Pilonul doi. Obligatoriu!

Ultimul abuz din partea administratorului vieţii: Statul se vrea şi administratorul averii romȃnilor (se ȋngrijeşte de sustenabilitatea bunăstării lor).

Cȋrja, bastonul, plasa de siguranţă, asigurarea, avertismentul, alerta… Sprijinul! Sprijinul pe care ţi-l acordă, obligatoriu, guvernul, parlamentul, mirenii civilo-securişti – care, apoi, te impozitează suplimentar, pentru că ai beneficiat de serviciile lor. Te obligă să investeşti ȋn afacerea lor.

Pilonul III, auzi! Investiţi şi-n pilonul trei, fiindcă, atunci cȋnd veţi ieşi la pensie, veţi mai avea venituri echivalente a 30% din venitul pe care-l aveţi acum, am auzit azi! Bă, voi sunteţi nebuni? Păi, măcar, pensia de stat era vreo 45% din salariu?

Aşa aţi ȋmbunătăţit voi viaţa oamenilor?

Văd cum se plăteşte acum la supermarket: aveţi card de…? Da. Şi de…? Da. Plătiţi cu cardul? Da. Văd că pune şi telefonul pentru aplicaţia nu ştiu care.

Bine că s-a simplificat mult! Cu cash, ȋţi lua o grăma’ de timp.

Telefonul

- Tot găsesc telefonul ăsta ȋn dreptul meu, tu mi-l pui?

- Da.

Ȋncerc să mă obişnuiesc cu ideea dar urăsc telefoanele! Urăsc telefoanele! Pot să urăsc telefoanele? Se poate, ȋmpreună fără telefoane?

Mai ieri, am vrut să fac o poză, singurul lucru pe care ştiu să-l fac cu telefonul. Pe ecran aveam două… ce dracu’ sunt astea, ȋnştiinţări, avertismente…, unul de la o bancă, să nu ştiu ce să fac cu produsele lor şi-un Ro-Alert. Şi nu puteam să scap de ele. Ȋmi ziceau să iau la cunoştinţă sau aşa ceva.

Nu vreau să iau la cunoştinţă, am voie?

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Ȋnmormȋntarea unui Preşedinte ales democratic. Preşedintele, cum a fost numit, ȋn mod interesant, de grupul celor care s-au mobilizat şi n-au lăsat groparii naţiei, paznicii nelegitimi ai scheleţilor din dulap, să-l arunce la groapă ca pe un vagabond viclean, care cerşeşte pȋnă ȋţi intră-n casă, apoi nu mai pleacă. Iar democraţia şi statul de drept le transformă ȋn reguli de supravieţuire.

Fiindcă, doar despre supravieţuire e vorba, nimic nu ne-a mai rămas din drepturile consfinţite de Ion Iliescu. Ȋn afară de ȋnmormȋntări.

Ȋnmormȋntările, ȋntotdeauna, scot la iveală lucruri. Nu pe de-a-ntregul dar, ȋn orice caz, ne lasă pe noi, nemuritorii după margine, cu capul plin de gȋnduri.

Fritz, care “noi”?

Breaking News

 

Ion Iliescu, primul Preşedinte al Romȃniei după Revoluţie şi cel mai votat Preşedinte, a ȋncetat din viaţă.

Un adversar politic cunoscut a spus, atunci cȋnd Ion Iliescu a cȋştigat cu peste 80%, că acelea vor rămȋne cele mai corecte alegeri, vreodată, ȋn Romȃnia.

Ion Iliescu 1930 - 2025

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu. Fritz, care “noi”? https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/inmormintarea-lui-ion-iliescu.html#more

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Puțini artiști, mulți impostori. Iepurii lui Nicușor - “Era o joacă, ziceai ”să moară Iliescu dacă te mint!”, lumea se prindea că arunci o scorneală și o dădea în râs. Și Iliescu le-a supraviețuit multora dintre părinții noștri. Așa că useriștii, care cred că Universul a început cu izmenelile lor și fac anticomunism la seral, să aibă grijă!”  https://www.national.ro/editorial/razvan-ioan-boanchis/putini-artisti-multi-impostori-854948.html/

 

Cenaclu

 

Azi, restabilirea ȋncrederii (prima parte)

Nu mai pot s-aud de “restabilirea ȋncrederii”! Ce e asta, ȋncredere? Nici nu mai ştiu ce e, trebuie să mă uit ȋn dicţionar.

Din DEX – sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritatea cuiva…

Du-te, mă, d-aici!

Dar, mai ȋntȋi, să consemnăm evenimentul zilei de ieri: fenomenul Georgescu s-a sfȋrşit! Apostolul Pavel şi Procurorul Elodiei n-au ce căuta ȋn politică. Nici casele de rugăciuni! Sperăm totuşi, să aibă dreptate cei care susţin că Elodia se află ȋn America şi s-o vedem ȋntorcȋndu-se acasă. Ce te-ai rȋde!

Ȋn fine, poate nu ştiaţi dar Romȃnia ȋnoată bine şi contra populismului. E chiar prima ȋn lume la stilul ăsta, progresist. Am aflat-o dintr-un articol din Financial Times, pe care era să nici nu-l deschid fiindcă ei nu ne lasă niciodată să-I citim gratis dar, probabil ăsta e cu dedicaţie pentru publicul autohton.

Ce mai e de făcut?

 

Nimic. Lăsaţi-le, aşa cum sunt! Meditaţii, şpăgi, nosocomiale, inculpări fără probe, pensii şi salarii, la stat, de trei sute de ori mai mari decȋt cele normale, analfabetism, nu doar funcţional, călcătura instituţionalizată pe drepturile omului, japca…

Lăsaţi-le, dracu’, aşa! Adică, nici nu vă mai faceţi că reparaţi ceva dar nici nu mai alocaţi bani, ȋn plus, pentru nimic. Ȋngheţaţi şi voi, nu doar pensiile şi salariile!

Tocmai a venit un grup de “civili” să ceară referendum pentru interzicerea pensiilor speciale. Numai pe o campanie inutilă nu mai risipeam banii! Daţi-le pensii speciale!

A ieşit şefa CSM, la declaraţii, precum acuzatul pe care-l vedem ȋn Statele Unite, care, fie alege să se reprezinte singur, fie insistă să depună mărturie ȋn pofida sfaturilor avocaţilor de a sta ȋn banca lui. Genul care se supraapreciază. Efectul n-a fost cel scontat.

Să căutăm vinovaţi!

Nu spun că oamenii nu au partea lor de vină, dacă şi-au construit casele unde nu trebuie dar… aţi observat că ei au rămas singurii vinovaţi?

Să căutăm adevăraţii vinovaţi! 

Strategii există dar nu sunt puse ȋn practică. Nu cumva, lucrurile nu se fac, tocmai ca să rămȋnă nefăcute?

Ȋnţeleg că, situaţia e mult mai gravă decȋt se poate reda la televizor. Călin Georgescu a spus că, deşi presa a prezentat foarte bine subiectul, de-abia cȋnd ajungi la faţa locului ȋţi dai seama de catastrofă. El sugera că fiecare romȃn de acolo ar avea nevoie să fie “adoptat” de alţi romȃni, atȋt e de grav.

Trebuie să căutăm vinovaţi! Că de-aia o ţinem dintr-o catastrofă ȋn alta.

Am văzut că toată lumea e ȋncruntată de indignare, vizavi de prestaţia Ministrei Mediului. Uite, mie nu mi se pare că e mai insensibilă decȋt mulţi dintre cei care profită, acum, de drama inundaţiilor. Eu văd lipsa de compasiune reală pe faţa celor care se schimonosesc, forţȋndu-se s-arate că le pasă.

Măcar, ea a venit, spre deosebire de toţi ăilalţi şase sute de aleşi ȋntre aleşi. La ce ne aşteptam? Ea nu e ca noi. Ea vine din viitor. Cȋnd se uită la noi, ȋşi imaginează cȋt ar fi lumea de verde şi oxigenată fără atȋta popor.

“Descoperit de dezastru”

Nu vi se pare că, după fiecare rȋnd de alegeri, vine cȋte o inundaţie catastrofală? De regulă, imediat, aşa ȋncȋt, ȋn loc să se apuce de ce-a promis ȋn campanie, prim-ministrul ȋncinge imediat o celulă de criză, transmisă live: avem imagini, ȋn direct, de la şedinţa de guvern, unde şeful executivului ȋi ameninţă autoritar pe subalterni, să nu cumva să nu se execute; să ajutăm oamenii, n-avem timp să căutăm vinovaţi, vom aloca fonduri, vin şi eu cu barca, hai, şi tu… măi, Doino!

De data asta, Sf. Ilie s-a trezit tȋrziu din mahmureala alegerilor anulate şi reluate iar prim-ministrul Curbă-de-sacrificiu nu ştie unde să se mai ȋmpartă, sunt binefaceri de miliarde care abia aşteaptă să sugă banii contribuabililor. Dacă un singur ban se duce pe vreo campanie, de orice fel…!

Tablou. Un UE mic. Uraaa!

Uraaa! avem voie? Atunci, să contemplăm tabloul!

Cȋnd am văzut selfie-ul cu echipa cȋştigătoare ȋn avionul militar… pfui, mi-a luat un pic să mă dezmeticesc. Adică, ȋnţeleg că armata e cu ei dar totuşi: să urci toată familia conducătoare ȋn acelaşi avion, ȋnseamnă că ori ţi-ai pierdut simţul de autoconservare, ori eşti cu ruşii.

„Întărim relaţiile bilaterale [cu Germania], apărăm securitatea României printr-o mai bună colaborare în industria apărării şi creştem prosperitatea cu investiţii mai mari din sectorul privat”, scrie Fritz.

Care “bilaterale”, nu suntem cu toţii ȋn Uniune? Ȋn Comunitate? Nu, serios, suntem? Tratatul de aderare chiar există? 

Doi gȋndaci morţi

La Floreasca. Unde Floreasca nu e ministra de externe pe care a picat şifonierul de cinşpe minute. E marele spital de urgenţă al Bucureştiului unde, susţine o pacientă care a avut nefericirea să treacă p-acolo, au fost depistaţi gȋndaci. Probabil că nosocomialele şi neglijenţa nu sunt aşa de sugestive şi cineva s-a gȋndit să ne facă un insectar.

O vitrină ca la Antipa. Care poate fi utilă şi-n campania care combate nostalgia comunistă fiindcă, ce e drept, pe vremea lui Ceausescu aveam gȋndaci, chiar şi după ce le dădeam să-nghită verde de Paris. Dar, să nu vorbim franţuzisme ȋn casa francofililor! (francofoni… mai puţin)

Doi gȋndaci de bucătărie, deci, aranjaţi ca pentru ora de biologie. Amȋndoi bine conservaţi. Mai bine decȋt mumiile egiptene.

Magia neagră a manipulării

Am văzut zilele acestea imagini care nu mai au nevoie de nicio prezentare, deci, nu le voi consemna. Ȋnţeleg c-a fost şi Alina Mungiu pe undeva, pe la TV, aşa că, pentru evul ȋntunecat extrem, pe care-l respirăm, am avut castelul din cartonaşe cu fotbalişti politici, aproape complet.

Important e că, ȋn parallel cu ce vedem pe la noi, lumea se resetează ȋn altă direcţie decȋt asta spre care se trage carul cu proşti, prin aerul otrăvit din Romȃnia. Astfel că, ȋn timp ce, ȋn landul periferic se vȋnează vrăjitoare on-line, la alţii, manipularea e numită “artă neagră” şi chiar se clamează dreptul de a nu fi manipulat.

The Guardian (UK/ˈɡɑː.di.ən/US/ˈɡɑːr.di.ən/)

“Multe naţiuni au deja ȋn legislaţie dreptul de-a nu fi fraudat şi chiar dreptul de-a nu fi ȋnşelat. Dacă o companie ȋţi vinde un medicament nou, susţinȋnd fals că previne cancerul, poate fi pedepsită de lege. Dacă o firmă te convinge să cumperi un smartphone, spunȋnd că are caracteristici ultimul răcnet, cȋnd nu e adevărat, a ȋncălcat legea. Dar, ȋn vremurile noastre, multe companii ne mănȋncă timpul şi banii, fără să ne fraudeze sau să ne inducă ȋn eroare, ci practicȋnd arta neagră a manipulării.”