciorul rupt care se dă înapoi cand întalneşte un om, de frică să nu fi-ntalnit o javră. După o vreme haita oboseşte şi se linişteşte brusc pană la următoarea nuntă de caini vagabonzi de presă care ar putea să nu mai coincidă cu a bietelor animale.
Nu ştiu cum staţi cu ratingul dar, cum astăzi e Lună Plină, aveţi grijă să nu vă transformaţi în jurnalistul-lup de haită. Bit it!

Examen de bacalaureat: Realitatea absurda

“Realitatea mediatică este alta decat realitatea reală, ca să spun aşa.” (Cristian Parvulescu, joi, 20 august, Realitatea)

Se dă următoarea propoziţie: Mircea Băsescu a incărcat nişte containere cu muniţie dintr-un depozit în vehiculele care urmau s-o transporte. Să se facă o compunere pornind de la afirmaţia de mai sus.

Slavă Domnului că nu e despre iubire, ca anul trecut. Uite aici mă-ncurcă pe mine libertatea asta: pe de o parte sunt liber pe de altă parte sunt obligat să vorbesc despre propriile sentimente, să fiu sondat sociologic şi să las presa să mă studieze după ce-mi înfige camera de luat vederi în spate şi mă introduce în insectarul televizorului.

Bine că nu e despre iubire, ziceam, şi bine că nu mă caută de sănătate Surpriza, pentru că, pornind de la nimic, pot să spun poveşti în serial. Ia uite:

Intr-o luni

(voce dogită)
-Alo, eu sunt… uite mă aflu aici în staţiune şi ăştia vor să-mi ia 350 de mii pe şedinţa de masaj…domnule, eu sunt bugetară, social democrată şi sindicalistă, eu nu fac aşa ceva…da…vorbeşte tu cu ei…păi eu, acasă, îi dădeam lu’ ăla care venea acasă 200 de mii şi mă gădila şi-n…Stiu cum e, că şi eu sunt bugetară… da, control financiar…sectorul şase…da. Nu se poate să-mi ia ataţia bani…bine, pa!
Soarbe din paharul cu vin alb, trage din ţigară şi dă alt telefon.
-Alo, ce faci drăguţă?...Sunt în staţiune…da…îhî…Ce, crezi că n-am bani?...Crezi că sunt săracă?...A, bine, ziceam şi eu aşa…Nu, nu, eu nu votez proiectul PNL-ului. Nu, pentru că e illegal. Aia sunt bani de la educaţie şi proiectul lor e pe social. Nu-nţelegi, e illegal, sunt bugetate diferit… da, e o chestie dacă faci un proiect care să implice şi educaţia, dar ăsta e illegal. Lasă că vin eu acasă! Nu votăm aşa ceva şi-i dăm afară şi pe trantorii ăia, abia aştept!
(Nu mai purtaţi maieuri tetra, pentru Dumnezeu! Credeam că nici chiloţi tetra nu mai există.)

REDISTRIBUIREA PROPORTIONALA PE PILE

Motto:

“Dacă o să depindă de mine nu o să fiu de acord ca o problemă retroactivă să vină înapoi.”(M. Vanghelie, marţi 21 iulie, Pro-tv)

Inainte de 1989 locurile la facultate erau foarte puţine pentru că tuturor absolvenţilor li se asigura un loc de muncă, în funcţie de profil. Nu era la alegere, fiecare trebuia să se prezinte acolo unde era repartizat. Se-nţelege, cine avea pile îşi “aranja” un loc mai bun. Liceele cele mai căutate erau pedagogic şi sanitar iar mai tarziu economic. In varful scării de valori se aflau banii şi apoi poziţia sociala. Pe vremea comunismului făceai bani mulţi din şpăgi, furăciuni etc. Ca invăţătoare sau asistentă medicală îţi rotunjeai veniturile foarte uşor şi constant, mai ales ca asistentă. Mai tarziu a devenit vital să ai o cunoştinţă la un magazin, oricare. Aşa se face că la liceele economice, în caţiva ani, ultima medie de intrare a crescut de la 1,47 la peste 8.
Mai era cate un liceu de filologie la care erai indemnat să nu te duci pentru că ieşeai “fără meserie”, aici mergeau cei care ştiau cat e de folositor dacă ai o pilă, cate un liceu de matematică-fizică iar, în rest, doar licee industriale. Astea, din urmă, n-au fost totdeauna un dezastru pentru absolventi avand în vedere că ieşeai un fel de technician pană la un moment dat şi dacă aveai profesori buni intrai lejer la facultate. Problema a fost că, profesorii buni s-au împuţinat cu timpul.
Pentru că populaţia se înmulţea mult şi fără rost, doar era obligatoriu, profilele la licee se schimbau brusc, cu două săptămani inainte de treapta a doua şi elevii se trezeau că vor fi strungari, mecanici,etc. ca după profesională, deşi programa prevedea vreo patru ore de fizica, patru-şase de matematică, patru de romană, desen tehnic şi toate celelalte. Au fost eliminate profilele care îţi asigurau un loc de muncă mai bun iar în locul lor se organizau cursuri la locul de muncă pentru cine trebuia.
Cursurile post-liceale erau anunţate în ziar doar de ochii lumii. Inscrierea la aceste cursuri se făcea, chipurile, în ordinea sosirii: cand se ocupau locurile se termina înscrierea. Cand dădeai telefon să-trebi, locurile erau deja ocupate.
Pe liceele pedagogic şi sanitar se băteau multe pile. Nu înseamnă că nu intrau şi cei mai bine pregătiţi. Inseamnă că, sub ei, distribuirea se făcea în funcţie de cine trebuia să intre neapărat, ca la votul proporţional. Era prudent ca oricat de bine pregatit erai să-ţi pui o pilă să fii sigur. Atunci examenele nu erau ca cele de capacitate de acum şi, uneori subiectele erau adevărate surprize: adică la clasă se făceau tone de lecţii mai puţin o temă ce abia fusese introdusă in manual. Se mai întampla ca cineva să leşine la vederea subiectului, să nu susţină examenul şi totuşi să apară admis sau ca o persoană simplă să le spună mămicilor care plangeau: “Proaste sunteţi, eu, aşa cum mă vedeţi, am ajuns cu sandalele astea de plastic pană la minister şi am ştiut că se dă “inima” .”
Dar, peste toate, majoritatea populaţiei vroia să fie funcţionară ca şi acum. Funcţionar puteai să fi şi fără studii superioare, făceai nişte cursuri de trei luni şi ieşeai contabilă, completai nişte hartii. După revoluţie am auzit că există şi cursuri de tras la Xerox. Nebunia asta de a alerga după un loc de muncă mai curăţel era dată de groaza de a nu ajunge intr-o fabrică.
Fabricile erau nişte lagăre de exterminare, era de-a dreptul interzis să aduci o îmbunătăţire unui loc de muncă iar inginerii tineri cu idei erau repede potoliţi. Copiii muncitorilor nu moşteneau, cum spune cate un tampit, locurile de muncă ale părinţilor, ei erau condamnaţi la ele. La drept nu intrau copiii de “oameni ai muncii” cum zicea o ziaristă mincinoasă. La douăzeci pe loc intrau tot copiii de procurori, aşa ca ziarista. Douazeci pe loc erau şi la medicină aşa că nu ştiu dacă mai era loc nici de pile. In orice caz, cei care reuşeau pe corect cred că erau geniali. Cu timpul, s-au făcut tot felul de cursuri in afara sistemului oficial de învăţămant ca să se poată trage proştii unii pe alţii pe scara socială. Aşa se face că se putea ajunge de la patru clase la terminarea liceului în vreo doi ani. Apoi erau facultatile muncitoresti care scoteau şefi peste cei cu facultăţi adevărate de cinci ani bătuţi pe muchie.
După 1989, acest fals învăţămant a desăvarşit “omul nou”- la fel de deştept ca statuia ridicată ca omagiu adus “revolutiei”, de fapt, un symbol al “democraţiei originale” create de I. Iliescu, iar din capul acestui monstru s-a născut progenitura moşită timp de 20 de ani, aceasta încarnare a lui Lumanăraru care ne-a umplut viaţa de citate.