Domnule Presedinte al Camerei Deputatilor, (Şeful de Sala deputaților care ne-a servit umil la a doua suspendare.)
Domnule Prim-ministru, (Sf. Consens care salvează actuala clasă politică.)
Doamnelor si domnilor ministri, (Şi tu, dragă Dragu, ministra ministerului de 2 lei.)
Excelentele voastre, doamnelor si domnilor ambasadori, (Numai noi știm cum am ajuns Președinte! Şi Ponta!)
Onorati parlamentari, (Pup eu unde scuipă poporul în sondaje!)
Doamnelor si domnilor, (Oameni simpli.)
Am dorit ca la inceputul acestei noi sesiuni parlamentare sa ma adresez dumneavoastra, celor care, in urma votului cetatenilor, sunteti parte a organismului reprezentativ suprem, Parlamentul. (Mai précis, intestinal gros, organul genital, coșmarurile și noaptea minții.)
Va rog sa priviti prezenta mea in fata Camerelor reunite ca pe un semn de deschidere si respect fata de puterea legiuitoare. Ca Presedinte al Romaniei imi asum astfel o relatie de colaborare institutionala corecta si de parteneriat cu Parlamentul. (Icnesc de respect pentru voi și vreau să părem că ne-avem bine ca să nu ne iasă vorba că umblăm cu suspendări și dizolvări de putere.) Un asemenea parteneriat raspunde spiritului Constitutiei si asteptarilor cetatenilor. (Tu, să vorbești doar în spiritul și moaștele Constituției, să nu ne spui nouă ce așteptări s-avem!) Dar in acelasi timp are si insemnate ratiuni practice. Puterile statului, desi separate, sunt de fapt chemate sa lucreze impreuna in serviciul cetatenilor. Progresul unei natiuni nu se poate naste din conflict permanent intre cei chemati sa o reprezinte, ci din efortul lor comun. (Bla, bla, bla!)
Momentul de astazi nu va ramane unul singular in decursul mandatului meu. In spiritul acestui parteneriat, imi propun sa vin in fata dumneavoastra la inceputul fiecarei sesiuni parlamentare, pentru a vorbi despre prioritati, despre temele care ii preocupa pe romani si despre solutiile posibile. (O să-i ducem cu zăhărelul în parteneriat.) Nu intamplator, mesajul transmis astazi de la tribuna Parlamentului vine dupa o serie de consultari cu partidele politice, cu Presedintii celor doua Camere si cu reprezentanti ai societatii civile. Acesta este modul in care inteleg sa dau continut rolului de mediator si integrator al Presedintelui. (Mihalache mi-a zis-o p-asta. A zis că dacă altceva nu iese, măcar să-mi rămână treaba cu “mediator și integrator”.)
O spun direct: imi doresc un Parlament puternic. (Aruncă o monedă!) Pentru ca un Parlament slab inseamna o veriga slaba in constructia democratica. (Pune-ți ochelari! Ăsta e cel mai gras parlament din lume!) Pentru ca un Parlament lipsit de credibilitate nu face decat sa indeparteze cetatenii de politica si sa lase loc indoielii, resemnarii sau cinismului. (Cu “resemnarea” s-ar putea să nu mai prea…) Parteneriatul Presedintelui cu Parlamentul raspunde nevoii de a restabili increderea in aceasta institutie fundamentala a democratiei. Dar este important ca si actiunile dumneavoastra, deopotriva, sa fie in acelasi sens. Un Parlament ferm in materie de integritate, corect in raport cu cererile justitiei, responsabil in actul de legiferare, activ in atributiile de control si transparent in conduita va fi, cu siguranta, privit altfel de cetateni. (Bla, bla, bla! Ca să aibă și televiziunile cu ce să mă citeze ca propovăduitor al schimbării.)
Doamnelor si domnilor, (A mai trecut o pagină din viața noastră!)
Am constatat cu bucurie ca exista deschidere fata de reformarea institutiilor politice, pe care o reclama intrarea intr-o noua etapa a consolidarii democratice si pe care cetatenii Romaniei o doresc. Dar pentru o transformare profunda de sistem va trebui sa renuntam la cateva practici. In primul rand sa renuntam la populism si la electoralism. Ce inteleg prin populism? Sa propui masuri care afecteaza arhitectura statului si institutiilor fara argumente, doar pentru a atrage voturi. Ce inteleg prin electoralism? Sa gandesti masuri si sisteme de vot de natura sa maximizeze castigul electoral al unui partid sau altuia intr-un moment dat. In acest fel nu se poate construi un stat. Trebuie sa avem taria sa recunoastem ca din cauza populismului si electoralismului suntem astazi aici. Nu in sens de vina, ci de responsabilizare, acum cand avem sansa de a indrepta lucrurile. (Am început paragraful cu “bucurie” și l-am încheiat cu “șansă” așa de formă fiindcă eu știu când mă uit la voi că, în fond, niciodată, dar niciodată…nu se vor realiza cele de mai sus. De fapt, ce trebuia să spun eu acum era: 300 de parlamentari, uninominal, două tururi de primari!)
In unele cazuri, desi se stia ca nu sunt eficiente, au fost create reguli care raspundeau unor interese electorale de conjunctura. In alte situatii, temerile publicului au fost deliberat alimentate, pentru a distruge, iar conflictul politic a umbrit orice dezbatere asezata. Totul a fost subsumat unui razboi politic, lipsit de sens pe termen lung, dar consumator de energii si distrugator de sperante. Ca Presedinte al Romaniei, pot sa afirm in acest context ca nu voi uza niciodata de instrumentul referendumului pe teme populiste, doar pentru a aduna voturi. (Deci nu voi ține cont de voința poporului și nu vă înjumătățesc la 300 pentru că ăla a fost un referendum populist. Așa că, nici voi să nu mă suspendați pe mine! Gata cu conflictul până trecem puntea!)
In ceea ce priveste proiectele care imbraca reforma institutiilor publice vreau sa va supun atentiei cateva chestiuni. Noi, intreaga clasa politica trebuie sa reflectam la rece daca alegerea dintr-un singur tur de scrutin a presedintilor de Consilii Judetene sau a primarilor a fost o decizie oportuna sau nu, daca a adus administratia mai aproape de cetatean sau nu, daca a facut-o mai responsabila, mai reprezentativa, mai transparenta sau nu. Sa reflectam cu sinceritate asupra consecintelor votului pe lista sau votului uninominal, cum facem ca cetatenii sa fie mai bine reprezentati, cum crestem calitatea actului politic. Daca gandim sistemul electoral pornind de la asemenea deziderate vom putea oferi mai repede si mai temeinic raspunsuri. (Stați liniștiți, alegerile viitoare se fac după cum vă dorește inimioara dar, între timp, eu zic să trăncănim, ca și când ne-ar păsa, despre ce vrea… ăsta… poporul!)
Chiar si tema reducerii numarului de parlamentari trebuie scoasa din sfera populismului. Suntem cu totii de acord ca actualul sistem a generat un for legislativ supradimensionat. Si ne dorim un parlament mai mic. Dar nu pentru ca democratia este prea costisitoare, nu pentru ca un intreg corp legiuitor trebuie sanctionat sau blamat. Nu. Ci pentru ca dorim un Parlament mai eficient si mai reprezentativ. Soliditatea democratiei depinde de Parlament, de capacitatea lui de a-si recastiga rolul si increderea publicului. (Ce vreau eu să spun e că trebă să aburim alegătorul cum că toate aceste măsuri corecte dorite de el nu au fost acceptate de voi parlamentarii pân’-acuma, pen’ că n-a venit nimeni să vă ia cu binișorul, să vă zică: bă, ce vă respect și nu-știu-ce!)
Sunteti chemati sa dati un raspuns adecvat si romanilor din diaspora. (Atenție, să nu uităm dă ăstia!) Si in acest caz am constatat ca exista vointa politica din toate partile. A gandi votul romanilor din diaspora in termenii avantajului sau dezavantajului electoral, de tipul cine cate voturi poate lua, asa cum s-a mai intamplat in trecut, este o capcana pe care cred ca avem intelepciunea sa o evitam. Nu este rolul Presedintelui sa spuna care dintre solutiile tehnice este mai buna. (Aici e când mă dau umil și necunoscător și-i las pe alții.) Pentru asta exista specialisti, iar pentru decizie exista vot. Dar, ca garant al drepturilor si libertatilor cetatenilor si ca mediator intre stat si societate, este datoria mea sa ma asigur ca dreptul fundamental la vot al tuturor romanilor este respectat, indiferent unde traiesc ei. (Am zis-o și p-asta! Data viitoare când mă mai întreabă cineva, le zic: Bă, io le-am zis, mai mult de-atâta Președintele nu poa’ să facă!)
O alta practica la care va trebui sa renuntam, daca vrem cu adevarat sa miscam lucrurile in Romania, este cea a schimbarilor de fatada, care acopera conservarea starii de fapt. S-au mai facut in Romania cosmetizari de institutii sau mecanisme, pentru ochii publicului, dar care nu au condus la transformari reale. Daca avem taria sa recunoastem si acest lucru, vom face inca un pas inainte. (Hai, că… dacă vă-ntreb ce v-am zis pân-acuma, nu știe unu’ să-m’ zică…) Aparenta schimbarii care ascunde rezistenta la schimbare nu este o solutie. Mai devreme sau mai tarziu cei care o practica deconteaza politic la vot, pentru ca oamenii vad si inteleg aceste lucruri. Sa nu subestimam niciodata maturitatea alegatorilor! (Asta e din populismul televiziunilor. Oamenii nu sunt proști!, zice cap de televizor către spectatorii cărora le curge scuipat din gură cât se lasă posedați de spiritul mentalistului.)
Modificarea legislatiei privind finantarea partidelor si a campaniilor electorale, precum si o noua lege a partidelor politice trebuie sa conduca la o crestere a transparentei, integritatii si participarii. (Nu vă faceți griji, e plan de perspectivă!) Dar si la disparitia unor fenomene absolut nedorite precum mita electorala sau turismul electoral. Campaniile electorale nu sunt concursuri de dat galeti si nici festivaluri de resurse nelimitate, despre a caror provenienta toata lumea se intreaba, dar nimeni nu raspunde. Am vazut ca la aceste capitole aveti deja propuneri care sa faca legislatia mai clara, mai transparenta, mai riguroasa cand vine vorba despre finantare si mai flexibila, mai inclusiva, mai deschisa cand vine vorba despre incurajarea participarii. (Nici n-am venit d-un an și uite cum s-au miscat lucrurile într-o direcție bună. Ia, să-mi faceți un sondaj!)
In urma consultarilor cu partidele politice am convenit un calendar, care presupune ca pâna la sfarsitul acestei sesiuni sa avem un nou pachet de legi - privind alegerile locale si parlamentare, votul romanilor din diaspora, finantarea partidelor si campaniilor electorale, legea partidelor. Ma astept ca acest calendar sa fie respectat. In acest fel vom arata doua lucruri: acela ca reforma institutiilor politice a fost demarata si exista cadrul pentru ea. Si ca atunci cand dezbatem si suntem responsabili, chiar daca avem pareri diferite, putem construi pentru Romania. Prin respectarea calendarului convenit, Parlamentul Romaniei are in aceasta sesiune oportunitatea de a implini o asteptare, de a avea un prim rezultat concret si de a incepe sa recastige in mod autentic increderea oamenilor. (Trebuie totuși să schimbăm pe ici pe colo câte ceva pentru că timpul ne întâlnește cu orizontul de așteptare și să prind ăștia că-i blat!)
Schimbarea de legislatie nu va fi suficienta singura, ci doar insotita de o schimbare de conduita, mentalitate si atitudine. Un rol aparte va revine dumneavoastra, celor din partidele politice, in a gandi modalitati de selectie care sa puna in valoare performanta, profesionalismul, prestigiul si integritatea. Publicul se uita si evalueaza oamenii pe care ii sustineti si promovati in functii de demnitate publica, de la nivel local pana la nivel central. (Şi purtați-vă și voi mai bine, nu mai împingeți în față toți cocalarii care să dau cu mercedesu’ și-și pun poze în zlip pă Facebook!)
Doamnelor si domnilor, (Uite-așa, s-a mai dus o zi din viața noastră!)
Unul dintre punctele importante, unde am constatat ca exista acord, se refera la raspunsul Parlamentului la solicitarile justitiei. Discutiile purtate cu actorii politici imi dau convingerea ca se poate ajunge rapid la o solutie legislativa pentru accelerarea si simplificarea procedurilor pentru cererile de incuviintare a retinerii, arestarii sau perchezitiei parlamentarilor si pentru cele de efectuare a urmaririi penale pentru ministri si fosti ministri membri ai Parlamentului. Dincolo de aspectul practic, al celeritatii si transparentei, va fi un semnal de angajament public si vointa politica, in raport cu independenta justitiei si sprijinirea ei in lupta anticoruptie. (V-ați descurcat! Pe unii i-ați dat Justiției, pe alții, nu dar, dacă nu scoateți din televizor marketizarea bolilor, o să aibă grijă și televizorul să vă scoateți.)
Doresc, de asemenea, sa salut preocuparea de a face schimbari in Regulamentele de functionare ale celor doua Camere, inclusiv faptul ca reprezentantii Executivului se angajeaza sa vina in fata Parlamentului. (O să mai treacă și Cioloș p-aici ca să pară că lucrați.)
Este un prim pas pentru ca functia de control parlamentar sa recapete continutul adecvat si asteptat. Nu un control formal sau aparent, ramas pe hartie si neexercitat in practica. Ci unul autentic si eficient asupra Guvernului, dar si asupra celorlalte autoritati aflate sub control parlamentar. Golirea de fond a acestei functiei afecteaza autoritatea si prestigiul Parlamentului si reprezinta o pierdere in consolidarea democratica. In acelasi timp, functia de legiferare a Parlamentului are nevoie sa recapete si ea continut. Echilibrul puterilor in stat presupune ca atributul de legiferare al Executivului sa fie unul exceptional, nicidecum curent. Nu este in spiritul democratiei si statului de drept nici ca guvernul sa asume functia legislativa, nici ca prin ordonante de urgenta sa facem frecvent exceptii de la lege Istoria recenta ne arata ca toate partidele, atunci cand se afla in opozitie, critica folosirea ordonantelor de urgenta, dar cand ajung la putere recurg la ele in masura egala sau chiar mai mare. Despre asemenea lucruri trebuie sa spunem adevarul. Si sa le punem punct. (Aci mai bag niște bla-bla-uri fără ghilimele fiindcă e cu autor anonim.)
Ridic aceasta problema in contextul in care pe agenda consultarilor mele cu partidele politice s-a aflat si nefericita Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 55/2014. O decizie luata la nivel de Guvern, intr-un context la care nu doresc sa ma mai refer, s-a intors acum ca un bumerang asupra Parlamentului si a creat o situatie juridica aproape imposibil de rezolvat. Aceasta este una din consecinte. O alta este instabilitatea si lipsa de predictibilitate in legislatie, care se rasfrange mai departe in instabilitatea si lipsa de predictibilitate a mediului politic, social si economic. Utilizarea frecventa a ordonantelor ajunge sa aiba, de fapt, efecte directe asupra oamenilor. Cine sa investeasca in Romania si sa creeze locuri de munca daca legislatia se schimba mereu? Cine sa dezvolte planuri pe termen lung daca exista riscul ca regulile sa fie altele de la un an la altul sau chiar de la o luna la alta? Cine sa aiba incredere daca din cand in cand legea este pusa intre paranteze prin ordonante? Va rog sa reflectati la aceste lucruri fara a le atasa o conotatie politica, ci din perspectiva performantei institutiilor de care depinde, in ultima instanta, viata de zi cu zi a cetatenilor nostri. (Dacă tot sunteți Legislativ faceți dracu’ legile alea bine de la început ca să nu le mai modificați prin ordonanțe guvernamentale când vă alternați la putere, că se prăbușește capitalismul sub cotoare de derogări! Nu mi-o luați în nume de rău!)
Doamnelor si domnilor, (Un pic de cenușă în cap.)
Respectul fata de institutia Parlamentului se exprima si in indeplinirea obligatiilor care imi revin in calitate de Presedinte. In decursul acestei sesiuni voi prezenta Parlamentului Strategia Nationala de Aparare, in conformitate cu Legea fundamentala. De asemenea, exista din partea mea disponibilitatea de a media teme sensibile, unde lipsa unui dialog a condus la blocaj. O asemenea tema este legea securitatii cibernetice. Cred ca putem gasi un echilibru intre nevoia de securitate, crescanda si justificata de noile realitati internationale, si apararea drepturilor si libertatilor inalienabile ale individului, pe care se fundamenteaza o societate democratica. (Strategia “Nici o așezare omenească fără canalizare” ar fi de mai mare interes decât asta. Plus, nu există echilibru între nevoia de securitate “crescândă” și drepturile individului. E o minciună!)
Doamnelor si domnilor, (În fine!)
Am spus si doresc sa exprim din nou convingerea mea ca asteptarile mari pot duce la rezultate mari. Atunci cand oamenii ne privesc cu atentie si cu speranta avem toate motivele sa fim mai mobilizati si mai responsabili. Parteneriatul despre care am vorbit nu inseamna ca vom fi toti de acord cu toate. Pentru asta exista mecanisme democratice, majoritati si voturi. Este firesc ca fiecare partid sa aiba o anumita viziune si temele pe care i le impune orientarea si electoratul propriu. Dar vorbesc despre un parteneriat bazat pe dialog si respect, la care contribuie fiecare, cu abordarea proprie, pentru a lasa in urma ceva mai bun. Va multumesc! (Dacă s-o putea face vre-un pas înainte, bine. Dacă nu, nu! Rămânem cu vorbele. Dialog și respect, vă doresc!)
P.S. Ieri
televiziunile transcedau toată poliloghia asta într-o singură frază: apelul
Președintelui la împăcare între popor și politicieni.
Asta-i bine!
Nimic nu enervează mai mult!
