Generaţia TikTok https://antipresa.blogspot.com/2024/05/generatia-tiktok-si-aici-sunt-copiii.html
Democraţia secretă, ȋn secret Capturarea cu news alert a marelui spion, profund acoperit… https://freefrompress.blogspot.com/2024/05/democratia-secreta-in-secret.html
Too Much of a Selfless Good Thing: Pathological Altruism https://psychcentral.com/blog/too-much-of-a-selfless-good-thing-pathological-altruism#1
Ce e prea mult, strică
De
exemplu, excesul de vitamina A, ȋn primul trimestru de sarcină, poate provoca
malformaţii congenitale.
traducere -
Prea mult altruism strică şi riscă să devină patologic
“Se prea
poate să fi citit, pȋnă acum, despre virtuţile altruismului. Indiferent de ce
religie sunteţi, să puneţi binele altuia ȋnaintea binelui propriu cȋntăreşte
mult.
Şi totuşi, chiar o fi ȋntotdeauna bine, să acţionaţi ȋn numele
altcuiva? Ar trebui ca, uneori, un altruist voluntar să se abţină de la a oferi
o mȋnă de ajutor?
S-a dovedit
că, sunt multe situaţii ȋn care, benevolenţa fără limite poate fi o faptă
periculoasă.
Spuneţi, bun venit, altruismului patologic!
Deschizătoarea de drumuri ȋn domeniu, Dr.
Barbara Oakley ȋl defineşte, ȋn mare, drept “bune intenţii care au luat-o
razna”, iar termenul se aplică oricărui comportament altruist care
sfȋrşeşte rău, fie pentru furnizorul, fie pentru beneficiarul presupusei
bune-intenţii.
Co-dependenţa,
supra-protecţia parentală (“părintele elicopter”), problemele de alimentaţie,
prea multe animale strȋnse după drum, genocidul şi martiriul suicidar, toate sunt
forme de altruism patologic.
Cȋnd ajutorul face rău şi de ce unii dintre noi trebuie să se
oprească
Dorinţa de a
alina suferinţa altora – chiar dacă, prin mijloace care fac rău ȋn loc să
ȋmbunătăţească starea acelei personae – vine din circuitele empatice ale
creierului nostru, spun cercetătorii ȋn domeniu Carolyn Zahn-Waxler şi Carol
Van Hulles. Chiar şi numai imaginea nefericirii cuiva evocă tipare active ȋn
propriul system nervos, care imită durerea fizică şi emoţională a celorlalţi, ca
şi cȋnd ar fi a noastră, chiar dacă la un nivel mult mai puţin intens decȋt al
suferindului. Aşa că, nu e de mirare că cei mai mulţi dintre noi preferă să
scape de sentimentul neplăcut cȋt mai repede posibil.
Acelaşi system
neuronal care ȋnlesneşte durerea şi empatia second-hand, pare să dea şi sentimentul
de vină - ȋn special cȋnd vina se trage din faptul că ne simţim obligaţi şi
totuşi inabili ȋn a ajuta, efectiv, suferinzii – spune cercetătorul ȋn domeniu
(depresie/vină) Lynn E. O’Connor.
“Sentimentul
de vină este o emoţie pro-socială”, explică O’Connor. “Suntem echipaţi pentru
aşa ceva. Sentimentul de vină ne ţine ȋmpreună, ȋndemnȋndu-ne să acţionăm spre
binele celorlalţi şi să iertăm.”
Fără empatie
şi sentimentul de vină care rezultă din ea, n-am putea forma acele legături
interpersonale, subȋnţelese, care ne ajută să supravieţuim, să ne reproducem şi
să prezervăm integritatea propriei descendenţe şi a comunităţii. Dar dacă
zonele mai raţionale ale creierului nostrum, care ne dau auto-control şi
planificare, nu temperează instinctele empatice, atunci altruismul poate
submina sănătatea fizică şi psihică, a noastră sau a celorlalţi.
Imaginaţi-vă
o mamă care ţine morţiş să scrie cu mȋna ei cererea de admitere la colegiu,
fiindcă vrea să-l bage pe fiul ei la cel mai bun Ivy League. Sau fiica
ȋndatoritoare care ȋi cumpără mamei sale obeze gustări foarte dulci, ca să-i potolească
pofta de zahăr.
Apoi,
gȋndiţi-vă la chirurgul supra-zelos care insistă să facă o procedură invazivă
unui pacient care, mai degrabă, ar vrea să moară liniştit; sau la vecinul care,
atȋt s-a priceput, să-şi transforme casa ȋn raiul pisicilor – făcȋndu-şi rău şi
lui, şi pisoilor dar şi celor aflaţi ȋn preajmă.
Nu v-am
convins? Ce ziceţi de cei care au ȋnfipt un 747 ȋn World Trade Center, sau de numărul
ȋn creştere al sinucigaşilor auto-detonaţi, imprevizibile arme de distrugere ȋn
masă, ȋn Syria, Afghanistan, Yemen şi ȋn alte zone din lume? Aceşti indivizi
cred, cu siguranţă, că acţionează ȋn numele a ce e bine, drept şi, mai mult ca
orice, ȋn interesul comunităţii.
Deci, ar trebui să fim mai puţin altruişti?
Egoismul
fără limite nu e antidotul, cu siguranţă, avertizează experţi precum profesorul
de etică aplicată Arthur Dobrin. Deci, sunt cȋteva sfaturi de care să ţinem
cont data viitoare, cȋnd simţim impulsul să-i facem pe toţi să se simtă bine,
mai puţin pe noi.
Oakley
recomandă ca, atunci cȋnd ne vine să ne aruncăm cu capul ȋnainte ȋn rezolvarea
problemei altuia, care ne apare ȋn cale (cȋt mai vizibil), să facem un pas ȋn
spate, să regȋndim ce i-ar face cu adevărat bine acelei personae şi să avem ȋn vedere
dacă, nu cumva, intervenţia noastră ar adȋnci şi mai mult problema.
Meditaţia,
ȋn special cea de tip Tibetan, e un punct bun de plecare. Cercetările lui O’Connor
arată că aceia care meditează ȋn numele şi spre beneficiul tuturor fiinţelor
simţitoare, experimentează mai puţin acel sentiment de vinovăţie care ne determină
să ne impregnăm de nenorocirile tuturor.
A avea
gȋnduri bune, poate aduce mulţumire celui care meditează şi poate domoli
impulsul de a alina suferinţa altora, convingȋndu-l că sentimentul altruist
ȋnsuşi e un effort sufficient. Practicarea ȋndelungă a meditaţiei te poate
ȋnvăţa cum să reevaluezi ce este, cu adevărat, cel mai bine pentru celălalt şi
cum sau dacă poate fi ajutat ȋn mod efficient - ȋnainte să te arunci cu capul
ȋnainte. (O’Connor şi colegii săi ȋncă investighează cum reuşeşte meditaţia
tibetană budistă să atingă rezultatele acestea impresionante.)
O altă
modalitate de-a evita ȋnrăutăţirea suferinţei celuilalt, prin ajutorul pe care
te repezi să-l dai, este să ȋnveti să spui NU. Expertul ȋn co-dependenţe Carl
Benedict recomandă participarea la ȋntȋlnirile codependenţilor anonimi sau să
lucrezi cu un terapeut să-ţi reprogramezi acele zone din creier care ȋţi dau
senzaţia că nevoile tale nu sunt niciodată pe primul plan.
Desigur,
trasarea de limite ȋnseamnă şi să spui tu celorlalţi dacă şi cȋnd tentativele
lor de a te ajuta ȋţi fac rău. Pregăteşte-te sufleteşte, dinainte, că s-ar
putea să le sară ţandăra ȋntr-o astfel de confruntare, dar nu uita că ai nevoie
de acest feedback, ca să le restricţionezi intervenţionismul păgubos.
Nu trebuie
să ne supraveghem chiar orice impuls de a oferi ajutorul. Dar, să luăm o pauză,
să gȋndim ȋn perspectivă şi la consecinţele pe termen lung asupra celui pe care
vrem să-l ajutăm - graţie caracterului nostru, apparent, altruist - ne lasă
timp să ne formăm o opinie, un antidot mai benevolent decȋt dacă am sufoca pe
cineva cu dragostea noastră.”
“Barbara
Oakley has made learning easier for millions of people from all walks of life.
Corporate leaders, college professors, K-12 teachers, parents, and learners of
all ages have all benefited from her innovative approaches to teaching and
learning.” Barbara Oakley, 2023
Prize Winner | McGraw Prize in Education
https://psychcentral.com/blog/too-much-of-a-selfless-good-thing-pathological-altruism#5
“Ȋn era mega-share-uitului, Mixie şi Munchi sunt un
mister, un mit, un licăr şi-o eroare tehnică, ȋn acelaşi timp. Dar contul lor
de TikTok, 2girls1bottl3, este un portal spre o altă lume, deja creată.” https://antipresa.blogspot.com/2024/05/generatia-tiktok-si-aici-sunt-copiii.html#more
