 |
|
Oricine
moare, ăștia se solidarizează! Doamne, te rog, să nu-și facă iar tricouri!
|
Primul semn rău
al “libertății” după picarea dictaturii ceaușiște a fost apariția …gratiilor!
Gratii la toate magazinele de la parter!
Al doilea a
fost imaginea-șoc a unei coperte Hustler, pentru care “scabros, scârbos, oribil
etc.” sunt cuvinte mici, copertă atârnată de alte publicații înafara unui
chioșc de ziare dintr-o stație de autobus și în apropierea unei școli. Practic,
adulții și copiii nu puteau să-și vadă de drum fără să se frece de “libertatea
de exprimare”! (Dacă știe cineva cum
puteai să explici unui copil demența porno afișată pe stradă, bravo lui!)
În cei 25 de
ani care au urmat, camerele de luat vederi au împânzit tot locul, “microfoanele”
au intrat cu forța în viața oamenilor (unii
erau amenințați că trebuie să plătească deplasarea echipei de filmare dacă nu
dau interviu și nu se prezintă la emisiune iar alții, nu dintre cei mai proști,
erau siguri că așa e legea acum, trebuie să răspunzi în fața presei), cercetările
sociologice interne sau comandate din exterior ne-au măsurat pe dinăuntru și pe
dinafară și ne-au îndesat forțat în câteva sertare, pe categorii dinainte
stabilite, și ne-au servit drept societate de consum sau votanți ai “răului mai
mic” iar explozia de televiziuni a creat în jurul nostru “conflicte culturale”,
niște murdării menite să sperie oamenii cumsecade și să-i oblige la autoizolare.
Pardon, să invite la toleranță!
În timpul
ăsta, infracționalitatea a crescut, calitatea vieții a scăzut, “informația” e
din ce în ce mai mincinoasă iar noi trăim într-o casă de toleranță a libertății
absolute de expresie a altora.
Apoi,
conducătorii autohtoni sau globali și sponsori ascunși au început să moară de
grija noastră dorindu-ne binele cu forța și ne-au frecat la mentalitate și
sănătate prin intermediul presei care s-a transformat în profesoară universală.
Au început Campania anti-fumat, o diversiune cu scopul de a acoperi alte cauze
ale degradării sănătății și au “protejat” mediul de consumul de carburanți,
ambele manipulări fiind și motiv de accizare deci de sărăcire. Ne-au consiliat
perpetuu cum să ne hrănim- spre binele nostru, nu!, au introdus obligativitate
controlului medical periodic și ne-au învățat cum să “învingem” cancerul. Fiindcă “tratamentele” lor nu sunt în stare!
Rezultatul:
drogurile au fost legalizate, defrișările au continuat în draci, s-au înmulțit
evenimentele climatice care provoacă dezastre, supra-obezitatea e înfiorătoare
și de neoprit, cancerul-nu se știe de ce-se înmulțește de parc-ar fi un virus, oamenii
sunt tot mai bolnavi, copiii cu boli rare și cu tumori sunt tot mai mulți, farmaciile
sunt mai dese ca magazinele de pâine și cârciumile la un loc iar “depresia”
este decretată boala secolului de câteva zeci de ori pe an.
Presa a
ajuns doar un support de reclame mincinoase, de cele mai multe ori ascunse, “toleranța”
și “iertarea” au devenit obligatorii chiar și în viața privată, altfel, Antena1,
de pildă, îți ia un interviu și te bârfește de nu te vezi după aia (vezi cazul de omor urmat de sinucidere
într-o relație interetnică pe care părinții n-o aprobau iar jurnaliștii încercau
să-i facă răspunzători de tragedie și cazul mamei a cărei fetiță a fost omorâtă
în chinuri la subsolul blocului (al cărui soț s-a sinucis, apoi), mamă pe care
reporterii o hărțuiau să-l ierte pe psihopatul criminal și, fiindcă nu reușeau
să-i schimbe “mentalitatea”, speakerița de-atunci, Stoicescu o critica dând din
cap dezaprobator).
Acum, că s-a
întâmplat această tragedie în Franța care e și un act de terrorism în același
timp, scârba politică profită să îngrădească și mai mult libertățile
individuale și flutură legea Big Brother cu extensie și la internet iar presa
autohtonă încearcă să se urce și mai mult în capul nostru clamându-și
libertatea de care nici măcar nu profită. Asta pentru că ai noștrii jurnaliști
sunt în marea majoritate arondați politic și-ar face orice pentru bani iar
jurnaliștii de la Charlie Hebdo, spune Ioana Dumitrescu de la TVR, făceau
pulbere mai ales politicieni.
Se consideră
că atunci când aperi libertatea presei aperi, de fapt, un principiu și de-asta
jurnaliștii de la Charlie Hebdon au continuat să caricaturizeze religia
musulmană în ciuda amenințărilor. Ca să apere un principiu!
E foarte
bine dar, în ultimele zeci de ani, libertatea presei tinde să fie impusă ca
singura libertate. (Sigur, mai e și
libertatea de a umbla în chiloți la metrou dar e în curs de implementare.)
Am auzit
chiar tineri cumsecade spunând că pe ei nu-i deranjează să le fie înregistrate,
ascultate telefoanele. Dacă n-am nimic d-ascuns, zicea unul candid, de ce să mă
deranje?
Din
principiu, d-aia!
