luni, 7 mai 2018

Minoritocrația și Democrația lui Patru Clase

Pe la începutul anului, emisiunea lui Tudor Barbu de la B1 TV a propus, ca temă de dezbatere în direct pentru publicul lui, imaginea politicianului favorit, fictivă sau din realitate. Cît a durat emisiunea, pe ecran s-au arătat pozele politicienilor cunoscuți din care, cei care sunau îl puteau alege pe oarecine sau nu.

Surpriza, nu-i așa, n-a întîrziat să apară (niciodată nu întîrzie!) cînd unul dintre telespectatori a venit cu ideea că cel mai bun politician ar fi unul cu patru clase.
“Patru clase”, e un termen generic pentru un semianalfabet sau un non-intelectual și reprezintă proba indirectă că sunt români care ar vrea un Ceaușescu iar explicația este nevoia oamenilor de conducători care să facă ceva pentru… oameni. Așa s-au justificat cei care au intrat în direct, pentru că cel puțin patru dintre ei, spre disperarea realizatorului, au optat pentru “Patru clase”: să facă ceva pentru oameni, să fie omenos!

Asta într-o lume care își smulge cămașa după ea s-o dea aproapelui prin toate căile caritabile posibile, de la strîngeri de fonduri pentru orice (incubatoare pentru copii prematuri se cumpără de cînd ne știm de parcă numai prematuri s-ar naște în țara asta!), pînă la grija purtată constipației și balonării, ca să nu mai vorbim de fericirea noastră cea de toate zilele care e tot la mila specialiștilor și a organizațiilor, de bine, globale.

Așa a apărut meseria de Băgător în seamă cu multe denominații și specializări, de la vechii și noii Filantropi și Misionari, pînă la Umanitarieni (lasă-l așa!), Conștientizatori, Societate civilă, Schimbători de mentalitate, Prevenționiști, Luptători pentru noile drepturi ale omului, Îndrumători spirituali (știți, ăia cu Îl primești pe Isus să intre-n tine?) etc.

Aproape toată lumea are o Cauză bună, în mapă și-n gușă, pentru care pledează fie după afișe enorme care-ți scot ochii la drumul mare, fie din televizor, sub diverse forme, specialiști, PR-iști, analiști etc., că te și miri cine dracu’ mai sunt beneficiarii dacă toți ăștia sunt bine-merci și singura grijă care-i freacă e grija altuia.

Toate minoritățile și grupurile de interese, prezentate la noi drept crema societății, ne sufocă cu bunele lor intenții și nu vor să ne lase pînă nu ne fac binele cu forța.

Se întîmplă însă, că munca dezinteresată (nu-i așa!) a ăstora n-a făcut decît să înrăutățească viața oamenilor și a planetei pentru că, de pildă, din ce colectăm mai multe deșeuri și reducem noxele, din aia ne încălzim global mai abitir decît înainte, din ce se înființează mai multe organizații care trimit copiii la școală, din aia se mărește abandonul școlar, din ce se captează mai mulți bani pentru tratarea autismului, din aia crește numărul copiilor cu autism, din ce conștientizăm necesitatea diagnosticării precoce, din aia numărul cazurilor de cancer e în continuă creștere, cu cît se face mai mult prozelitism, cu atît se înmulțește numărul ateilor, cu cît faci mai multă prevenție, cu atît oamenii sunt mai bolnavi, cu cît se încearcă interzicerea contracepției, cu atît scade natalitatea, de cînd a apărut nutriționistul de serviciu să dea sfaturi, obezitatea a crescut cum nici în cele mai horror previziuni nu se putea, de cînd se conștientizează depresia, avem o nouă boală a secolului, din ce se dau mai multe sfaturi pentru o viață sexuală “spice up”, din aia, se pare,  oamenii renunță la sex, odată cu lupta pentru, vezi Doamne!, drepturile femeii, prostituția s-a înmulțit, femeile au fost terorizate și omorîte mai mult ca înainte, din ce se produce mai mult entertainment care să distreze populația, din aia crește numărul de sinucideri, de cînd au început unii filantropi să bage bani în valorile democratice, votul românilor a contat din ce în ce mai puțin, de ce se face mai mare tam-tam pe libertatea de exprimare sub orice formă și fără limite, din aia ni se bagă pumnul în gură mai des cu politically correctness, din ce se face mai mult apel la unitate, din aia oamenii sunt mai divizați, din ce se duce mai multă luptă pentru pace, din aia e mai mult război și, în ciuda faptului că există o zi a fericirii, oamenii sunt din ce în ce mai nefericiți.

Asta pentru că, misiunea băgătorilor în seamă este să producă oamenilor un deranj perpetuu iar a politicienilor să lase lucrurile veșnic neterminate. 

Singurul gest umanitar adevărat, la momentul ăsta, este ca oamenii să fie lăsați în pace.