“Trădare”

 

E un cuvȋnt pe care nu l-am folosit niciodată. Ştiu sigur, nu e nevoie să-mi pun capul pentru asta. Cu excepţia vreunui citat, deci atribuit, nu l-am folosit niciodată şi credeam că nu-l voi folosi. Pentru mine e ca şi cȋnd nu există. E jenant de patetic, şi asta nu doar pentru că l-a făcut Caragiale de rȋs. Ar mai fi şi alte motive dar nu stau să-l descos, fac o excepţie folosindu-l, ȋn lumina actualelor discuţii lărgite despre nimic.

Probabil, e un cuvȋnt care ȋnlocuieşte nimicul. Cu excepţia, evident, a conotaţiei date de Constituţie. Țara fiind o entitate parţial abstractă, formată, ȋn principal, din teritoriu, oameni şi, inevitabil, doctrine, văd, unde trădarea, mai nou, se referă la tratate de aderare internaţională, teritoriul e de vȋnzare, graniţele discutabile iar oamenii nu contează deloc.

Deci, pentru că ȋl tot aud ȋn ultima vreme, o să spun ceva ca să scap de el. Fiindcă s-a iscat acest balamuc generalizat iar “trădarea”, ca un cuvȋnt prost ce se află, e folosită ca o cȋrpă scuturată de praf ca să semene confuzie.

“Trădătorii” cauzei! Cȋnd aud asta… 

De ce nu plecaţi din ţară!

 

Ȋntr-adevăr, asta e cheia zilei, dacă ne gȋndim la această etapă a tranziţiei, ca la o zi din viaţă. Putem comprima, fiecare zi e la fel. Iar despre tranziţie, ne-a zis Nicuşor Dan: mandatul lui e să facă tranziţia. Nimeni, oricȋt de patriot, nici nu l-a contrazis, nici n-a explicat spre ce ȋnalte culmi ne mai ejectează şi ăsta.

Ȋn orice caz, nu e de tipul tranziţiei lungi despre care vorbea Ion Iliescu – de la communism, la capitalism - e o etapă care face tranziţia de la o ţară, la nicio ţară, care trebuie să se ȋncheie cȋt mai rapid şi cu toată violenţa din dotarea statului, fiind ȋmpotriva voinţei băştinaşilor. Iar Jandarmeria este violenţă. Una din multele.

Apără, printre altele, Instituţia Mirabelei – aţi văzut ce-a spus Nicuşor Dan aseară: Mirabela a avut “ȋntȋlniri bilaterale” la ONU. Dacă nu ne-am tȋmpit de cap, trebuie să fi rămas uimiţi de aceasta nouă formă de relativizare a universurilor paralele. Sau a somnului conştient. Am văzut de curȋnd că, oamenii de ȋnaltă ştiinţă ȋncearcă să creeze spaţiu nou din găurile negre. Asta trebuie să fie.

De ce nu plecaţi din ţară! E un ordin, mai degrabă, nu o ȋntrebare.

Răul

 

Nu vi se pare – tot mai mult, zi după zi – că, mai rău, nu se putea? Nu vi se pare că cel mai elocvent protest ar fi ca, o mare de oameni să meargă ȋn fieful greţos şi să vomite pȋnă le inundă străzile, iremediabil, ca-ntr-un film după Stephen King? Să-i facă să simtă duhoarea sinceră, indestructibilă, a aversiunii populare? Ani ȋn şir, să le intre-n pori, să le usuce ambrosia, să le scofȋlcească mutrele? Să nu se mai poată trăi acolo, altfel decȋt ȋntr-o canalizare? Sistem de canalizare!

Să-i vedem cum se reped, ȋmpleticindu-se, lovindu-se cu capul de pereţi, la robinetele de pornit ploaia, iar ploaia trezită ȋn vremea-i de odihnă, să-i plouă duşmănos, zi şi noapte, să ridice duhoarea veşnică, neuscată, imprescriptibil de vinovată? Să iasă din pămȋnt cadavrele celor 37 de ani, milioane de cadavre care să li se descompună ȋn faţă? Cu efecte secundare cu tot.

Ȋn faţa parlamentului, ȋn faţa televiziunilor, ȋn faţa instituţiilor de forţă şi de formă, ȋn faţa tuturor celor cărora le plătim taxă de dinţărit.

Parfum

 

Nu ştiu, ce naiba…! Totul miroase a parfum! Am luat un ceai de fructe de pădure, miroase a parfum, mi-a adus cineva un suc de lămȋie de Sicilia (presat la rece), zici că e glicerină boraxată… Ce… Am spălat, clătit, paharele şi toate cele, c-am zis c-ar putea fi detergent şi nimic. Totul pute a parfum.

Urăsc parfumurile! Nu mai folosesc de mult timp, curȋnd după Revoluţie m-am lăsat de ele. Totul floral, fructat şi dulce, atunci cȋnd nu e miros de pin de toaletă.

Chiar şi acum, cȋnd am ocazia, miros parfumuri ȋn magazinele de profil, ȋn speranţa că descopăr un parfum pe care ȋl ştiam sau ceva neutru, neafiliat dar, oricȋt de scumpe, toate ȋmi par oribile. Nu, nici n-am nevoie dar… aşa, să nu-mi mai pută tot.

Exorcistul

 

Agenţiile de exorcizare a anti-europenismului forţat, fostele anti-mafia şi anti-corupţie, ne-au trezit şi-n dimineaţa asta, pe răcoare, că, vorb-aia, femeia de casă, se scoală de dimineaţă şi se duce acasă.

Suntem ȋntr-un blocaj politic – USR-iştii au anunţat că nici dacă-i loveşte diareea nu pleacă de la guvernare iar preşedintele agreat de Bruxelles a anunţat că nu va folosi prevederea constituţională de a dizolva parlamentul, pentru ieşirea din criză – aşa că, a venit circu’-n oraş. Cele numite instituţii de forţă au intrat ȋn scenă, somate fiind să dea o mȋnă de ajutor, ȋn manevra politică, azi, numirea unui prim-ministru de tip Fritz.

E aceeaşi stagiune searbădă, ȋn viziunea aceluiaş autor. Chiar, oare mai trăieşte autorul? Nu se updatează deloc, domnule! Aceleaşi scorburi ale statului de drept, din care ies aceiaşi lilieci mascaţi, fie pe seară, la spartul protestelor, fie cu noaptea-n cap, la spart poarta incriminatului cu berbecele.

Dar cu acelaşi mult talent, doar se dă şi la televizor.

Fiindcă, deşi nu s-a crăpat de ziuă, camerele de luat vederi s-au mijit deja, umede de rouă şi emoţii live. Vorb-aia, concert live. Seriozitate play-back.

Hm! Veste-şoc

M-am uitat ce-am scris ȋn ultima vreme, de v-a deranjat atȋt de mult ȋncȋt iar să mă eliminaţi, de data asta, definitiv, de peste tot. Mai nimic important, după părerea mea.

Am scris de Nicuşor Dan predicȋnd tinerilor ortodocşi ȋn catedrală, de Andreea Marin predicȋnd la Bruxelles despre depresie şi anxietate, despre şcoala care nu educă dar e somată să participle la slujba de ȋnceput de an, despre faptul că mă bucur de bucuria germanilor fiindcă, apparent, o formaţiune politică, AfD, face o oarecare opoziţie establishmentului care ne-a terminat viaţa, despre cum agricultorul romȃn e dus cu vorba şi păcălit să plȋngă ȋn poala presei, doar ca să-i treacă viaţa şi să piardă tot, despre minciuna ordinară legată de ruşii care ar fi bombardat trenul ȋn care se afla Boris Johnson, despre cum Parchetul Federal German a pus sub acuzare un spion ucrainean care a aruncat ȋn aer gazoductele Nord Stream (la ordinul autorităţilor ucrainene), despre spionul rus, un rȋs de ştire, vă spun drept, despre Mardarovici şi protestul fermierilor – unde Mardarovici a dat cu borduri ȋn noi (prin televizor) şi despre ce ȋnseamnă pro-european – după titluri, ȋnseamnă că ne ia dracu’ dacă nu suntem.

N-am mai zis nimic de concubina regelui. 

Ce ȋnseamnă pro-european?

 

Ȋn Romȃnia, pensionarii mor neobişnuit de mult!

Ce ȋnseamnă pro-european?

Nu ad litteram, pentru că suntem cu un pas ȋn viitor, nici conotaţia nu mai e ce-a fost. Cel mai evident e chiar statutul de pro-european, ȋn loc de pro-UEuropean – Europa ţine, parcă, pȋnă la Fluviul Ural şi Turcia se ȋntinde şi ea pe două continente, dar Rusia şi Turcia nu fac parte din UE.

Ȋnsă, nouă nu ne pasă, dacă Putin a intrat illegal şi neprovocat ȋn Ucraina – unde voia să intre UE şi NATO – atunci Rusia nu face parte deloc din Europa. De ce? Pentru că aşa vrem noi, da?

Fac o paranteză: am văzut-o recent pe şefa “Europei”, Ursula von der Leyen, a fost dată la televizor cu un discurs… Altădată m-aş fi dus pe internet să ascult tot ce-a zis dar acum sunt ȋntr-o perioadă proastă, n-am avut curaj. A fost sufficient s-o aud invocȋnd “doctrina europeană”. Poftim?

N-am stomac să mă uit peste aşa ceva. Ȋnsă, inevitabil, nişte indicii din interiorul conspiraţiei - ȋi spun conspiraţie fiindcă e clar că nouă nu ne spune nimeni despre ce e vorba, doar că trebuie să fim de acord – indicii care ne sar ȋn ochi din lumea celor care nu cuvȋntă altceva decȋt instrucţiuni de folosire a omului de către om.

Şeful haitei

 

Da, protestele oierilor au fost deturnate. Miza e foarte mare, cea mai mare şi, nu, nu suntem ȋntr-un impas, ȋn ce priveşte numirea unui prim-ministru şi formarea unui nou guvern. Dacă era impas, utilizarea negocierii, punerea la masă, ȋnţelegerea pe sub masă, ca să dăm ţării un guvern, să facem ceva, să transmitem un semnal bun ȋn străinătate şi alte prostioare pe care le vehiculează manevranţii de vorbe, ar fi funcţionat.

Ȋnsă, nu e vorba de-a alege un prim-ministru, este despre a alege şeful haitei. PUTEREA instalată illegal ȋn 2020 s-a menţinut şi ȋncă se menţine ȋn vȋrful statului prin intimidare. Intimidare, greşeli colosale, intimidare, erori fatale şi iar intimidare. E ca la protestul de ieri, exercitaţi puterea cu jandarmii, altfel sunteţi mȋncaţi.

E una, Mardarovici, cȋt de violentă, domnule! Practic, dă cu borduri ȋn noi de cȋte ori e invitată. Problema voastră, măi, doamnă, nu e AUR, nu e plimbarea lui Georgescu prin tȋrguri şi oboare, nu sunt protestele sau respingerea “reformelor”, care, vezi, Doamne, destabilizează jongleria cu pahare ţinute ȋn echilibru pe nas, pe care o faceţi cu atȋt de puţină iscusinţă.

Problema voastră e că, indifferent cȋt veţi rămȋne la putere – nu la infinit – NU SUNTEȚI LEGITIMI!

Ori, după preluarea ostilă a puterii, pentru a ajunge la f…king resetarea lu’ peşte, trebuie să mai treceţi prin două etape mari, esenţiale, iar următoarea e… legitimitatea. Sunteţi ȋncă ȋn faza de demolare şi nici asta nu vă iese.

NOI suntem Fondul de Vȋnătoare!

 

Noi, cetăţenii patriei Romȃnia. Noi suntem Fondul de vȋnătoare al UE, al NATO, al Planetei! Planeta, aici, ȋşi aduce gunoiul. Aici ȋl vinde ca hrană, aici ȋl ȋngroapă sau ȋi dă foc. Aici s-a făcut o groapă de gunoi ȋn vȋrful muntelui.

Aici, ONG-eurile vȋnează pămȋnturile ca să le ia ȋn “administrare”. Şi le merge. Asta e etapa finală a acaparării teritoriului Romȃniei, asta li se ȋntȋmplă oierilor. Parlamentul a livrat legislaţie pentru invadatori. Nu, nu spionează nimeni pe teritoriul Romȃniei! Nu e nevoie. Serviciile străine au primit “acces” ȋncă din anii “90, ca taxă de protecţiei pentru nomenclatura, formală şi informală, a regimului ceauşist. După care, Parlamentul a intrat ȋn subordinea unui anumit serviciu, urmat de subminarea puterii din umbră (aici ȋncă se mai canibalizează), cȋnd sistemul a fost infiltrat cu unul paralel de tip paravan - ȋmputerniciţii, statul ȋn stat, justiţia, medicina, ȋnvăţămȋntul, presa, politicul (de aici, disperarea ȋn politizare), firmele-paravan, controlul populaţiei şi moartea, o afacere, funcţionȋnd după toate regulile unei afaceri - mai sigură şi mai profitabilă decȋt vȋnzarea de utilităţi.

Practic, fără căldură şi electricitate, poţi să te mai fofilezi, fără moarte, nu.

Acum, aşa cum unii au observat, suntem ȋn faza de auto-sabotare, pe faţă, fără paravan. Regimul omoară cȋinii de la stȋnă ca să nu-i ȋncurce la vȋnătoare. Dar, ȋncă nu ne pot privi ȋn ochi. Vor să ne ţină cu atenţia distrasă.

Un tren polono-ucrainean numit dorinţă. Minciuni extreme

Ieri, toată ziua, departamentul de combatere a dezinformării a făcut un exerciţiu de simulare a unei situaţii ȋn care “sursele oficiale” romȃneşti şi occidentale livrează o minciună populaţiei, ȋn lupta sa cu războiul hybrid al lui Putin.

Concret, duminică a circulat zi-lumină ştirea că Putin a atacat un tren ȋn Ucraina, aproape de graniţa cu Polonia, ȋn care se aflau Boris Johnson şi un grup de foşti sau actuali oficiali de mȋna a doua din Europa.

Titluri: Boris Johnson se afla în trenul evacuat în timpul atacului rusesc de la granița Poloniei; Boris Johnson, la un pas de evacuare după atacul rusesc asupra căii ferate din Ucraina… Invitaţi speciali au comentat escaladarea războiului prin iminenţa unui atac rusesc asupra NATO.

Aseară, tȋrziu ȋn noapte, ştirea s-a metamorfozat ȋntr-un atac asupra unui tren ȋn care nu se afla fostul prim-ministru al Marii Britanii şi alţi foşti, dar ȋn care s-ar fi putut afla, dacă trenul lor ar fi trecut mai devreme prin locul cu pricina.

Moderarea conflictului ȋntre confuzie şi minciuna extremă s-a făcut printr-o adăugire de ultimă oră, partea bună a războiului cu lumea fusese anunţată că Putin pregăteşte un atac iar trenul cu “oficiali” a fost ţinut pe loc, o vreme, altfel cădea vestea ca un trăznet peste ei. Ȋntrebarea firească, pe care n-o pune nimeni, e: De ce-ar fi lovit Rusia un tren cu nişte expiraţi?

Trebuie să fi fost o simulare de minciună extremă, altfel, nu văd.

ŞTIREA secolului: Germania e totuşi o ţară!