Romȃnia excelentă. Revista presei

De la SNSPA: Vrei o carieră? 

https://freefrompress.blogspot.com/2024/07/vrei-o-cariera.html

Nicuşor Dan l-a numit pe Marco Robio, Domnu’ Ruby, ȋn loc de Mister Ruby, Monsieur Ruby...

Ȋn 2025 s-au născut cei mai puţini copii din ultimii 100 de ani. O veste la fel de bună ca cea despre romȃnii plecaţi ȋn exil, mai abitir ca locuitorii zonelor de război, şi cei cu planuri de emigrare care se ȋnteţesc, pe zi ce trece. E meritul exclusiv al elitei responsabile, din toate domeniile.

A fost o perioadă ȋnghesuită de evenimente supuse hazardului excedentar, care, atȋt au ȋncins atmosfera, ȋncȋt s-a topit zăpada ȋn oraşe şi sate iar salvatorii cei de toate zilele n-au mai avut răgaz să ne scoată din nevoi.

Ceea ce i-a excitat la culme iar replicile tăioase n-au ȋntȋrziat să apară. Ȋmpachetate ȋn communicate de presă exagerate.

Comunităţile formate pe baza orientării sexuale se implică ȋn politică, agresiv, de mult timp ȋncoace. E obligatoriu ca electoratul să afle orientarea politico - sexuală a politicienilor!

Oameni pe care te poţi baza

Valea Plȋngerii (Poezie nu e) https://freefrompress.blogspot.com/2026/02/valea-plingerii.html

-  (ȋn faţa unui magazin, cu ani ȋn urmă) La ce te uiţi?

- Nu ȋnţeleg de ce se numeşte aşa iar ȋnăuntru se vȋnd boarfe. Asta era firmă de…

- Fiindcă nu mai e ce ştiai tu. Acum e despre “eu donez şi tu te-mbraci”. Hai, de-aici!

Pȋnă să apară binefăcătorii de profesie, pe cine ne bazam? Dar Donald Trump, ce credeţi, ştie pe cine se poate baza?

Am auzit ieri, ȋn televizorul cu analişti şi consiglieri voluntari că i-am zis-o “noi” lui Trump: ȋţi dăm ajutor, nu ştiu ce, dar i-am dat de ȋnţeles că asta-i tot, nu vine el cu ce vrea p-aici! Nici nu s-a precizat, ce. Altădată s-a spus că, giganţii tech ar vrea să fie ca ȋnainte, să spună fiecare ce vrea şi că nu se poate să ne-ntoarcem acolo. Mda… Pe ce te bazezi?

Valea Plȋngerii

 

Ȋntre sute de catarge

Şi-un desiş clasificat,

Se plimba cu aripi large

Un cocoş ȋngrijorat.

Ȋn moţ cu-o frunză de laur,

Ȋn urmă-i un sh.t de taur.

Căci ȋn dreapta-i un balaur.

Apă dulce nu-i niciunde,

Iară sarea-i uscă pielea.

Valuri de maree, surde,

Tot ȋmping, sporindu-i jelea.

E iarnă, nu e criză

 

Cod Alb de iarnă

Imaginaţi-vă că azi, 18 februarie 2026 n-am fi avut aceste crize umflate din ştiri. Imaginaţi-vă că astăzi, n-am fi avut nicio ştire despre vreme. S-ar fi strȋns, strategic, comitetul pentru situaţi banale şi ar fi discutat despre cum să nu salveze pe nimeni. S-ar fi legat de scaune şi n-ar fi dat niciun comunicat de presă.

“Ninsoare de cod roşu” – nu există aşa ceva! Există ninsori abundente, strat mare de zăpadă. Nu e un motiv să ȋmpărţim iar lumea ȋn victime şi salvatori, cu ştiri confecţionate special pentru generaţia crescută printre jaloanele PNRR-ului.

Faptul că Germania şi Franţa nu se mai ȋnţeleg pe cursa ȋnarmării, pe “autonomia strategică” a UE, asta e ştire!

“Oamenii se revoltă” – nu se revoltă nimeni, e o dezinformare. S-ar revolta dacă ar şti că specialiştii au redescoperit pro-bioticele din iaurt şi varză murată, după ce, aceiaşi experţi le-au vȋndut bacterii sănătoase, exclusiv la flacon.

Securitatea alimentară

Cornelia Ninova: “It's time to wake up. https://fakti.bg/en/bulgaria/1034075-kornelia-ninova-vreme-e-da-se-stresnem - Feb 11, 2026

Securitatea alimentară, o chestiune de Securitate naţională

Acum că, UE nu mai livrează civilizaţie şi democraţie ȋn schimbul resurselor şi sclaviei, nu le mai datorăm nimic marilor puteri!

Țările se preocupă, din ce ȋn ce mai mult, de securitatea naţională bazată pe independenţă alimentară şi energetică. Numai ȋn Romȃnia, ȋntoarcerea la normalitate e prezentată drept o chestie exotică. Ȋn restul lumii, e o cursă a ȋnarmării, cu toată viteza, ȋmpotriva catastrofei absurde, ilegale şi provocate, numite globalism.

Securitatea alimentară

“E timpul să ne trezim!

Securitatea alimentară e parte din securitatea naţională.

Aţi băgat de seamă ce-a spus astăzi CPC [Comisia pentru Protecția Consumatorilor din Bulgaria] după o analiză sectorială a preţului alimentelor? “Producţia agricolă se află ȋn faţa unei catastrophe.”

Marcel Ciolacu versus bazele sănătoase

 

Guvernanţii se bat singuri!

Orice a făcut rău Marcel Cioalcu, atunci cȋnd a fost prim-ministru, nu pentru asta este ȋn postura de grea moştenire, acum. El este pus la Gazeta de perete pentru ce a făcut bine! Dacă te uiţi ȋn spate, de la Adrian Năstase pȋnă la Dragnea sau Ponta, tuturor li s-a tras de la bunele intenţii, nu de la corupţia reală, care trebuie să fi existat, după tipic, ȋn toate guvernele.

Avea dreptate cine a spus că, ȋn Romȃnia, n-ai voie să faci nimic bine, ȋn dreptul poporului. Atunci n-am crezut-o. E un oprobriu pe care şi-l atrage PSD-eul, de fiecare dată cȋnd vrea să facă şi lucruri bune.

Fiindcă, orice e creştere a nivelului de trai pentru romȃni, automat, nu e creştere economică pe baze sănătoase. PSD-eul nu e un partid de sfinţi. E un partid-stat, fiindcă a avut pȋrghiile necesare ȋnaintea tuturor. E motivul pentru care, ori de cȋte ori a venit PNL-eul la guvernare, şi-a angajat, la rȋndul lui, cȋteva sute de mii din propria camarilă, tot la stat. Aşa a ajuns statul gras, de la 800 000 pe vremea lui A. Năstase. Acum, cel mai probabil, aşa zisa reformă a administraţiei ȋi vizează numai pe PSD-işti. 12 000 de mici primari şi consilieri de sate şi commune care, vor fi ȋnlocuiţi, ȋntr-un fel sau altul, cu alţii de la PNL-USR. Ai 1 300 000 de angajaţi la buget şi tu faci o mare reformă dacă dai afară vreo 12 000 cu salarii mici? S-a discutat mai mult de doişpe mii de ore de emisie TV despre aşa ceva. Curentul electric a costat mai mult. O vrăjeală!

Repetiţia e baza cronicizării

Ziua ȋndrăgostiţilor

 

Ȋn magazin: Nu te speria, e plin de inimioare, vine ziua…

Eeeei, ȋn fiecare zi avem ceva de sărbătorit. Azi a fost Ziua recesiunii tehnice, o zi ȋn care romȃnii ȋşi vor fi dăruit batiste, emoţii la greu şi-un pahar de ceva, mȋine e sȋmbăta morţilor – start la cumpărături, plus Ziua ȋndrăgostiţilor, o zi de infarct.

Săptămȋna viitoare, speră agitaţii din linia ȋntȋi, poate Bolojan ȋşi dă demisia. Pare-se, poporul fierbe ȋn sondaje, dar mămăliga nu debuşează. Vă e frică?

La protest: - Ce pensie aveţi? (asta a fost ȋntrebarea pusă de-o sută de ori, cȋţi participanţi au fost)

- Am muncit cinşpe ani, zice femeia, mişcȋndu-se greu dar hotărȋt spre dărȋmarea guvernului, am ieşit pe caz de boală; am avut 500 de lei “pȋnă mi s-a mărit la pensia asta mizerabilă de 1200”

Observaţii

Observaţie. Lacrimi şi taxe

Unul dintre cele mai umilitoare reflectoare de presă este expunerea poporului “ȋn lacrimi”, ca pentru a li se face milă guvernanţilor de el. Vedem, de asemenea, intervievaţi din rȋndul opiniei publice care, la ȋntrebarea ce-ar trebui să facă “cei care ne conduc”, cei de la putere, mai-marii ţării, cei care “ne conduc destinele” (phui, drace!), “cei de sus”, răspunsul netrebnicilor mireni e, aproape invariabil: să se uite şi la noi, ăştia de jos, să-şi ȋntoarcă privirea către popor…

Uite, către mine să nu te uiţi! Prin anii “90 a venit o ȋntreprinzătoare italiancă (tipică, ştiţi, n-o confundai cu cei din nord) care le cerea angajaţilor romȃni pe care-i privatizase odată cu fabrica, să nu ridice privirea la ea, chiar să nu se uite cȋnd trece mărimea sa prin peisaj.

Să spun drept, nici eu nu i-aş fi permis italiencei să se uite. E valabil şi pentru “mai-marii” ţării.

Observaţii

 

Observaţie. Ceauşescu şi retorica populistă

Nu trebuie să-mi fac probleme că scoate CNA-ul “observaţie” din căutări, oricum, pe Google, n-am dreptul la “viaţă, integritate fizică şi psihică”. Ȋncă, acum e bine, apar la Blogger.com, profil Dexter Popescu şi-mi regăsesc blogurile ȋnăuntru, uneori le pot accesa din prima, să văd şi eu cum e. La un moment dat, cȋnd voiam să intru pe ele, apărea un avertisment: Sunteţi sigur că vreţi să accesaţi blogul ăsta?

Mda… Aţi băgat bani ȋn combaterea nostalgiei comuniste şi advocacy pentru Digital Service Act, dezinformarea care combate dezinformarea?

Observaţii

Observaţie. Fără excepţie! 

Unul dintre primarii care au apărut la televizor cu ocazia protestului ȋmpotriva “tăierilor”, numite de curăţătorii de peşte de la guvernare, “reforme”, a dat cel mai elocvent exemplu de cum ar trebui făcută o “corecţie”. Spunea el, ȋn esenţă: eu am un număr de locuitori şi 50 de angajaţi, o altă comună are acelaşi număr de locuitori şi 70 de angajaţi. De ce să tăiem şi unii şi alţii, cu 10%, dacă eu mi-am făcut reforma?

Asta ȋnţeleg eu prin “fără excepţie”: dacă 50 sunt suficienţi, 50 pentru toţi cei care se ȋncadrează ȋn nişte criterii. Fără excepţie!