Lepra

 

Măi, să fie! Ce avem noi aici? Cȋteva cazuri de lepră, vreo două, la propriu. Şi, dacă-i vorba de lepre, unde sunt şansele cele mai mari să le găseşti?

Nu, n-am să mă uit la documentarul lu’ peşte (dă-i, Doamne, să nu trebuiască să mă uit!), recenziile scurte mi-au fost suficiente. Nici nu era nevoie de cele cȋteva capturi video, care l-au făcut de rȋs. Deja am o saturaţie pȋnă la refuzul hranei, doar din cȋte am auzit despre el: că, ce bine e făcut, că, ce artisticitate, că, ce convingător, manipulator etc. Am văzut două faze explicative ȋn care grohăitorii sub anonimat (cu vocea modificată) spuneau ceva de genul: după asta am primit un telefon, e clar că din cauza lui cutărescu… Nu e clar, bă, deloc! Nimic nu e clar pentru un anchetator, judecător, cercetător… decȋt atunci cȋnd ai dovezi clare! Poate fi clar pentru tine dar, pentru a face o afirmaţie ȋn calitate oficială, e vax!

Ultimele ştiri. ONG-euri, magistraţi, gripă şi Cum ne văd francezii

 

“E o greşeala capitală să emiţi ipoteze, ȋnainte să ai toate dovezile. Concluzia ar avea caracter tendenţios.” ― Arthur Conan Doyle, A Study in Scarlet  

Noi vrem blugi, noi vrem valută / Vrem finanţe de la Soroş! După asta, nu poţi să mai zici una şi cu bananele oengiste, şi-aşa e prea mult.

Am văzut la televizor că oamenii sunt revoltaţi, după ce-au vizionat un documentar de păreri, din care rezultă că justiţia nu e dreaptă, ba, din contră, e coruptă şi nereformată. Cȋnd l-au “linşat” pe magistratul de la Ploieşti care a admis o contestaţie la anularea alegerilor iar apoi au respins, la ordinul ministrei justiţiei de atunci, in corpore, toate celelalte contestaţii, judecătorii şi procurorii erau liberi şi independenţi pentru oengişti. Poate şi acum sunt dar nu-s uniţi ȋn cuget şi-n simţiri pentru cauză. Unii poate au mustrări de conştiinţă.

Aşa că, oengiştii au ieşit ȋn stradă. Se vede pe ei ce sunt, de mult nu mai pot lucra sub acoperire. Ar fi ca şi cȋnd l-ai pune pe Nicuşor Dan să interpreteze un rol la Cu mască şi fără mască.

Globalism: Cum se mai combate discriminarea

 

Asztalos Csaba - „Face parte acest subiect și din așa-zisul război hibrid-mediatic promovat de Rusia – sunt foarte multe studii în acest sens – a prezenta ca un pericol viitor, posibil așa-zis ideologia de gen”

Cȋţiva părinţi dintr-o localitate de lȋngă Denver, Colorado, au dat ȋn judecată şcoala pentru că, ȋn timpul unei excursii, ȋn vara lui 2023, “educatorii” au ȋncercat să-i bage-n pat, peste noapte, unei fetiţe de 11 ani, un băiat care se identifica femeie transgender. Fără pic de ȋnţelegere pentru bietul copil şi fără acordul părinţilor. Adică, ȋncălcȋnd dreptul fundamental al părinţilor de a-şi educa şi creşte copiii, potrivit propriilor convingeri, aşa cum prevede şi Constituţia noastră.

Legea Vexler e o lege “cancel culture”, nimic altceva

 

Cea mai urȋtă clasă politică - 10% ȋncredere, refuzul cetăţenilor de-a vota - ne-a umplut de legi dictatoriale – practic, a suspendat Constituţia (cine a mai făcut asta!) - iar, ȋn cazul de faţă, organizaţiile evreieşti au dat o mȋnă de ajutor.

Legea Vexler e o lege “cancel culture”, i se spune subcultura “cancel culture”. “Subcultura” este, de fapt, nicio cultură. Oengism globalist. N-am nicio ȋndoială că Eminescu va fi ciuntit şi aruncat la gunoi.

Spectacolul globalist: Criza Apei

 

Cumva, cancel culture a reuşit să ȋntrerupă şi circuitul apei ȋn natură. Globalismul presupune ca, theoretic, apa din Romȃnia, de exemplu, să fie ȋmpărţită tovărăşeşte cu Africa Sub-Sahariană, să zicem, sau cu alţii care n-au. Pȋnă atunci, e nevoie ca şi noi, şi ei, să ne confruntăm cu crize nemaiȋntȋlnite ale apei, ca să ne ȋnvăţăm minte şi să ȋncepem scrierea istoriei pe curat.

Ce nu ştim e cine va fi stăpȋnul apei, cine o va distribui, cu porţia? Fiindcă, despre asta e toată ȋncălzirea planetei, despre cine va controla globalizarea, care, altfel, evolua de la sine.

Ȋn ce priveşte politicile eco, sunt mai multe curente de gȋndire, deşi, ȋn UE, cetăţenii n-au voie decȋt la versiunea oficială, aia cu carbonul.

Rezultate alegeri Primăria Bucureşti

 

“Conformismul de grup mă ȋnspăimȋntă, pentru că, de prea multe ori, este un preludiu al cruzimii faţă de oricine nu vrea sau nu poate să se alăture Marii Parade.” Bette Midler

Am ȋnvins! Am ȋnvins! O, ce veste minunată! (da’, nu ştiu dacă mai avem voie) O participare la vot jalnică, sictir, nu alta! Totuşi, ce dezamăgire, au atins pragul psihologic de 30%! 31% - 32%, p-acolo. Dacă-i scădem pe candidaţii de umplutură, cei treisprezece din afara spectrului politic dominant, rămȋne o participare de aproximativ 25%. Ca lumea! Iar dacă-i extragem şi pe cei trei calificaţi fără loc, actualul cȋştigător al Primăriei Capitalei se situează ȋn marja ȋncrederii ȋn clasa politică, 8% - 10%.

Profilul politicianului

 

Ȋn lumea reală, pentru care s-a inventat statul de drept, un doctor nu poate fi avocat, un judecător nu poate fi economist, un profesor de matematică nu poate obţine catedra de lb. romȃnă şi tot aşa. Ordinea logică merge pȋnă la bază. Un electrician, de pildă, nu poate fi instalator: fiindcă nu e pe profil!

Ȋn politică, nu contează profilul, nici măcar la nivel de bun simţ. Undeva, ȋn lege, trebuie să fie o scăpare, ceva, de-am ajuns ca, ȋn orice instituţie a statului sau şi cu capital de stat, cele nu-ştiu-cȋte partide din parlament să-şi planteze drojdia de partid la conducerea a tot şi chiar să ocupe majoritatea posturilor. După care să emită pretenţia ca specialiştii, pe profil, să le dea raportul.

Din acest punct de vedere e mult mai rău decȋt pe vremea comuniştilor. Să ne imaginăm că ȋi luăm pe cei de-acum şi ȋi transferăm ȋn “47, să construiască societatea multilateral dezvoltată! Alfabetizarea, industrializarea, sistemul medical…

S-a ajuns aici pentru că, de la o vreme, după ce s-au desprins de comunismul intransigent, partidele n-au mai respectat nicio regulă de bun-simţ, dar nici legile ȋn vigoare. Clasa politică a devenit un balaur care a cucerit un teritoriu prin forţă şi-a vasalizat restul populaţiei, prin inducerea fricii şi dependenţei de stăpȋn.

M-am uitat ȋn urmă şi-am găsit - Anul 2018: Criză pe piața forței de muncă din România: nu se ocupă posturile de Şefi!

De ce avem criza apei?

 “Ȋntunericul era ieftin iar lui Scrooge ȋi plăcea asta.” ― Charles Dickens, A Christmas Carol

Pentru că aşa ni s-a spus, că va veni criza apei! Ministra Mediului ne-a promis-o şi-a livrat-o. De ce, de ce! Din cauză de ȋncălzire globală! E adevărat că au fost golite lacurile de acumulare dar, dacă nu ne lovea codul portocaliu, nu se-ntȋmpla catastrofa. Practic, din cȋt s-a-nţeles, Apele Romȃne s-au apucat să golească lacurile de alimentare cu apă, undeva prin vară, pentru reparaţii de maximă urgenţă şi, cȋnd să se apuce de treabă, a venit codul portocaliu.

Pentru cei care nu ştiu, codul portocaliu, ȋn cazul de faţă, face parte din noua democraţie climatică şi aparţine de Ministerul Atribuirii. Altfel, e una din miliardele de ploi de noiembrie care a fost mȋzgălită cu portocaliu, ca să recunoască tot cretinul o ploaie cȋnd plouă.

Deci, s-a-nţeles, da? Pe-o parte se golea bazinul de apă iar pe alta, codul portocaliu o punea la loc. Un fel de munca lui Sisif dar fără găuri ȋn găleată.

Tranziţia

Ȋn “Regiunea Europeană” – e o sintagmă nouă – sinuciderea este principala cauză de deces ȋn rȋndul tinerilor de 15 – 29 de ani. Cineva trebuie să fi făcut ceva bun de s-a ajuns aici. Campania anti-fumat n-a ajutat prea mult, de altfel, doar un adolescent din zece utilizează tutun sau țigări electronice şi asta pentru că, după ce o minte creativă a inventat device-ul cu tutun vaporos, atrăgător pentru tineri, o seamă de binevoitori au făcut reclamă agresivă ţigărilor electronice.

Agresivi dar fără violenţă. Tare aş vrea să ştiu cine a inventat campania “Romȃnia fără violenţă” care are nişte implicaţii mult, mult mai parşive decȋt ȋşi imaginează cei care n-au fost atenţi ȋn toţi aceşti 35 de ani. Una e să nu tolerezi violenţa şi alta e să vrei s-o eradichezi. Mai ales că există mijloace, plus un concept, mai nou, despre cum orice e permis dacă e fără violenţă. Lasă că, violenţa are multiple faţete.

“Mamaliga”

 

Şi-uite-aşa o să pleznească, mamaliga romȃnească

La, la la, la la la la la, la, laa, la la la laa…

La refren, am dat-o pe altceva, nu vreau să spui pă ce, că mi-e să nu mă interzică Fritz. Care nu e actor statal străin.

Nu m-am uitat ieri la eveniment dar, cum, ȋn fiecare casă există, minimum două televizoare, am primit feedback, vrei-nu vrei, iar seara am văzut ceva din comunicarea strategică. Un colaj cu imagini recapitulative din care am aflat că, anul ăsta, au fost nişte proteste monstru, ȋn Romȃnia, mămăliga stă să explodeze, nu alta, şi apelul autorităţilor ȋnalt-competente, către popor, la solidaritate, unitate dar, mai ales, ȋncredere ȋn instituţiile statului, plus, trebuie făcut ceva cu demografia ȋn scădere continuă.

Acestea două din urmă, reprezintă satisfacţia stabilităţii, pe care şi poporul o are, ȋn raport cu regimul. Cum rezolvi, tu, establishment, ȋncrederea ȋn instituţiile statului şi cum creşti natalitatea? Nicicum!

Apoi, cȋnd aud de mămăligă, ȋmi aduc aminte de o ȋntȋmplare cu un neamţ simpatic, ȋntr-o cherhana, la mare (demult, pe vremea lui Ceauşescu) care mȋncase, cu mȋinile, o saramură de peşte şi, ȋn timp ce ȋntreba personalul unde să se spele, ne explica nouă tuturor de ce e murdar pe mȋini. Saramura fusese extraordinar de bună iar, pe mȋini, avea “mamaliga, mamaliga”. Bolul cu petale de trandafiri şi lamȋie nu era sufficient.

Deci, mamaliga nu e menită să explodeze, fiindcă, dacă ar fi aşa, mămăliga vărtoasă de la ȋnvestirea preşedintelui ieşit, ȋn cazul unei explozii, le-ar fi spart capul invitaţilor de onoare.

Apoi, vreau să lămurim, odată pentru totdeauna, de ce nu ies romȃnii ȋn stradă, să protesteze masiv, ȋmpotriva acestei forme de guvernămȋnt care abuzează cetăţeanul cinstit, precum o gaşcă de interlopi.