ZIUA FEMEILOR SOCIALISTE
Acum mai mulţi ani, Irina Margareta Nistor, într-o emisiune la TVR, a povestit pentru cine avea urechi s-audă, că Ziua Femeii este o sărbătoare inventată în Germania democrată dar comunistă. La final, a urat “La mulţi ani!” acelora care mai aveau chef s-o sărbătorească, în ideea că le-a pierit cheful.
Adică, dragi femei, avand în vedere că asta e o sărbătoare care v-aduce aminte de toate nenoricirile din viaţa voastră chinuită, cand aveaţi rolul de mijloc de producţie în fabrici şi uzine şi aparat de reproducere pentru pepiniera de partid, cand copiii voştri erau obligaţi să închine ode “iubitei mame” din fruntea statului şi să dedice poezii şi cadouri “mamei învăţătoare” care-şi voia şi ea porţia, cand nu ştiaţi dacă mai apucaţi să trăiţi o lună din cauza avorturilor denumite generic: “Iar s-a dus nevastă-mea la scobit!” care venea imediat după “Iar ai umflat-o p-asta?” iar, în convalescenţă, de “Vezi să n-ajungem să-ţi arunc chiftele cu praştia la puşcărie!” şi cand, de la difuzorul din camera lehuzelor, de la maternitate, care nu putea fi oprit, Ceauşescu vă adresa un mesaj special pentru femei: “Ţării cat mai mulţi copii!”, cand munceaţi de 8 Martie ca nişte roabe ca să sărbătoriţi, deşi nu era nimic de sărbătorit, poate ar fi bine, pentru că e voie, să vă lepădaţi de amintirea asta care seamănă cu munca patriotică forţată.
Dar femeia româncă, nu şi nu, pentru că iadul communist a asprit-o atat de mult, încat poate face glume macabre despre orice tortură pe care a îndurat-o, de la naşterile înfiorătoare care doar la elefanţi se mai întalnesc pană la înmormantările din familie. Povesteşte cu detaşare despre femeile care au murit din avort, unele din refuzul doctorilor de a le trata, sau cum au văzut o reporteră celebră atunci la TVR, zicand: “Spune, dragă, cine ţi-a făcut avortul, că şi-aşa mori!”, pană la bătăile pe care le-a încasat de la bărbatu-său considerate ceva normal în “celula de bază a societăţii”.
Dă sfaturi de înţeleaptă după modelul: “I-am spus să suporte şi ea că, după 40 de ani, îi mai trece şi de femei şi de bataie! Bine că-i aduce bani în casă!” Povesteşte cum a umblat ea 6 ani în papuci de plastic ca să-şi ia Dacie şi cum a fost ea o doamnă cand o plimba bărbac-su pe una cu maşina. Cum avea ea cate o relaţie la doctor, la birocraţi, la poliţie, la Inspectoratul şcolar, pe care le întreţinea cărându-le plocoane procurate din alte relaţii. Cum a fost ea femeie de casă şi gospodină care ştergea foarte bine geamurile şi cu ziarul iar rufele le spăla de mană şi le limpezea cu apă rece ca gheaţa, să le-nţepenească de prospeţime. Nu ca altele… şi urmează o listă de curve pe care le-a detectat după cum se uitau bărbaţii la ele. Apoi, în timp ce face ultimele retuşuri pe farfurii, îşi aduce aminte de soacră-sa care credea că n-o să aibă cine să-i facă pomană da’ uite ea, care n-are suflet rău, i-a pus un copan întreg pe farfurie!
De 8 martie o să facă o prăjitură şi o să bea un pahar de vin cu omu’ ei pentru că, maine, el o să bea 40. A ajuns la vârsta venerabilă la care s-a potolit de tot şi de-acuma se tot sfinţeşte. Sigur că era mai bine înainte, pentru ca ea avea şi atunci de toate, că se descurca!
Un călduros “La mulţi ani!”!
