joi, 7 februarie 2013

Ţinutul secuiesc și Ţinuta bărbățoilor




Ieri, cea mai rămas din poporul mioritic sau multiethnic, adică poporul PSD-ist sau Băsist, moldovenii și ungurenii, fetele lui Mazăre, pro și anti-europenii, patria sarmalelor etc., în orice caz, ce n-a plecat în pribegie, a putut să vizioneze în reluare și-într-o singură dimensiune, pă lat, episodul Steagul Secuiesc și Bărbățoiul Românesc.

Episod pilot pe care maghiarii de pretutindeni îl tot reiau, ca o revistă de scandal, dar care ține cât o bălăcăreală din Gaițele sau cât să justifice pofta de mâncare și se va stinge la vremea siestei, înecat într-un pahar de vorbe sau mediat în poala Alinei Gorghiu, ca un viol incert.

Filmul debutează cu figuranții care fâlfâie steagul secuiesc și chiar îl înfig pe meterezele primăriei, de parcă atunci ar fi cucerit-o, așa cum vânătorii de la Balș împușcă animalele hăituite în bătaia puștii cu aerul c-au învins bestia și au asigurat supraviețuirea speciei. Si să scoți porcul din coteț cere un effort mai mare!


Apoi apar autoritățile ungare și maghiare și le cer românilor să se predea iar românii pică tot timpul în capcană și uită să respire ca într-un atac de panică. Așa se face că ieri, după ce un politician ungur și-a băgat bățul în “treburile noastre interne” ca s-adune voturi, ambasadorul ungar la București a băgat muzică de suspans cu propriile declarații belicoase și a obținut efectul scontat și previzibil.

Ponta a reacționat infantil cu “obrăzninicie” și “nu ne dă nouă nimeni lecții” iar Mr. Tăruș de la Externe s-a băgat în seamă în mod nesemnificativ. Asta, se-nțelege, l-a descurajat atât de tare pe ambasadorul ungur încât, seara, acesta a intrat în direct la o televiziune unde a repetat papagalicește aceleași texte care-i fac pe olteni să fie cei mai anti-maghiari.

Din studio, flăcăii politici, unul de la PSD altul de la PDL, s-au repezit cu măciucile ofensate, ca în bătaia tradițională de la Ruginoasa, sau în maniera binecunoscută a bărbățoiului înjurat de mamă, care obișnuiește să-și bată nevasta. Tonul imperativ în maniera “ Domnu’, domnu’, până la țară și la mamă! nu i-a produs ambasadorului nici o emoție așa că, la fel ca de 23 de ani, ungurii și-au repetat calm textul iar majoritarii, așa cum vor scrie ziarele ungurești, “s-au isterizat”.

Politicieni mioritici care-și pierd vremea zăcând în televizor și vorbind despre nimic, în timp ce clientela politică sclerozează instituțiile statului, șomajul crește, Constituția țării e în demolare iar privatizările amenință să se transforme în lichidări, se irită ca niște țațe exact când ar trebui să folosească limbajul de lemn.

La rândul ei, presa inervează  naționalismul ca să facă rating dacă n-are ceva mai important de făcut cum ar fi să meargă la mort ca să bârfească de la fața locului, așa cum se va întâmpla zilele astea când, așa cum au promoționat déjà, vor transmite o înmormântare în concert.

In concluzie, de la “isterizarea” anti-maghiară și până la “taiorul portocaliu”, toată lumea s-a prins că n-avem clasă și că n-o să câștigăm niciodată o bătălie unde ținuta e obligatorie.
Niște țărani, vorb-aia!