.jpg)
Sălbaticul, care nu s-a tras bine din comunismul ceaușist și nici nu pășește în lumea civilizată, și-a făcut un obicei ca, de câte ori are ocazia, să-i pice pe câinii fără stăpân pe care tot el îi lasă să se înmulțească și pe urșii deveniți gunoieri fiindcă tot el le invadează habitatul și le fură mâncarea ca s-o vândă. Ce să mai vorbim de habitatul nostru, pentru că déjà suntem ținuți ca într-o rezervație!
Indolenții cronici, însă, trec cu mare ușurință, dacă nu se poate cu bășcălie, peste orori ca violuri în masă asupra bătrânelor, capitol la care suntem unici, omorâtul în bătaie al copiiilor, omorâtul cailor legați de copac de către un grup de alcoolici care se întreceau cine să ajungă la jugulară, hrănitul tigrilor de la Zoo cu câini comunitari, ațâțarea, de către tineri proști, cu creierii prăjiți de etnobotanice, a propriilor câini asupra amărâților fără stăpân, probabil ca să-i pregătească pentru lupte etc. Dacă indolența nu e de ajuns, atunci autojustificarea și autocompensarea morală sunt bine antrenate ca să-l integreze pe omul din Neanderthal în era calculatoarelor. De exemplu, am avut știre cu copil de 9 ani care era “prostituata satului” sau cu incest la care sătenii au reacționat dur asupra fetei că și-ar fi ademenit tatăl dar ne cuprinde frica păcatului când vine vorba de întreruperea sarcinii la fetițe violate.
Fiecare își face rost de o compensare morală care să estompeze realitatea, de la cel care crede c-a acceptat dictatura pentru că era timorat de muncitorul “semizeu”, o minciună copilărească, până la cel care merge la “moaște” să facă o “vrajă” cu pretenția că se căiește în fața lui Dumnezeu și face un sacrificiu.
Incapabil să-și recunoască propriile greșeli sau să se oprească la timp, Sălbaticul se repede asupra tuturor ființelor fără apărare pe care vrea să le domine sau pe care-și varsă nervii strânși ghem în ani de neputință încleștată. Cel care respinge violența fizică, Educatul, se exhibă prin comunicare agresivă și autojustificare prostească iar imbecilităților pe care le comite le dă dignostice savante.
De exemplu, lovitura de stat pe care au încercat s-o dea, în vara asta seacă, înțelepții nației și instalarea unui Bagabont în fruntea țării, fentând alegerile, s-a numit “ exercițiu democratic” și a fost justificat în fața Europei care nu l-a înțeles ca ținând de “cultura politică” autohtonă. In fapt, cultura tribală a răsculării împotriva președintelui ales a unui parlament autointitulat putere absolută, a presarilor care și-au depășit atribuțiile și, în general, a celor care vor să trăiască în legea lor. Cu toții au făcut un “joc democratic”.
Tot așa cum, antrenorul de karate pedofil aproape râdea când spunea că nu le-a violat pe fete, a fost doar sex oral, adică o “joacă”, zicea el.
“Joaca”, în țara unde există o bătaie tradițională cu bâte între bărbați mascați, care se lasă cu morți, unde săteanul pleacă de acasă la cârciumă cu cuțitul în buzunar, unde “părintele” o mușcă pe enoriașă de buză și unde “jocul democratic” e lovitura de stat, a transformat și vânătoarea într-un braconaj de o violență dementă.
Braconajul fiind jocul de “sezon”, presa și sălbaticii s-au năpustit asupra unui urs care a omorât un “om”, cumsecade în tribul lui. Victima punea capcane pentru urși pe care-i vindea apoi, altor iresponsabili. Bătrânul de 71 de ani împreună cu altul mai tânăr aflat în faza de inițiere, a prins un urs în laț, unde l-a ținut mai mult de 24 de ore apoi, amândoi au încercat să-l omoare împungându-l cu un fel de suliță improvizată dotată cu cuțit în vârf. Au tot înțepat ei ursul prins în capcană fără să-i vină de hac până când “fiara” (cum îi zice presa), după atâta zbatere, a scăpat și l-a omorât, de frică, pe ăl bătrân. Acum, toată suflarea dâmbovițeană caută animalul ca să-l împuște pentru că, sigur, ursul…era turbat!
