“Mihai Eminescu (născut
Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,
București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în
general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura
română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate
de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din
care Eminescu făcea parte.[10][11] Printre operele notabile se numără
Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori
Făcând parte din
curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică, mitologie,
filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“3.
Înstrăinat în timpul vieții, traficat după moarte. Bulevardele și casele de
cultură Eminescu nu mă interesează. Când românii trec zilnic cu mașina peste
tine sau intră in casele de cultură care îți poartă numele ca să facă nunți și
botezuri – atunci metafizica și metrul antic se duc ”în neamul nevoii”,
înjurătura preferată a lui Eminescu. Nici Eminescu pervertit de manuale nu mă
atrage. Am mai scris că, pentru mine, Eminescu e în două statui. Cea din fața
Ateneului Român, a lui Gh.D. Anghel, și pe Faleza din Constanța, în bustul de
bronz al lui Oscar Han. Și ce mai înseamnă azi statuile? Vine câte un
progresist, vandalizează o statuie de Michelangelo și nu i se întâmplă nimic.
Cred că peste zece ani vom avea graffiti la Luvru.
4. Nu m-aș mira să auzim la emisiunea de
tefeleală “România, te iubesc!” că Eminescu a fost primul mafiot forestier.
”Codrule, codruțule!” a aruncat-o la vrăjeală, într-o poezie, ca să-și facă
intrarea. După ce s-a văzut șmecher ca Robin Hood, Eminescu a cerut ”ci-mi
împletiți un pat din tinere ramuri.” Era pe felie cu IKEA.” https://www.national.ro/editorial/razvan-ioan-boanchis/eminescu-si-usereala-864839.html/
