Ne trebuie o lege care să interzică expres inducerea ȋn eroare a gravidelor ȋn legătură cu sănătatea copiilor care urmează să se nască. Dacă e bolnav, eşti obligat să-i spui că e bolnav! Că d-aia face o mie de analize şi teste!
Există ȋn ţara asta o elită pe
care n-o detectezi dintr-o privire – ca pe-o elită intelectuală sau de alt fel
- care stă ascunsă ȋntr-o ierarhie informală, avȋnd, ȋn cea mai mare parte, un
rol executiv. O reţea de sine stătătoare care funcţionează ȋn afara fişei
postului, o scară a valorilor care se au bine, ce se-ntinde de la egalii tăi
printre oameni, pȋnă la marii profesori sau specialişti ȋn diverse domenii. De
la colegul de serviciu sau de vecinătate care umblă să te convingă să nu
te opui, să dai unde trebuie să dai, să laşi copilul să spună poezii cu tovarăşa,
fiindcă n-ai ȋncotro, pȋnă la decidenţi care caută să te execute,
convingȋndu-te că deasupra lor nu mai e nimeni.
Undeva prin anii nouăzeci şi ceva, pe-o stradă relativ liberă, nu chiar centrală, ȋn afara orelor de vȋrf, nepotul meu, un copil tare frumuşel (ăsta-i adevărul!), de vȋrstă preşcolară, coboară din maşina - străină, pe-atunci - a părinţilor, pe partea cu trotuarul. Un cuplu ȋn vȋrstă, trece pe lȋngă el şi ȋl ȋmpinge brutal, ca şi cȋnd n-ar avea loc sau copilul n-ar avea ce căuta acolo.
