- această postare este o dezinformare
Astăzi, ȋntr-o atmosferă de mare
sărbătoare, Şeful de Stat Nicuşor Dan,
aşa cum nu l-aţi mai văzut, a fost primit de preşedintele Poloniei, ȋn vederea
consultării bilaterale ȋn ce priveşte armele nucleare pe teritoriul Fostei Țări Romȃnia. Adică, s-a dus să-l
ȋntrebe pe preşedintele polonez ce să facem, să acceptăm “umbrela nucleară” a
lui Macron sau nu?
Regina Uniunii Europene, Ursula von der
Leyen, era ocupată cu consolidarea jilţului, n-a putut să-l primească iar Prinţul
Consort, Merz, nu se coboară pȋnă ȋntr-atȋt.
Şeful Statului a fost ȋnsoţit, ȋn preumblarea sa oficială, de Prima Doamnă a Oengeurilor, Mirabela, aflată ȋntr-o campanie de instituţionalizare a acestei funcţii, pȋnă acum, distopice. Aceasta a purtat aceeaşi rochie, dintotdeauna, spălată cu Perwoll. Şeful Statului, Nicuşor Dan, a purtat un bileţel ascuns ȋn palmă, o copiuţă, de unde a citit, cu barba-n piept, cele trei-patru cuvinte ȋn polonă, din formula de adresare ȋn faţa Gărzii Naţionale. Care oricum n-a ȋnţeles nimic şi a reacţionat, cu ȋntȋrziere, la un semn discret al gazdei. Atmosfera s-a relaxat, brusc.
Decizii Cruciale. Ca să nu mai zică
nimeni că nu e consultat poporul, Ministrul Apărării, Miuţă, a rupt tăcerea, pe
acelaşi subiect, invocȋnd necesitatea unui referendum pentru luarea unei
decizii. Sfatul Ȋnţelepţilor,
cel care a instalat actualul Regim, fără să ne ȋntrebe, ȋşi declină responsabilitatea,
cȋnd vine vorba de bomba momentului.
Fiindcă trecuseră patru-cinci zile, sufficient
cȋt să se strice brȋnza franţuzească ȋn frigider, iar actuala administraţie a Fostei
Țări Romȃnia nu vocifera nimic pe nucleară, la unul din posturile de ştiri ale Noului
Regim, analistul Turcan a avut un schimb acid de replici cu inamicul nevăzut:
nu se ia nicio decizie, de frica propagandei, a reproşat el!
Publicitate: romȃnii au un cactus ȋn…
peste tot. Vă mănȋncă, vă ustură, vi se usucă, aveţi scaunul dereglat? Noi vă
vindem asta, aia, alifia, pilula de joi…
Ȋn rest, de la politică,
pȋnă la viaţa de zi cu zi, ne omoară ridicolul şi secretizările din toate
direcţiile. Nu există, pe planetă, grupuri organizate, de ţăcăniţi - care vȋnd
orice, de la ideologii şi stiluri, la speranţe, rahaturi pofticioase pentru
copii şi leacuri urbane - care să nu mărşăluiască prin Țara Nimănui, fără să le
ȋntrebe nimeni de sănătate.
Trebuie să căutăm prin instinctul de
conservare, un alter ego, ceva, să ne găsim alte modalităţi de-a supravieţui.
Ne omoară ăştia…
