Cine vrea să desfiinţeze Romȃnia?

Serios? Ăsta e jocul ruşilor, pe faţă? Oficiali ruşi sar să-i ţină partea lui Călin Georgescu, ȋn interviuri şi intervenţii transmise pe tot globul, şi ăsta e jocul ruşilor?

Ce joc e ăsta, şarade? Jocul ăla ȋn care se pune cartea pe frunte, s-o vadă toţi adversarii? Poker pe dezbrăcate? Şeptic? Tabinet?

Fără AS ȋn mȋnecă – ăsta-i jocul ruşilor?

Şotronul ăsta? Trasul cu praştia, pardon, drona, după păsări? Prinsul vrăbiilor cu ligheanul?

Adică, nouă ne-a furat hazardul, coiful dacic, dar avem certitudini ȋn legătură cu jocul ruşilor, fiindcă ni le dau ruşii pe tavă?

35 de ani. Noi nu vă datorăm nimic!

Cȋnd, la ȋnceputul anilor “90, Silviu Brucan a spus că romȃnii vor avea nevoie de douăzeci de ani ca să iasă la liman, tot poporul a fost ofensat de afirmaţia lui. Ce de ȋnjurături şi-a luat! Adică, nu eram mai deştepţi de-atȋt? Plus, bogăţia de resurse, infrastructura şi educaţia aferente… să fi vrut să te duci ȋn cap şi n-aveai cum!

Apoi, cȋnd Victor Ciorbea a invitat investitorii, cu plecăciunea ruşinoasă, Veniţi ȋn Romȃnia, pentru că aici e mȋnă de lucru calificată şi ieftină!... eram deja ȋn “96, părea că, nu doar am bătut pasul pe loc, dar trebuie să ȋncepem să dăm ȋnapoi.

Tot pe-atunci, cȋnd Silviu Brucan se apropia de sfȋrşitul vieţii, cineva i-a adus aminte de cei douăzeci de ani iar el a rȋs şi-a recunoscut că, de fapt, voia să spună că evreilor le-a luat 40 de ani ca să traverseze deşertul, dar s-a abţinut.

Ne apropiem de cei 40 de ani.

Serviciul militar... voluntar – e o veste bună sau o veste proastă?

1.    “M-am ȋnrolat ȋn Armată crezȋnd că, dacă vrei pace, trebuie să te pregăteşti de război. Acum cred că, dacă te pregăteşti minuţios de război, război o să ai.” – Sir John Frederick Maurice (Military leader, 1841 – 1912, England)

Serviciul militar... voluntar  – e o veste bună sau o veste proastă?

Nu ştiu. Nu ştiu, pentru că presa n-a făcut această precizare, standard, practic, ȋn emisiile romȃneşti de informaţie din surse oficiale, credibile. E o ştire controversată? N-am auzit ceva de genul iar, ȋn Landul RO, substantivul nu mai are voie să umble liber. Fără certificat verde, vreau să spun, p-arafat de autorităţi.

Deci, cum e, veste bună sau veste proastă? Putin ce zice? Fiindcă, dacă afară plouă iar Putin zice că plouă, din piepturile largi anti-putiniste trebuie să răzbată, pȋnă-n zări, salutul militar Bună dimineaţa, Soare!

Legea mirosurilor. Mirosul resimţit

 

Campanie: Ȋmpreună fără miros! Spune NU, simţului olfactiv!

Legea care prevede ȋnfiinţarea Miliţiei Mirosurilor a fost pritocită ȋncă din 2020, imediat după campania de răspȋndire a Covidului. Politicienii nu s-au grăbit să dea şi norme de aplicare sperȋnd că tot poporul va inhala virus d-ăla greu şi va rămȋne fără miros pe viaţă.

Acum, oengista de la Mediu, Regina Mirosurilor din guvernul Bolojan, a luat sconcsul de coadă şi a completat legislaţia, ȋn vederea tratării disconfortului olfactiv al populaţiei. Nu mă-ndoiesc că va fi un joint venture ȋntre meteorologi, polenologi, ISUnologi şi turnători la Mirosecuritate.

Va fi invazie de titluri exaltate: Alertă, spitalele sunt pline de afecţiuni ale receptorilor sensibili! Se caută leacul. Copiii sunt cei mai afectaţi!

Autorităţile ȋnalt-competente vor ţine, conform legii, un “jurnal de mirosuri” unde toţi cetăţenii de bine, cărora le pute ceva, vor turna reclamaţii.

Ne aşteptăm ca, poliţiştii de la anti-drog să se transfere la Miliţia Mirosurilor, cu ăia care trag pe nas, după ei. Procurorii vor stabili dacă sunt suspiciuni rezonabile că pute şi vor trimite roabe de dosare ȋn instanţă, cu lopeţile de grajd, cu tot, şi martorii mirositori de bună credinţă. Vȋrsta de pensionare a magistraţilor va scădea la 28 de ani.

Probabil, O. Țoiu, de la Externe se va ocupa de noul odeur, deoarece, evaluarea mirosurilor se va face ȋn funcţie de standardele naționale, europene și internaționale în vigoare.

O reţetă de parfum care te va surprinde. Bun şi pentru Nicuşor Dan

Alegeri Rep. Moldova. Enclava Ucraina – Moldova – Romȃnia

Romȃnia, a cincea roată de la căruţă, cu Nicuşor Dan pe capră. Ştiu că, o altă ordine sau un acronim anagramat al enclavei, dă altceva, dar mă fac că nu văd.

Aşa cum n-o prea văd pe Maia Sandu. Ȋntotdeauna schimb canalul, cȋnd vorbeşte persoana. N-am nimic cu ea, dar nici nu-mi spune nimic. Iar eu mă uit la toate falsurile, plictisurile şi tȋmpeniile debitate de rezidenţii din Televizor, ca şi cȋnd cine ştie ce informaţie crucială, fără de care, n-aş putea să-mi fac planuri pentru ziua de mȋine, mi-ar putea scăpa. Ieri, de exemplu, am prins, razant, o notiţă din carneţelul prăzuliu al sectanţilor climatici, care au dibuit o  “legătură ȋntre consumul de zahăr şi schimbările climatice”.

Ăsteia, totuşi, i-am făcut vȋnt, dracu’, mi-am zis că, dacă vreau să fac vreodată o listă cu toate infantilismele din domeniu, mai bine, mă ocup personal, ȋntr-o zi cȋnd n-am altele pe cap.

Dar, ȋn general, ascult toate “ştirile” care bat cȋmpii, de la o vreme, un singur cȋmp. Unde vom fi restrȋnşi, cu toţii, ca oile, cȋnd vine iarna. Acolo e cȋmpul tactic, acolo sunt incendii de vegetaţie, acolo e cȋmpul de bătălie hybrid, plantaţii programate de panouri solare, acolo ar trebui transhumaţi locuitorii naturii ȋmpădurite, ca să facă loc urşilor, inundaţiilor şi oengiştilor.

Ȋnsă, ȋn general, mă uit peste tot, mă ajută să mă gȋndesc la ce ştiu.

Mai puţin la Maia Sandu.

Ce mai e pe buzele romȃnilor?

 

Azi, Nicuşor Dan. Preşedintele ajuns la Cotroceni, vorbind despre inculpatul la modă, Călin Georgescu, şi justiţia de fiţe anti-ruseşti. Nicuşor Dan şi Alex Florenţa sunt avocaţii apărării deciziei de anulare a alegerilor şi back-up pentru procurorul de caz. De care, nu prea se vorbeşte, notorietatea lui fiind legată de o celebră condamnare fără cadavru.

Ȋnsă, experienţa din Cazul Elodia, ȋi va fi de mare ajutor scriitorului de rechizitorii.

De data asta, acuzatorul va demonstra, cel mai probabil, că se poate obţine o condamnare pentru crimă, chiar şi atunci cȋnd ADN-ul, prezentat ca probă, este descoperit ȋntr-o rămăşiţă de licheni fosilizaţi sub copita vreunui dinosaur. Fiindcă, e susţinut de la cel mai ȋnalt nivel.

Donald Trump atacă “spectrul” autist

Efectul Clever Hans  https://antipresa.blogspot.com/2025/09/efectul-clever-hans.html

Nu credeam, sincer, s-o facă şi p-asta. Dacă, din tot mandatul său, ar fi rămas doar dezgheţarea libertăţii de exprimare, de la debut, şi tot ar fi rămas Preşedintele de care lumea noastră avea cea mai mare nevoie.

Nu credeam că, după zeci de ani de dominaţie a acestei ideologii absurde şi mutilante, va avea cineva curajul să ȋnfrunte bestia, fie el Preşedintele Americii, fie ei, oameni de ştiinţă sau doar oameni care nu se dau bătuţi.

Pentru că, ce face Preşedintele, acum, este să dea o voce medicilor şi oamenilor de ştiinţă din domeniul medical – din nou, libertate de exprimare - care au ştiut, tot timpul, ce se-ntȋmplă, dar n-au avut loc pe canalele de comunicare unde Big Farma şi prostituatele ştiinţei sponsorizau şi ocupau tot spaţiul şi timpul muritorilor de rȋnd, transformaţi, peste noapte, ȋn pacienţi.

De fapt, ce se-ntȋmpla pȋnă acum, era că, stăpȋnii şi vedetele ştiinţei aveau o mȋnă pe microfon şi un pumn ȋn gura oricui voia să-i contrazică. După fiecare argumentaţie contra, oricȋt de palidă, venea cartelul media-medical, cu victima “dezinformării” de mȋnă (de obicei, ȋn stadiu terminal) şi-ţi scotea ochii: Uite, ce-ai făcut!

Niciodată, cu victimele “conştientizării”!

Ticăloşii din domeniul medical se detonează, chiar ȋn acest moment, şi-n Romȃnia – sunt cei care observă, perspicace, că Donald Trump nu e medic şi n-ar trebui să se exprime ȋn acest domeniu. Ȋn realitate, nici nu se exprimă, vă prezintă concluziile unei armate de cercetători şi specialişti care contestă rezultatele dăunătoare ale dictaturii politico-medicale, sau a “ştiinţei politizate”, cum o numeşte RFK Jr.

Ȋnaintea lui Donald Trump, G. Bush jr. a retras fondurile pentru aşa-zisa iminentă descoperire a leacului pentru vindecarea cancerului – care s-a concretizat ȋn milioane de diagnosticări abuzive şi miliarde de dolari băgaţi ȋn campanii de promovare – iar B. Obama a retras fondurile pentru programul “gain of function”, pe care Fauci a recunoscut că şi-l dorea foarte mult. Şi, pe care, cel mai probabil, l-a creat ȋn China.

Dar, ȋnainte de “virusul policalificat” a fost inventat SPECTRUL.

…ȋntr-o direcţie greşită

 

Nu mergem ȋn direcţia bună. Ȋncă suntem pe comunicare strategică, sau politically corect, iar asta echivalează cu interzicerea dreptului la exprimare. Ȋn lume, unii au dreptul să protesteze doar ȋmpotriva Israelului, alţii au dreptul să protesteze doar ȋmpotriva palestinienilor. Statele interzic instituţii de presă ostile politicii oficiale.

Idioţii conformaţi ȋi concediază pe cei care nu se aliniază, ȋntr-o direcţie sau alta. Nu se respectă dreptul de a nu fi de acord cu opinia celuilalt sau chiar se cenzurează opinia diferită. Ca-n fosta ţară Romȃnia. Pandemia de război hybrid, care deţine această parte componentă nevăzută, dar dibuită, subtil şi sigur, de autorităţi din penumbra puterii, ȋmpăienjeneşte părerile colţuroase, critica analitică sau statul refractar, pe gȋnduri.

Sondajele ȋn rafală aruncă şi praf ȋn ochi. Pe faţă, un general al Armatei Romȃne susţine ideologia climatică şi propaganda impotriva “extremiştilor”. Nimeni nu observă. Bătrȋnii şi copiii sunt folosiţi, ȋn emisiuni de televiziune, drept momeală empatică şi strȋngere de fonduri şi lacrimi. Organele competente aprobă.

Stenograme din ambulatoriu

Donald Trump atacă “spectrul” autist https://freefrompress.blogspot.com/2025/09/donald-trump-ataca-spectrul-autist.html

Stenograme din ambulatoriu

De unde reiese clar că P.F. pregăteşte acţiuni destabilizatoare şi haos

P.F: Acum trebuie făcut ceva. Mers peste ei şi... Dacă stăm nemişcaţi, suntem morţi… (vulgar, neinteligibili)

P.R. Ce facem şefu’? Interviu?

P.F. Musai! Ȋl mai ai p-ăla din grupul nostru PRAF…

P.R. (neinteligibil)

P.F. N-am ȋnţeles nimic.

P.R. Și mie mi-a luat ăla, frate!

P.F. Ce ți-o luat?

P.R. Fraza aia (neinteligibil)…

P.F. Ți-o luat-o de pe (neinteligibil)… ca s-o dea lu’ (neinteligibil)…

Asasinat politic: activistul de dreapta Charlie Kirk executat

 

Este vorba despre genul de activist, binecunoscut, care predică acel pachet obligatoriu de morală religioasă intransigentă, la care lumea ar trebui să se raporteze atunci cȋnd păcătuieşte. Există o teorie care spune că, omenirea trebuie să aibă, permanent, un astfel de set de reguli izvorȋte dintr-un concept şi o autoritate care nu pot fi contestate decȋt la biroul de sesizări şi reclamaţii al Bisericii.

N-am urmărit ce spunea acest tȋnăr, n-a fost nevoie – ştiu ce predică activiştii religioşi, dar nu voi vorbi despre asta fiindcă, deocamdată, e vorba despre o tragedie, tatăl a doi copii a fost asasinat, cel mai probabil, pentru că, o altă religie, nu-şi vede şansele de implementare, altfel, decȋt, prin debarasarea globului pămȋntesc de opoziţie.

Deci, e confruntarea dintre două religii, una cu vechime de două mii de ani şi-o panoplie ȋntreagă de sfinţi, care se raportează la o instanţă superioară, pe care, cei mai mulţi n-o contestă, ȋn principiu, şi alta care vrea să anuleze totul, cancel culture, şi să-şi pună proprii sfinţi, salvatori, pe pereţi.

Fac o paranteză, ateu şi agnostic, nu e tot aia, cel puţin pentru noi, mirenii. Le-am auzit folosite de-a valma, ȋn necroloagele care-l afuriseau pe Ion Iliescu, ȋn ziua cȋnd, fostul Preşedinte era condus, ȋn şuturi, spre groapă.

Cine să fie conştiinţa lumii: Soroş sau tot Isus Christos?

Lumea ȋncă nu s-a dezlănţuit!

 

Nu, lumea ȋncă nu s-a dezlănţuit. Ȋncă nu s-a ajuns la ghilotină dar ȋnceputul e bun. “Blocăm tot!”, asta e ce trebuie să reţinem, fiindcă ăsta rămȋne momentul T-zero.

Deocamdată, ȋn Romȃnia e bine. Nimic nu funcţionează dar nici nu iese din rȋnd. Se vorbeşte limba… ruşi, la toate posturile de televiziune, de unde şi această stabilitate, la care ţări, precum Franţa, America, Belgia, Germania, Marea Britanie, nici nu visează.

Fiindcă ele n-au un preşedinte voluntar, scos dintr-un algoritm soft, pe care ţara abia acum ȋl ia la cunoştinţă, de cȋnd se plimbă prin ţară sau iese, ȋndrăzneţ, la presă. L-aţi văzut azi, pe cȋnd se ȋncinseseră ştirile despre protestele violente din Franţa, cum a ieşit, dragu’ de el, să calmeze spiritele, cu propria prezenţă flexibilă, ca o salcie plȋngătoare care bagă-n defensivă orice fenomen meteo extrem? N-avea nimic de comunicat, propriu zis, doar ieşise la cules de ȋntrebări – pentru care, spre surprinderea mea, avea răspunsul prea pregătit.

Foarte interesant acest personaj. Nu ştiu de ce, dar pe mine nu m-a păcălit niciodată cu “autismul” şi gestica lui dreptunghiulară. Dar m-a luat prin surprindere la cultura generală care nu pare a fi doar ce-ţi rămȋne-n cap după ce-ai uitat tot. Contrazice imaginea de tocilar care ştie una şi bună, matematică, matematică, matematică. Doxă numai ȋntr-o direcţie.

Nţ! Articolul scris de el, pe cȋnd era doar o smicea ȋnfiptă ȋn activism, unde cred că zicea ceva de contractul social şi nu ştiu ce ideologie (eram in stare de şoc, am crezut că e un olimpic la lb. romȃnă şi filozofie cel care l-a scris), apoi, ȋn ultimul interviu, ne-a zis ceva de… umorile corpului? (nu cred că se mai foloseşte ȋn zilele noastre) iar astăzi, dacă vă vine să credeţi, a spus, citez, “Nu vedem emergenţă de reformă…”. Wow, măi!

Teoria conspiraţiei. Conspiraţionism

 

Ce e Teoria conspiraţiei? Ȋn niciunu caz, o conferinţă a medicilor – adică a unui grup de oameni de ştiinţă - care contestă eficacitatea injecţiei ARN-mesager şi buna intenţie din spatele acestui nou vaccin.

Teorie a conspiraţiei e dacă zic eu că, din cauza neȋncrederii ȋnfricoşătoare ȋn sistemul de sănătate publică – rezultat din managementul crizei covid - oamenii vor refuza vaccinarea şi orice fel de injecţii iar Organizaţia va angaja milioane de vaxeri care vor ȋnţepa populaţia, prin surprindere, ȋn locuri agglomerate, mall-uri, festivităţi, autobuze, la metrou, pe stradă etc. Dar nu zic.

Conspiraţionismul presupune să fii parte a unui grup care conspiră. De aceea, spre stupefacţia celor care doar fac opinie separată, presa covidienilor ȋi numeşte pe cei care contestă noua ordine, conspiraţionişti, de-a dreptul. Deşi oamenii nu pun nimic la cale, doar contestă. Ȋnsă, cel mai probabil, ȋn limbajul nou-vorbei, dacă nu cumva ȋn noua politică ecumenică, recalcitranţii – cum ȋi numeau şi comuniştii – sunt expediaţi direct la duşmanii de clasă care conspiră să dărȋme regimul. E şi multă frică, aici. Frică, frică, frică. Să nu sufle nimeni ȋn front, că s-ar putea prăbuşi ȋntreg eşafodajul. Atȋt de fragil şi nesusţinut e totul, ȋncȋt, la prima adiere de vȋnt se face praf. Iar Praful poate fi supus analizelor de laborator şi adevăruri secretizate ar ieşi la iveală şi-ar fi rostite public, devenind adevăr official.

Vaccinişti şi anti-vaccinişti

Acum, cei care s-au vaccinat cu toate vaccinurile copilăriei, unii şi-au făcut chiar şi-un vaccin-două covid dar, acum, contestă eficacitatea ăstuia din urmă, nu sunt anti-vaccinişti, cum ȋi numesc fundamentaliştii sistemului. Decȋt dacă, vaccinul ARN-mesager n-a fost cumva răstignit pe cruce şi-a ȋnviat.

Părinţii

 

Vremea mesajelor soft a trecut. Părinţii şi odraslele lor

Lumea se schimbă. Deocamdată, o parenteză pe alt subiect reizbucnit recent: dacă cineva ȋşi ȋnchipuie că va putea fi ȋnăbuşit, ȋn continuare, adevărul despre pandemie şi “vaccinul” covid, atunci, cineva n-a fost atent. Injecţia ARN-mesager, care, ulterior a primit o derogare şi s-a numit vaccin, a fost, ȋn varianta soft, un experiment, adevărul dur ar putea fi mult mai rău, după cum transpare din gura şi suflul activiştilor care au primit drept exclusiv de comunicare pe subiect. Trebuie potoliţi ăştia, din presă, care se cred miliţia covid!

The Independent: Introducing the new style of parenting - FAFO

Deci, lumea se schimbă. Trendul devenit viral, ȋn materie de parenting, este o schimbare care inversează stilul indus de porcăria globalistă, o ȋntoarcere la bunul simţ natural, ȋn care copilul ȋnvaţă, pe propria piele, ce ȋnseamnă să nu respecţi regulile universal valabile, ȋn care, evident, intră şi autoritatea părintească sau a profesorului, conştientizarea faptului că trebuie să-ţi porţi şi singur de grijă, renunţarea la prosteala datului cu fundul de pămȋnt atunci cȋnd nu ţi se satisfice orice toană – de regulă, indusă de influenţărismul plătit de sociopaţii care vor să tȋmpească lumea.

Deci, un număr crescȋnd de părinţi, resping modelul “gentle parenting”, ȋn favoarea unui nou stil, mai dur, un fel de “ȋnvaţă singur ce să nu mai faci” sau “dacă faci de capul tău, trebuie să suporţi consecinţele”.

Acum, nici pe departe nu e un stil dur, nu ne ȋntoarcem la bătaie, Doamne fereşte!, e vorba doar că se renunţă la cocoloşire excesivă şi excesiv de permisivă.

Era şi timpul, pentru că specialiştii din domeniile aferente au constatat că generaţiile educate de ei au ieşit prost de tot.

Schimbarea vine cu o ȋncălzire uşoară, exemplificată ȋn Wall Street Journal: “Nu vrei să-ţi iei pelerina? Atunci, o să te-ntorci acasă prin ploaie. N-ai chef de lasagna la cină? Lasă, că nu mori, tu, pȋnă la micul dejun. Iar ţi-ai lăsat jucăriile pe jos? Acum caută-le ȋn coşul de gunoi, sub lasagna pe care nu le-ai mȋncat.”

Excepţie? Nu, ȋn Romȃnia!

 

Cȋteva observaţii, ca spectator.

Ȋn Romȃnia nu există excepţii. Nici una, nici zece, nici o mie. Ȋn Romȃnia, excepţia devine regulă, pentru 50% din populaţie, cu o viteză de propagare de nivel 5G, chiar dacă se face doar cu o circulară. De aceea, dacă vrei să le dai magistraţilor pensie de 25 000 de lei, trebuie să le faci salariul de 50 000 de lei, şi-nchei discuţia.

Ȋn Romȃnia, nu se poate face nicio reformă, niciodată, decȋt plecȋnd de la analiza imparţială a regimului ceauşist, cu tot ce a produs el ca system corupt şi dictatorial. Cel mai rău communism, o fundătură, chiar şi pentru vechiul bloc communist, singura speluncă unde i se aduceau omagii conducătorului iubit, ca ȋn Coreea de nord. Noi aveam antenă de bulgari, pentru Dumnezeu! Ni se părea că acolo e occident, faţă de ce era la noi. D-acolo, din ceauşism, i-am moştenit p-ăştia cu sete de activism şi propagandă care ne umplu de scȋrbă viaţa, chiar şi 35 de ani mai tȋrziu. Care nu ştiu de unde, dracu’, au apărut, fiindcă, pe unde am fost eu, toată lumea dădea rasoale cu activitatea de partid! Pentru mine, unul din cele mai mari şocuri de la procesul Ceauşeştilor a fost că el zicea ceva de cauză sau trădarea cauzei, aşa ceva, iar noi ne gȋndeam: care cauză? Aveam impresia că omul a fost ţinut ȋntr-o debara, ȋn comă, iar acum s-a trezit ȋn acelaşi timp şi spaţiu ȋn care a sucombat ȋn tinereţea lui revoluţionară.

Oricum, e o ȋntrebare la care n-a răspuns nimeni: Ceauşescu mai era ȋn deplinătatea facultăţilor mintale? Dacă nu, de cȋnd nu mai era cu toate ţiglele memoriei pe casă? Nu, cumva, l-au ţinut “ȋn debara” şi un regim paralel, pe care l-am moştenit, trăgea toate sforile şi continuă să le tragă?

Fiindcă, altfel, nu-mi explic, cine a făcut tranziţia, de la spectacolele omagiale fluviu, la o ȋntreagă colecţie Sandra Brown a ȋncălzirilor climatice. Ca să dau doar un exemplu dintr-o sută.

Ȋmpreună dar fără multă tevatură

 

Ca şi cȋnd mulţimea de festivaluri şi anxietăţi induse cultural n-ar fi de-ajuns, politiciana Alina Gorghiu tocmai a găsit de cuviinţă să umple spaţiul rămas, cu o campanie, ȋn cel mai bun caz, inutilă. Parlamentarii se vor ocupa de “Romȃnia fără violenţă”, ȋntr-o comisie specială, fiindcă, ȋn rest, le-au rezolvat pe toate. Vor combate, evident, “violenţa de gen”, unde genul nici nu mai ştim ce este.

Lasă că ştiu ONG-eurile, care ȋnghit 1,51% din PIB. Săptămȋna trecută a băgat capu’n poză o activistă care ne-a băgat femicidul ȋn case şi care, cel mai probabil, va ȋnghiţi o grămadă de bani de la buget ca să nimic, ȋn cel mai bun caz, dar mai ales, ca să bage educaţia sexuală ȋn şcoală, după cum singură s-a insinuat.

Probabil, la cererea acestor servicii civile, ONG-eurile, a sărit Alina Gorghiu cu iniţiativa parlamentară.

Să urȋm, dar să urȋm pe cine trebuie. Ura nu e pentru proşti!

 

Nu poţi să urăşti pe cineva care nu ţi-a făcut niciun rău. Ȋnsă, nu cred nici ȋn autenticitatea “incidentului”, de săptămȋna trecută, din Bucureşti, ȋn care, un tȋmpit loveşte, din senin şi neprovocat, un băiat pe bicicletă care lucra pentru o firmă de curierat. Idiotul aggressor ȋl numeşte pe lucrătorul din Bangladesh “invadator” – foarte savant pentru un idiot – şi susţine că ȋşi apără ţara, atunci cȋnd este imobilizat de un poliţist pe trotinetă, care se deplasa, exact la ţanc şi ȋn civil, spre casă.

Ȋnsă, asta e varianta oficială, deci, e posibil. Altfel, dacă şi cine a pritocit-o a reuşit să ne şocheze şi să ne facă de rȋs dar a tras-o prea mult la temă. Ar fi tipic pentru livratorii de “lecţii de viaţă” din Romȃnia.

Astăzi, a venit o ştire, mult mai tȋrziu decȋt dacă ar fi livrat-o băiatul din Bangladesh pe bicicletă, care susţine că, ȋn aceeaşi zi cu agresiunea incredibilă din capitală, un alt romȃn, de la Cluj, a bătut un străin de l-a băgat ȋn spital.

Nu ni se spune de unde era “străinul” şi nici de la ce s-au luat.

Dacii, tracii, agathȋrşii…

 

Sciţiii, romanii… Ursula von Der Leyen şi gaiţele.

Mă mai uit şi la legendele altora, m-am săturat să mi se tot servească, din platouri TV, exact textele mele. Adică, tot ce-am scris că ni se pregăteşte, ȋn timpul pandemiei, bazȋndu-mă aproape exclusiv pe ce am văzut la televizor, de la faptul că ni se va lua tot şi nu ne vom mai ȋntoarce niciodată la starea de libertate, pȋnă la “secătuirea resurselor”. Ce vreau să spun e că, dacă am ştiut eu, au ştiut toate busturile TV, acum plouate şi mirate, ȋn capul cărora şi-au făcut cuibul numai stoluri de păsări pe surse. D-alea ȋn care pui apă şi bolboroseşti ceva ambiguu, după care te lauzi: V-am spus eu că aşa o să se-ntȋmple!

Exact ca acum cȋnd intelectul TV se ȋntreabă de ce-o veni Ursula von Der Leyen, ȋntr-o zi de luni cȋnd nici iarba nu creşte, să se ȋntȋlnească, tocmai la Constanţa, cu reprezentantul pribeag al Landului RO şi dacă actorul grăbit de la Cotroceni va purta aceiaşi chiloţi de baie care l-au consacrat.

Asta e ȋntrebare? De ce vine Ursula ȋn Romȃnia? Uite, eu mă-ntreb dacă a oprit Arafat valurile de steag roşu, dacă jandarmeria e pregătită s-o salveze pe uşurica Fraila din braţele furtunilor de nisip de la Marea Neagră şi apocaliptică?

Binenţeles că ştim de ce vine-n Romȃnia occidentul civilizat şi cinstit: fiindcă avem prea multe piersici.

Cacealmaua

 

Robert Mitchum

Nu, nu e filmul cu Paul Newman, n-avem noi aşa ceva pe ecranele politicii. Nici precum Robert Mitchum. Vorbim de filme de ştiri aici.

Tot ce se-ntȋmplă acum, politico-mediatic, e o cacealma plictisitoare. Plictisitoare şi-n reluare. Politicienii au scos iar, de la sertar, controversa privind pensiile şi pensionarea magistraţilor, cumulul pensiei cu salariul la stat, numărul şi salariile numiţilor ȋn consiliile de administraţie, subţierea angajaţilor care consumă din buget iar presa le dezbate ca o fecioară, de fiecare dată ca şi cȋnd ar fi prima oară. Şi se miră, şi se rȋde şi se-ncruntă şi mai dă cu biciul şi mai plȋnge de mila băbuţei ȋmbrobodite, cu pensia ciuntită ȋn favoarea ăstora de mai sus şi a ONG-urilor plătite din banii statului.

A mia oară… Şi tot a mia oară epilogul e acelaşi, indienii şi cowboy-i ȋşi păstrează privilegiile frăţeşte. La fel, presa şi politicienii, care uneori schimbă rolurile, chiar ȋn dezbaterile din piua platourilor TV, cȋnd reprezentanţii partidelor zbiară la moderatori că ceva trebuie făcut cu preţul energiei, agricultura, balanţa comercială iar moderatorii zbiară la politicieni să se alinieze curentelor de la Bruxelles, gȋndacilor de făină şi integrării ȋn Ucraina. Prin absorbţie.

Ȋmi aduce aminte de Robert Mitchum, actorul cu ochi somnoroşi, care, ȋntr-unul dintre puţinele interviuri pe care accepta să le dea, de fiecare dată plictisit şi laconic – de scotea din minţi orice reporteriţă – spunea: dragă, rolurile mele sunt de două feluri, cu cal şi fără cal.

Festivalul “Insula iubirii”

 

Dacă aş face eu o dictatură (n-aş face-o niciodată, dar, să zicem), prima măsură pe care aş lua-o ar fi interzicerea cȋntatului. Ȋn afară de Festivalul Enescu, doar orchestrală, aş interzice tot. Tot! Din televiziunea aşa-numită naţională, aş lăsa doar un TVR1, care n-ar trebui să conţină decȋt ştiri ȋn stare brută, fără adjective, fără semnul exclamării, fără comentariile angajaţilor. Ştiri şi reportaje fără niciun pic de contribuţie personală din partea acestor gargaragii şi propagandişti agresivi şi slinoşi de aşa-zisă presă.

A ȋnceput festivalul Mamaia, reluat după mulţi ani de tăcere. Poate nu ştiaţi, nici eu n-am ştiut. Mi-a povestit cineva, prima seară de recital, ȋn care s-a produs şi reprodus, vedeta - imposibilă pe vremea comunismului, spre cinstea regimului - emblemă a postului plătit din banii poporului. Ăla care zice-n sondaje că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu.

Binenţeles că am rȋs cu lacrimi, fiindcă povesteşte extraordinar de comic (e un spectacol), dar, chiar şi aşa, mi-am pus mȋna ȋn cap de multe ori, ȋmi venea să intru sub masă de necaz şi de ruşine.

A fost un măcel cultural, ireal, din toate punctele de vedere.

Sentinţa ȋn cazul Vlad Pascu, 2 mai şi 10 ani

 

Zece ani, cel mai probabil maximum maximorum, pe legile actuale. Nu cred că judecătorii puteau face mai mult şi nici nu trebuie să facă mai mult decȋt le permite legea.

Astăzi, voiam să scriu despre marea problemă care se scurge şi macină televiziunile din decolmatarea barajului Vidraru - ajuns subiect de fake-news de siguranţă naţională, pentru care jurnalişti credibili şi de mare ţinută, din Romȃnia, au cerut, aseară, 5% din banii alocaţi războiul rece/cald cu ruşii, pentru a-l combate. Adică, a zis un tik-tokar, pe reţele, că apa, nămolul şi comorile ȋngropate din lacul de acumulare sunt cărate la francezi iar Digi 24 s-a sesizat din oficiu şi vrea să facă o campanie.

O frecţie la picior de lemn pe bani exagerat de mulţi. Că presa nu mai e presă de multă vreme, nici nu mai ştim cum era cȋnd era ce trebuie. Acum, presa e un reţetar, ne prescrie şi ne donează sfaturi, lapte, carne, brȋnză, ouă şi chiar sȋnge.

D-aia ne simţim aşa de bine.

Iar, ȋn cazul Vlad Pascu, ȋn loc să toace rădăcinile răului, adică miliţienii indolenţi – pe care Justiţia se face că nu-i vede - şi starea de fapt acceptată, de ţară drogată şi pe pastile, vor toca ştirea cu sentinţa, că e mult, că e puţin, că trebuie făcut ceva… 

Globalism. Cristina Trăilă

Aseară, la Antena3, ȋntr-una din şedinţele de partid obligatorii ale trusturilor media, s-a adus ȋn discuţie, spre a fi pus la Gazeta de perete, ȋndemnul unui suveranist (nu cred ȋn suveranişti) de a boicota acceptarea muncitorilor străini ȋn detrimentul romȃnilor.

Dan Tanasă, de la unul din partidele create de oamenii de bine din Serviciu, a scris pe reţea: “Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!!!”.

Ȋn fine, e o afirmaţie care comportă o discuţie, nu-i vorbă, dar s-o cataloghezi drept… xenofobie, aşa cum a făcut tȋnărul moderator al emisiunii, e deja demodat. Lumea se schimbă, numai la noi se mai poartă globalismul extremist.

Naţiunea se sinucide

 

Asta e ştirea momentului, nu faptul că n-am fost invitaţi la nunta globală de la Washington sau că preşedintele Zamă se-nchină la sfȋntul ales al Ardealului. Altfel se pune problema, anume că nici măcar nu ne pasă că n-am fost invitaţi şi chiar am delegat asumarea de responsabilitate faţă de soarta ţării unora pe care-i doare ȋn dos de nişte periferici ca noi iar, ȋn ce-l priveşte pe cel ieşit, s-ar putea ȋnchina şi la Boc, pe scena festivalului local de droguri, şi mare diferenţă n-ar fi.

Ştirea momentului e, deci, că naţiunea se sinucide. Ȋn ciuda PIB-ului care a crescut de 13 ori faţă de prima parte a anilor “90 sau de numărul de angajaţi şi ore de program TV, care trebuie să fi crescut de o sută treizeci de mii de ori, de lupta acerbă a autorităţilor care ne apără de ruşi sau de predarea, ȋn masă, a noilor valori şi politici sexuale, romȃnii nu vor să-şi lase ADN-ul moştenire.

Asta e problema, că, ȋn 2100, fosta ţară Romȃnia va mai avea 8 mil. de locuitori, spun organizaţiile internaţionale care se ocupă şi cu statistici şi probabilităţi. Dintre aceştia, dacă acum se nasc, aproximativ 5%, copii din mame străine, putem să ne dăm seama cam ce va fi atunci.

Adevărul e că locul nu rămȋne niciodată gol.

Clasa A

 

Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu?

O dictatură nu se menţine la putere cu camarila de partid, aşa cum s-a dat de ȋnţeles, nici cu muncitori, intelectuali şi ţărani.

Ȋn zilele noastre, lumea n-ar crede că, să fii mult mai sărac şi cinstit ȋntr-o dictatură, se simte mult mai bine decȋt să fii Bill Gates ȋntr-o lume concurenţială. Să nu ai nici măcar o maşină proprietate personală dar să vină şoferul cu maşina de serviciu (de la stat) să te deplaseze ȋn fiecare zi la locul de muncă - şi nu doar acolo – ȋn condiţiile ȋn care majoritatea e ȋnghesuită ȋn autobuz sau nu-şi permite benzina - e nepreţuit. Să dai un telefon să-ţi anulezi o amendă, să accesezi o relaţie ca să-ţi “aranjezi” copilul, să suni un măcelar să-ţi livreze carnea care nu s-ajunge la toată lumea, să ai o cunoştinţă care te pune ȋn legătura cu… Cu oricine ai nevoie: doctor, director de fabrică de materiale de construcţii, moaşă, farmacistă, coafeză, recepţioneră de hotel, şef de sere, meseriaşi care-ţi repară totul, gratis…

Să iei, băgȋndu-te ȋn faţă, prin Sindicat, cele mai bune locuri de cazare ȋn concediu. Să primeşti “atenţii”, să trȋnteşti uşa-n nas publicului (ȋn orele de lucru cu publicul)… Să călătoreşti peste hotare, ȋn timp ce gloata pleca, ȋn străinătate, la bulgari, de unde ȋşi cumpăra cutii cu icre ordinare, pe care vameşii le aruncau la gunoi. Să iei prime substanţiale, pe munca altora, să pleci acasă de Moş Gerilă cu cadouri de la partid care abia ȋncap ȋn maşină, după care ai rȋcȋit ca un nemȋncat, numai să nu dai tu banii pe ele.

Pilonul doi. Obligatoriu!

Ultimul abuz din partea administratorului vieţii: Statul se vrea şi administratorul averii romȃnilor (se ȋngrijeşte de sustenabilitatea bunăstării lor).

Cȋrja, bastonul, plasa de siguranţă, asigurarea, avertismentul, alerta… Sprijinul! Sprijinul pe care ţi-l acordă, obligatoriu, guvernul, parlamentul, mirenii civilo-securişti – care, apoi, te impozitează suplimentar, pentru că ai beneficiat de serviciile lor. Te obligă să investeşti ȋn afacerea lor.

Pilonul III, auzi! Investiţi şi-n pilonul trei, fiindcă, atunci cȋnd veţi ieşi la pensie, veţi mai avea venituri echivalente a 30% din venitul pe care-l aveţi acum, am auzit azi! Bă, voi sunteţi nebuni? Păi, măcar, pensia de stat era vreo 45% din salariu?

Aşa aţi ȋmbunătăţit voi viaţa oamenilor?

Văd cum se plăteşte acum la supermarket: aveţi card de…? Da. Şi de…? Da. Plătiţi cu cardul? Da. Văd că pune şi telefonul pentru aplicaţia nu ştiu care.

Bine că s-a simplificat mult! Cu cash, ȋţi lua o grăma’ de timp.

Telefonul

- Tot găsesc telefonul ăsta ȋn dreptul meu, tu mi-l pui?

- Da.

Ȋncerc să mă obişnuiesc cu ideea dar urăsc telefoanele! Urăsc telefoanele! Pot să urăsc telefoanele? Se poate, ȋmpreună fără telefoane?

Mai ieri, am vrut să fac o poză, singurul lucru pe care ştiu să-l fac cu telefonul. Pe ecran aveam două… ce dracu’ sunt astea, ȋnştiinţări, avertismente…, unul de la o bancă, să nu ştiu ce să fac cu produsele lor şi-un Ro-Alert. Şi nu puteam să scap de ele. Ȋmi ziceau să iau la cunoştinţă sau aşa ceva.

Nu vreau să iau la cunoştinţă, am voie?

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Ȋnmormȋntarea unui Preşedinte ales democratic. Preşedintele, cum a fost numit, ȋn mod interesant, de grupul celor care s-au mobilizat şi n-au lăsat groparii naţiei, paznicii nelegitimi ai scheleţilor din dulap, să-l arunce la groapă ca pe un vagabond viclean, care cerşeşte pȋnă ȋţi intră-n casă, apoi nu mai pleacă. Iar democraţia şi statul de drept le transformă ȋn reguli de supravieţuire.

Fiindcă, doar despre supravieţuire e vorba, nimic nu ne-a mai rămas din drepturile consfinţite de Ion Iliescu. Ȋn afară de ȋnmormȋntări.

Ȋnmormȋntările, ȋntotdeauna, scot la iveală lucruri. Nu pe de-a-ntregul dar, ȋn orice caz, ne lasă pe noi, nemuritorii după margine, cu capul plin de gȋnduri.

Fritz, care “noi”?

Breaking News

 

Ion Iliescu, primul Preşedinte al Romȃniei după Revoluţie şi cel mai votat Preşedinte, a ȋncetat din viaţă.

Un adversar politic cunoscut a spus, atunci cȋnd Ion Iliescu a cȋştigat cu peste 80%, că acelea vor rămȋne cele mai corecte alegeri, vreodată, ȋn Romȃnia.

Ion Iliescu 1930 - 2025

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu. Fritz, care “noi”? https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/inmormintarea-lui-ion-iliescu.html#more

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Puțini artiști, mulți impostori. Iepurii lui Nicușor - “Era o joacă, ziceai ”să moară Iliescu dacă te mint!”, lumea se prindea că arunci o scorneală și o dădea în râs. Și Iliescu le-a supraviețuit multora dintre părinții noștri. Așa că useriștii, care cred că Universul a început cu izmenelile lor și fac anticomunism la seral, să aibă grijă!”  https://www.national.ro/editorial/razvan-ioan-boanchis/putini-artisti-multi-impostori-854948.html/

Clasa A. Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu? Privilegiaţii https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/clasa-a.html#more

Empatia neagră la suflet, empaticul ȋntunecat

Narcisismul: empaticul ȋntunecat prezintă trăsături de narcissist, ȋn sensul că se crede ȋndreptăţit şi superior

Din What is a dark empath, and how to deal with one

By Dr. Marisol Capellan, Ed.D., PCC, October 2, 2024 https://antipresa.blogspot.com/2025/08/empatia-neagra.html

Naţiunea se sinucide - Asta e ştirea momentului… https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/natiunea-se-sinucide.html#more

Sentinţa ȋn cazul Vlad Pascu, 2 mai şi 10 ani https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/sentinta-in-cazul-vlad-pascu-2-mai-si.html