Festivalul “Insula iubirii”

 

Dacă aş face eu o dictatură (n-aş face-o niciodată, dar, să zicem), prima măsură pe care aş lua-o ar fi interzicerea cȋntatului. Ȋn afară de Festivalul Enescu, doar instrumentală, aş interzice tot. Tot! Din televiziunea aşa-numită naţională, aş lăsa doar un TVR1, care n-ar trebui să conţină decȋt ştiri ȋn stare brută, fără adjective, fără semnul exclamării, fără comentariile angajaţilor. Ştiri şi reportaje fără niciun pic de contribuţie personală din partea acestor gargaragii şi propagandişti agresivi şi slinoşi de aşa-zisă presă.

A ȋnceput festivalul Mamaia, reluat după mulţi ani de tăcere. Poate nu ştiaţi, nici eu n-am ştiut. Mi-a povestit cineva, prima seară de recital, ȋn care s-a produs şi reprodus, vedeta - imposibilă pe vremea comunismului, spre cinstea regimului - emblemă a postului plătit din banii poporului. Ăla care zice-n sondaje că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu.

Binenţeles că am rȋs cu lacrimi, fiindcă povesteşte extraordinar de comic (e un spectacol), dar, chiar şi aşa, mi-am pus mȋna ȋn cap de multe ori, ȋmi venea să intru sub masă de necaz şi de ruşine.

A fost un măcel cultural, ireal, din toate punctele de vedere.

Sentinţa ȋn cazul Vlad Pascu, 2 mai şi 10 ani

 

Zece ani, cel mai probabil maximum maximorum, pe legile actuale. Nu cred că judecătorii puteau face mai mult şi nici nu trebuie să facă mai mult decȋt le permite legea.

Astăzi, voiam să scriu despre marea problemă care se scurge şi macină televiziunile din decolmatarea barajului Vidraru - ajuns subiect de fake-news de siguranţă naţională, pentru care jurnalişti credibili şi de mare ţinută, din Romȃnia, au cerut, aseară, 5% din banii alocaţi războiul rece/cald cu ruşii, pentru a-l combate. Adică, a zis un tik-tokar, pe reţele, că apa, nămolul şi comorile ȋngropate din lacul de acumulare sunt cărate la francezi iar Digi 24 s-a sesizat din oficiu şi vrea să facă o campanie.

O frecţie la picior de lemn pe bani exagerat de mulţi. Că presa nu mai e presă de multă vreme, nici nu mai ştim cum era cȋnd era ce trebuie. Acum, presa e un reţetar, ne prescrie şi ne donează sfaturi, lapte, carne, brȋnză, ouă şi chiar sȋnge.

D-aia ne simţim aşa de bine.

Iar, ȋn cazul Vlad Pascu, ȋn loc să toace rădăcinile răului, adică miliţienii indolenţi – pe care Justiţia se face că nu-i vede - şi starea de fapt acceptată, de ţară drogată şi pe pastile, vor toca ştirea cu sentinţa, că e mult, că e puţin, că trebuie făcut ceva… 

Globalism. Cristina Trăilă

Aseară, la Antena3, ȋntr-una din şedinţele de partid obligatorii ale trusturilor media, s-a adus ȋn discuţie, spre a fi pus la Gazeta de perete, ȋndemnul unui suveranist (nu cred ȋn suveranişti) de a boicota acceptarea muncitorilor străini ȋn detrimentul romȃnilor.

Dan Tanasă, de la unul din partidele create de oamenii de bine din Serviciu, a scris pe reţea: “Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!!!”.

Ȋn fine, e o afirmaţie care comportă o discuţie, nu-i vorbă, dar s-o cataloghezi drept… xenofobie, aşa cum a făcut tȋnărul moderator al emisiunii, e deja demodat. Lumea se schimbă, numai la noi se mai poartă globalismul extremist.

Naţiunea se sinucide

 

Asta e ştirea momentului, nu faptul că n-am fost invitaţi la nunta globală de la Washington sau că preşedintele Zamă se-nchină la sfȋntul ales al Ardealului. Altfel se pune problema, anume că nici măcar nu ne pasă că n-am fost invitaţi şi chiar am delegat asumarea de responsabilitate faţă de soarta ţării unora pe care-i doare ȋn dos de nişte periferici ca noi iar, ȋn ce-l priveşte pe cel ieşit, s-ar putea ȋnchina şi la Boc, pe scena festivalului local de droguri, şi mare diferenţă n-ar fi.

Ştirea momentului e, deci, că naţiunea se sinucide. Ȋn ciuda PIB-ului care a crescut de 13 ori faţă de prima parte a anilor “90 sau de numărul de angajaţi şi ore de program TV, care trebuie să fi crescut de o sutreizeci de mii de ori, de lupta acerbă a autorităţilor care ne apără de ruşi sau de predarea, ȋn masă, a noilor valori şi politici sexuale, romȃnii nu vor să-şi lase ADN-ul moştenire.

Asta e problema, că, ȋn 2100, fosta ţară Romȃnia va mai avea 8 mil. de locuitori, spun organizaţiile internaţionale care se ocupă şi cu statistici şi probabilităţi. Dintre aceştia, dacă acum se nasc, aproximativ 5%, copii din mame străine, putem să ne dăm seama cam ce va fi atunci.

Adevărul e că locul nu rămȋne niciodată gol.

Clasa A

 

Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu?

O dictatură nu se menţine la putere cu camarila de partid, aşa cum s-a dat de ȋnţeles, nici cu muncitori, intelectuali şi ţărani.

Ȋn zilele noastre, lumea n-ar crede că, să fii mult mai sărac şi cinstit ȋntr-o dictatură, se simte mult mai bine decȋt să fii Bill Gates ȋntr-o lume concurenţială. Să nu ai nici măcar o maşină proprietate personală dar să vină şoferul cu maşina de serviciu (de la stat) să te deplaseze ȋn fiecare zi la locul de muncă - şi nu doar acolo – ȋn condiţiile ȋn care majoritatea e ȋnghesuită ȋn autobuz sau nu-şi permite benzina - e nepreţuit. Să dai un telefon să-ţi anulezi o amendă, să accesezi o relaţie ca să-ţi “aranjezi” copilul, să suni un măcelar să-ţi livreze carnea care nu s-ajunge la toată lumea, să ai o cunoştinţă care te pune ȋn legătura cu… Cu oricine ai nevoie: doctor, director de fabrică de materiale de construcţii, moaşă, farmacistă, coafeză, recepţioneră de hotel, şef de sere, meseriaşi care-ţi repară totul, gratis…

Să iei, băgȋndu-te ȋn faţă, prin Sindicat, cele mai bune locuri de cazare ȋn concediu. Să primeşti “atenţii”, să trȋnteşti uşa-n nas publicului (ȋn orele de lucru cu publicul)… Să călătoreşti peste hotare, ȋn timp ce gloata pleca, ȋn străinătate, la bulgari, de unde ȋşi cumpăra cutii cu icre ordinare, pe care vameşii le aruncau la gunoi. Să iei prime substanţiale, pe munca altora, să pleci acasă de Moş Gerilă cu cadouri de la partid care abia ȋncap ȋn maşină, după care ai rȋcȋit ca un nemȋncat, numai să nu dai tu banii pe ele.

Pilonul doi. Obligatoriu!

Ultimul abuz din partea administratorului vieţii: Statul se vrea şi administratorul averii romȃnilor (se ȋngrijeşte de sustenabilitatea bunăstării lor).

Cȋrja, bastonul, plasa de siguranţă, asigurarea, avertismentul, alerta… Sprijinul! Sprijinul pe care ţi-l acordă, obligatoriu, guvernul, parlamentul, mirenii civilo-securişti – care, apoi, te impozitează suplimentar, pentru că ai beneficiat de serviciile lor. Te obligă să investeşti ȋn afacerea lor.

Pilonul III, auzi! Investiţi şi-n pilonul trei, fiindcă, atunci cȋnd veţi ieşi la pensie, veţi mai avea venituri echivalente a 30% din venitul pe care-l aveţi acum, am auzit azi! Bă, voi sunteţi nebuni? Păi, măcar, pensia de stat era vreo 45% din salariu?

Aşa aţi ȋmbunătăţit voi viaţa oamenilor?

Văd cum se plăteşte acum la supermarket: aveţi card de…? Da. Şi de…? Da. Plătiţi cu cardul? Da. Văd că pune şi telefonul pentru aplicaţia nu ştiu care.

Bine că s-a simplificat mult! Cu cash, ȋţi lua o grăma’ de timp.

Telefonul

- Tot găsesc telefonul ăsta ȋn dreptul meu, tu mi-l pui?

- Da.

Ȋncerc să mă obişnuiesc cu ideea dar urăsc telefoanele! Urăsc telefoanele! Pot să urăsc telefoanele? Se poate, ȋmpreună fără telefoane?

Mai ieri, am vrut să fac o poză, singurul lucru pe care ştiu să-l fac cu telefonul. Pe ecran aveam două… ce dracu’ sunt astea, ȋnştiinţări, avertismente…, unul de la o bancă, să nu ştiu ce să fac cu produsele lor şi-un Ro-Alert. Şi nu puteam să scap de ele. Ȋmi ziceau să iau la cunoştinţă sau aşa ceva.

Nu vreau să iau la cunoştinţă, am voie?

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Ȋnmormȋntarea unui Preşedinte ales democratic. Preşedintele, cum a fost numit, ȋn mod interesant, de grupul celor care s-au mobilizat şi n-au lăsat groparii naţiei, paznicii nelegitimi ai scheleţilor din dulap, să-l arunce la groapă ca pe un vagabond viclean, care cerşeşte pȋnă ȋţi intră-n casă, apoi nu mai pleacă. Iar democraţia şi statul de drept le transformă ȋn reguli de supravieţuire.

Fiindcă, doar despre supravieţuire e vorba, nimic nu ne-a mai rămas din drepturile consfinţite de Ion Iliescu. Ȋn afară de ȋnmormȋntări.

Ȋnmormȋntările, ȋntotdeauna, scot la iveală lucruri. Nu pe de-a-ntregul dar, ȋn orice caz, ne lasă pe noi, nemuritorii după margine, cu capul plin de gȋnduri.

Fritz, care “noi”?

Breaking News

 

Ion Iliescu, primul Preşedinte al Romȃniei după Revoluţie şi cel mai votat Preşedinte, a ȋncetat din viaţă.

Un adversar politic cunoscut a spus, atunci cȋnd Ion Iliescu a cȋştigat cu peste 80%, că acelea vor rămȋne cele mai corecte alegeri, vreodată, ȋn Romȃnia.

Ion Iliescu 1930 - 2025

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu. Fritz, care “noi”? https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/inmormintarea-lui-ion-iliescu.html#more

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Puțini artiști, mulți impostori. Iepurii lui Nicușor - “Era o joacă, ziceai ”să moară Iliescu dacă te mint!”, lumea se prindea că arunci o scorneală și o dădea în râs. Și Iliescu le-a supraviețuit multora dintre părinții noștri. Așa că useriștii, care cred că Universul a început cu izmenelile lor și fac anticomunism la seral, să aibă grijă!”  https://www.national.ro/editorial/razvan-ioan-boanchis/putini-artisti-multi-impostori-854948.html/

Clasa A. Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu? Privilegiaţii https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/clasa-a.html#more

Empatia neagră la suflet, empaticul ȋntunecat

Narcisismul: empaticul ȋntunecat prezintă trăsături de narcissist, ȋn sensul că se crede ȋndreptăţit şi superior

Din What is a dark empath, and how to deal with one

By Dr. Marisol Capellan, Ed.D., PCC, October 2, 2024 https://antipresa.blogspot.com/2025/08/empatia-neagra.html

Naţiunea se sinucide - Asta e ştirea momentului… https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/natiunea-se-sinucide.html#more

Sentinţa ȋn cazul Vlad Pascu, 2 mai şi 10 ani https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/sentinta-in-cazul-vlad-pascu-2-mai-si.html

Cenaclu

 

Azi, restabilirea ȋncrederii (prima parte)

Nu mai pot s-aud de “restabilirea ȋncrederii”! Ce e asta, ȋncredere? Nici nu mai ştiu ce e, trebuie să mă uit ȋn dicţionar.

Din DEX – sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritatea cuiva…

Du-te, mă, d-aici!

Dar, mai ȋntȋi, să consemnăm evenimentul zilei de ieri: fenomenul Georgescu s-a sfȋrşit! Apostolul Pavel şi Procurorul Elodiei n-au ce căuta ȋn politică. Nici casele de rugăciuni! Sperăm totuşi, să aibă dreptate cei care susţin că Elodia se află ȋn America şi s-o vedem ȋntorcȋndu-se acasă. Ce te-ai rȋde!

Ȋn fine, poate nu ştiaţi dar Romȃnia ȋnoată bine şi contra populismului. E chiar prima ȋn lume la stilul ăsta, progresist. Am aflat-o dintr-un articol din Financial Times, pe care era să nici nu-l deschid fiindcă ei nu ne lasă niciodată să-I citim gratis dar, probabil ăsta e cu dedicaţie pentru publicul autohton.

Ce mai e de făcut?

 

Nimic. Lăsaţi-le, aşa cum sunt! Meditaţii, şpăgi, nosocomiale, inculpări fără probe, pensii şi salarii, la stat, de trei sute de ori mai mari decȋt cele normale, analfabetism, nu doar funcţional, călcătura instituţionalizată pe drepturile omului, japca…

Lăsaţi-le, dracu’, aşa! Adică, nici nu vă mai faceţi că reparaţi ceva dar nici nu mai alocaţi bani, ȋn plus, pentru nimic. Ȋngheţaţi şi voi, nu doar pensiile şi salariile!

Tocmai a venit un grup de “civili” să ceară referendum pentru interzicerea pensiilor speciale. Numai pe o campanie inutilă nu mai risipeam banii! Daţi-le pensii speciale!

A ieşit şefa CSM, la declaraţii, precum acuzatul pe care-l vedem ȋn Statele Unite, care, fie alege să se reprezinte singur, fie insistă să depună mărturie ȋn pofida sfaturilor avocaţilor de a sta ȋn banca lui. Genul care se supraapreciază. Efectul n-a fost cel scontat.

Să căutăm vinovaţi!

Nu spun că oamenii nu au partea lor de vină, dacă şi-au construit casele unde nu trebuie dar… aţi observat că ei au rămas singurii vinovaţi?

Să căutăm adevăraţii vinovaţi! 

Strategii există dar nu sunt puse ȋn practică. Nu cumva, lucrurile nu se fac, tocmai ca să rămȋnă nefăcute?

Ȋnţeleg că, situaţia e mult mai gravă decȋt se poate reda la televizor. Călin Georgescu a spus că, deşi presa a prezentat foarte bine subiectul, de-abia cȋnd ajungi la faţa locului ȋţi dai seama de catastrofă. El sugera că fiecare romȃn de acolo ar avea nevoie să fie “adoptat” de alţi romȃni, atȋt e de grav.

Trebuie să căutăm vinovaţi! Că de-aia o ţinem dintr-o catastrofă ȋn alta.

Am văzut că toată lumea e ȋncruntată de indignare, vizavi de prestaţia Ministrei Mediului. Uite, mie nu mi se pare că e mai insensibilă decȋt mulţi dintre cei care profită, acum, de drama inundaţiilor. Eu văd lipsa de compasiune reală pe faţa celor care se schimonosesc, forţȋndu-se s-arate că le pasă.

Măcar, ea a venit, spre deosebire de toţi ăilalţi şase sute de aleşi ȋntre aleşi. La ce ne aşteptam? Ea nu e ca noi. Ea vine din viitor. Cȋnd se uită la noi, ȋşi imaginează cȋt ar fi lumea de verde şi oxigenată fără atȋta popor.