Provocare

Provoca – a aţȋţa, a ȋntărȋta, a incita pe cineva (sfidȋndu-l); a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) ȋntr-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. A produce intenţionat un eveniment, un process, un fenomen; a stȋrni. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiţie, la o ȋntrecere (din DEX)

Deci, provocarea, dacă nu e vorba de o competiţie sportivă, e ceva rău. Atunci de ce auzim cuvȋntul ăsta, de treizeci de ani ȋncoace, folosit cu orice prilej, fie că e vorba de concursuri prosteşti, săruturi de acelaşi sex acolo unde nu e cazul sau campanii de promovare a tot felul de comportamente greşite (vapingul, de exemplu), sub sloganul: Eu nu refuz niciodată o provocare!

Pentru că, ȋnainte de Facebook şi Tik Tok a fost televiziunea, presa mainstream. D-acolo s-a dat startul distracţiei şi s-a lansat trendul provocărilor. A fost de-ajuns să fie acceptată o singură scȋrboşenie, aberaţie, umilinţă (inacceptabile pȋnă atunci) pe motiv că e doar o provocare şi, ce mergea ȋntr-o direcţie normală, a ȋnceput să dea cu spatele. Ȋn orb. Lumea nici nu şi-a dat seama că, a provoca a ȋnghiţit o mie şi una de conotaţii care nu-i erau specifice, devenind, practic, sinonim cu a face, a munci, a te strădui, a avea un copil, a ȋnvăţa ceva nou, a accepta corvezile zilnice…

Am auzit, de pildă, la sfȋrşit de an şcolar, urarea: Vacanţă plăcută, să vă odihniţi fiindcă anul şcolar următor ne aşteaptă cu noi provocări!

Cetăţeanul turmentat

Cetăţeanul turmentat

Vorba vine! Dac-am reuşi să ne turmentăm, cine şi-ar mai pierde vremea cu d-astea! Altfel, cu aşa cap limpede şi deştept ca un insomniac, nu se poate să nu cȋntăreşti ofertele electorale, ȋntre două turme de oi, şi să te-ntrebi cu cine ai vota, la o adică.

Am zis oferte fiindcă, ȋn principal, e un bȋlci de toamnă cu comedii, produse tradiţionale şi ceva marfă expirată, adusă de consilierii de import – toate pe aceeaşi tarabă. La ideologie, valori şi alte insigne, nu-i p-alese, fiindcă cele zeci de partide s-au pus de acord: anti-PSD! Chiar şi pesediştii par c-au aderat la acest curent care, atȋt s-a ȋmpămȋntenit, ȋncȋt ar trebui să aibă o zi a lui, o baladă, un haiduc, un cros...

Deci, alegătorul are nevoie de alte criterii electorale. Să zicem că, fiind sincer evlavios, ȋţi propui să-l alegi pe acela care merge ȋn circumpscripţia de la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva.

Romȃnia renaşte, din senin

 

Alături de operaţiune de salvare şi armata intervine, Romȃnia Renaşte. Nu ştiu ce ȋnseamnă asta, dar sunt tot felul de semne. Ne bagă ȋn fundaţie şi ne scoate d-acolo mai mult morţi decȋt vii? Nimeni nu ne spune ce ȋnseamnă că Romȃnia renaşte. De ce-ar renaşte, e moartă? Va fi victima unui asasin şi va fi resuscitată? Destul de creepy susţinătorii sloganului. Le-aţi văzut morgile?

Ȋmi fac tot felul de gȋnduri negre şi le pun alături de “dimineţile mai triste” puse de televiziuni pe seama scumpirii cafelei.

Ce s-a aflat abia acum şi răstoarnă toată situaţia?

Inteligenţa emoţională a Curţii Constituţionale

 

Ce mirare, domnule! Am stat doi ani de zile sub comandă de tip militar, bătuţi şi internaţi ca să respectăm regula, ordinea şi măsurile – totul ȋn afara Constituţiei, legilor ţării şi legilor internaţionale, iar acum suntem stupefiaţi că, pe lȋngă Comandant, ne-am ales şi cu o Autoritate Morală.

Trebuie să ne iasă din cap, că viaţa noastră se va mai ȋntoarce la ce-a fost! – a zbierat, atunci, Rareş Bogdan. Toată lumea a uitat?

Ce rost ar fi avut tot ce s-a ȋntȋmplat ȋn criza pandemică – interpretată, ȋn Romȃnia, cu totul altfel decȋt oriunde pe planetă – dacă n-ar fi existat şi o continuare?

Iar continuarea e tot ȋn spirit, nu ȋn litera legii. Tot de natură empatică, propagandistică, fantomatică. Nici acum nu se vede ştiinţa de morală.

Am văzut aseară feţe politice terifiate. Pentru că, motivaţia CCR nu se adresează doar incriminatei Şoşoacă, le spune tuturor politicienilor cum ar trebui să fie. Nu le venea să creadă!

Transplant de rahat

“Tratamentul se numeşte transplant microbiotic fecal (FMT), unde fecalele unui donator sănătos sunt introduce ȋn intestinal unui pacient pentru re-popularea cu microbi “buni”” https://www.unilad.com/news/poo-transplant-daniell-koepke-fmt-192820-20241005

Aţi prins vibe-ul spooky? Hai, că vine cu vȋntoasele verbale, urȋt-mirositoare, cu tot! Imposibil de ratat: haznaua electorală, haznaua politică, apeluri disperate la alegeri ȋn cȋt mai multe tururi. Sunt pline ziarele de astea. Haznaua din fundul curţii - ȋncă activă ȋn campania alegerilor politice. Cel mai mare păcat al Preşedintelui ȋn funcţie – a pretins şi a primit o toaletă mai ȋnaltă decȋt a celorlalţi Preşedinţi. Ce aroganţă!

Tradiţia romȃnească, veche de sute de ani şi de la Revoluţie ȋncoace, e operarea unui transplant suplimentar de rahat asupra tuturor conducătorilor ţării, asupra istoriei, culturii, personalităţilor, statuilor, cărămizilor şi fiecărei fiinţe care a contribuit vreodată cu ceva bun la ţara asta. La fel, toată mizeria aruncată asupra poporului, ȋn general, a romȃnilor din străinătate sau doar călătorind afară – toată este lucrată şi digerată tot din interior.

Halat Alb

 

“Dreptul de-a fi lăsat ȋn pace este, cu adevărat, ȋnceputul libertăţii noastre.”

Halat Alb

Dacă mai avem voie să-i spunem așa. Amu, cică era odată o țară care avea drept împărat un crai politic, de dragul căruia se topeau mai toate puterile străine care îl și înscăunaseră. Acest crai avea, în mare, vreo trei fii parlamentari și un frate mai mare, pe care conspiraționiștii, de-ai dracu’, îl chemau Big Brother deși pre numele lui de botez îi zicea Verde-împărat.

Big Brother avea mai multe fiice neîmperecheate încă și, cum populismul crescînd al planetei îi scurta zilele văzînd cu ochii, grija lui cea mare era cui lasă moștenire atîta amar de împărăție, cumpărată cu bani grei din propria visterie și crescută ca o societate deschisă spre tot felul de zări cardinale și culturale. Așa că, îi trimise lui frate-său carte. Adică o carte.

Dar, să nu speriem telespectatorii! Stați cu noi, pen’ că, acuși-acuși avem imagini de la priveghiul cunoscutului cîntăreț de muzică populară din comuna Smicele. Filmare în viu, transmisiune live! Melodii de suflet chiar de la căpătîiul mortului.

Codul negru. Preventiv

 

Amy Winehouse - Back To Black  https://www.youtube.com/watch?v=TJAfLE39ZZ8

Am murit? Nu? What the…! Băi, şi-atȋt am stat sub putreziciunea copacilor – ca un autoturism fără asigurare - ȋn faţa furtunilor Ishley şi a potopului strȋns peste canalizările ȋnfundate, ca un pompier pe un panou luminous de publicitate, sperȋnd să facă scurtcircuit…şi aş fi stat şi-n bătaia cicloanelor portocalii şi a tornadelor albastre, prescrise, doar că nu există aşa ceva ȋn zonele temperate (le-au schimbat definiţiile cum au făcut şi cu pandemiile şi tot restul, fără să-i anunţe pe sinistraţii pe care se face instrucţie).

Măi, să fie, şi-atȋt m-am pregătit! Puteam să pun pariu că trece de jumătatea blocului, aşa era de portocalie furtuna! Alertele, ȋnsă, au plouat la orice altitudine. Nori negri, de ştiri, se ȋnvrăjbeau şi biciuiau obrazul seniorilor cu pensia mărită, ca să mai reducă presiunea după buget. Aşa că, am stat ȋn balcon, ca un apus de soare roşu, şi-am aşteptat, dar nimic. Nici măcar la picioare nu m-am udat.

Am chiar şi-un dress code de alerte.

ANM sponsorizează “potopul” din televizor?

E posibil aşa ceva?

“Și, din păcate, nu vorbim aici doar de incompetență. Într-o încercare disperată de a-și proteja scaunul (cumva, și de a masca scheme financiare, trecute sau aflate în derulare?; doar întrebăm!), directorul ANM s-a folosit de pârghiile construite în timp cu anumite instituții media, prin servicii de promovare plătite sau prin…”  https://www.national.ro/social/incompetenta-anm-distruge-vieti-si-destine-836850.html/

Valijoara de urgenţe

 

"The urge to save humanity is almost always only a false face for the urge to rule it." - H.L. Mencken, famous columnist

Mӑ gȋndesc sӑ-ncep lupta cu kilogramele, dar nu imediat, le las sӑ se mai strȋngӑ. Deocamdatӑ, contemplu orizontul de cinşpe minute, pe care noroc cӑ-l am, spre deosebire de alţii. Cȋt priveşte valijoara de urgenţe…

Cineva iar mi-a rȋcȋit ȋn calculator, setӑrile dupӑ bloguri ȋncӑ nu şi-au revenit iar Google ȋmi dӑ rezultate la cӑutӑri, nu funcţie de preferinţe (cum se laudӑ), ci dupӑ cum ar recomanda un psiholog responsabil cu propaganda. Se ocupӑ de sufletul meu, adicӑ. Şi asta fӑrӑ sӑ mӑ-ntrebe. E clar cӑ, fie se merge pe acordul prezumat, fie nu se mai poate pune preţ pe discernӑmȋntul persoanei.

Pe copii ȋi ȋntreabӑ, sӑ ştiţi. Ȋntr-o şcoala elementarӑ din Virginia (Chesapeake), fotografa sositӑ sӑ imortalizeze frumoşii ani ai copilӑriei l-a ȋntrebat pe unul: “Pot sӑ-ţi fur identitatea?” şi “Pot sӑ-ţi mӑnȋnc sufletul?”. Exact aşa: 'Can I eat your soul?'

Ştiri upside-down

Mă scuzaţi că am lipsit atȋt de mult şi nu ştiu despre ce e vorba dar m-am aflat ȋn zonele afectate de inundaţii – cine ştie de cȋnd, cam de cȋnd a plouat ultima oară - fiindcă pericolul persistă răbdător, ȋn aşteptarea viiturii Dunării umflate. Care, apropos, vine parcă să duce, domnule, ca un marfar pe căile ferate romȃne.

Cum spuneam, am fost mulţi la faţa locului, deci, cel mai probabil, la ȋntoarcere, am cărat pe pantofi tot noroiul din gospodăriile afectate şi l-am curăţat ȋn Bărăganul ȋnsorit peste media climatică, de toamna plină de gutui, ca să combatem deşertificarea. Am pus chiar mȋna pe lopată, dacă vă vine să credeţi, noroc cu şerveţelele igienizante. Am lăsat la o parte campania electorală, că doar nu cu asta se cȋştigă alegerile! Şi mă gȋndesc să-mi fac, dacă nu o casă ȋn lunca rȋului, măcar o firmă de oierit, cu sediul la bloc, să import nişte West Nile ovin şi să ȋncasez ajutorul de dezastru. Sau nişte gripă porcină, aviară sau aflatoxină. Sau bancuri de peşte climatosceptic, ce trebuie eradicate fără ȋntȋrziere, altfel ni se retrage funcţia de comisar european cu mȋna-ntinsă. Nimic nu e mai profitabil ca dezastrul!