Ȋntrebare esenţială:
De ce nu-i primesc anchetatorii olandezi pe anchetatorii romȃni să participe la căutarea tezaurului dacic?
Live and let live! Libertatea de conștiință e mai importantă decât libertatea de exprimare!
Ȋntrebare esenţială:
De ce nu-i primesc anchetatorii olandezi pe anchetatorii romȃni să participe la căutarea tezaurului dacic?
Al
“28-lea Regim”.
Doamnelor şi Domnilor,
S-a dus şi primul sfert de secol de
după sfȋrşitul lumii. Cine ar fi crezut! Acum 25 de ani, era hiperglobalizării
era aproape pe culmile succesului iar acum, marile speranţe ne-au fost spălate
de valul schimbării.
Milioane de oameni din India şi China
au fost scoşi din sărăcie şi ȋnapoiere, ȋn timp ce Europa s-a prostit şi
ponosit, din ce ȋn ce. Nu e ăsta echilibru?
America era simbolul optimismului
conectării lumii globale, prin intermediul reţelelor on-line, ȋn vederea
răspȋndirii prosperităţii şi păcii ideologice. Acum, se retrage ȋn măreţia ei,
din nou.
Democraţia se lăţea ȋn toată lumea, ca
o spuză, mai ales că şi Rusia era parte din G7, G8.
Ȋn UE, moneda comună, Euro, ne-a ȋnghesuit ȋmpreună, economii şi popoare. Chiar dacă nu pe toţi.
De ce a fost furat tezaurul dacic?
Parcă n-ar fi evident! Cancel culture, d-aia! Ca să fie transformate ȋn “noua sculptură”, “cheap thrills” – cum se numea expoziţia ȋntinsă de Clotildè ȋn holul Primăriei Bucureşti, ȋn februarie, 2021, cȋnd botniţa era obligatorie numai pȋnă sub ochi.
“Excentricul” Milei, Trump, un “maverick”, “meteoritul”
Georgescu
N-aveam de gȋnd să mă bag dar, dacă vin ştirile peste noi…
Două luări de atitudine mi-au atras atenţia ȋn aceste zile de
mare sărbătoare făcută ferfeniţă, ca de obicei, de şuvoiul principal mediatic.
Presa a fost atinsă la coarda sensibilă.
Astăzi, un representant al presei influenţăriste şi-a arătat
dezgustul faţă de narativul georgescian care ȋncorporează toţi romȃnii, pe
modelul: romȃnii vor, romȃnii sunt, romȃnii ȋşi doresc etc. Adică ȋl include şi
pe el care, evident, nu vrea să fie inclus, cu forţa, ȋn grupul şi cauza
preşedintelui interzis.
Bravo! Mă bucur răutăcios. Să vedeţi şi voi cum e!
Dar am văzut şi
reacţia unui pesedist, faţă de această măsură. Aceeaşi reacţie menită să
păstreze şi să mai angajeze: trebuie făcută o evaluare şi-abia pe urmă… Vorbe!
Uite, un criteriu de
evaluare rapidă!
Ei ȋnmănuncheaţi, noi, ȋnmărmuriţi. Care o fi treaba cu omul
ăsta de nu e lăsat să candideze? De fapt, să fie Preşedinte. E doar un om!
Şi care-i treaba
cu peneliştii, care se poartă din ce ȋn ce mai mult ca o dictatură de fier?
Evident, sunt bine ȋnmănuncheaţi cu PSD-eul şi UDMR-eul, dar numai ei se poartă,
fără mănuşi, cu pumnii şi cu dinţii strȋnşi. Care-i treaba cu oamenii ăştia?
Aseară, unul s-a ȋnfipt chiar ȋn aliaţi, jurnaliştii de la Antena3 – televiziune
care e, practic, o platoşă pentru guvernanţi şi o ghioagă anti-Georgescu – reproşȋndu-le
că vorbesc prea mult despre “candidatul interzis”.
Astăzi, un alt penelist s-a-nfipt ȋn B1TV, din acelaşi motiv, şi-n dl. Pălărie, de la USR.
Nişte ţărani! Iar s-au dus ăştia ȋn America să pupe-n fund nişte grupuri
de interese, după care să se ȋntoarcă ȋn Romȃnia unde să implementeze toate
rahaturile ălora. Simion, evident, se mufează ideologic la fundaţiile anti-avort
dar, pentru mai multe şanse de cȋştig, ȋnghite tot, ȋnclusiv ideologia Lasconi (“cȋt
mai multe baze NATO ȋn Romȃnia”, a zis el) iar Ponta…dracu ştie, la ce. Cȋnd
candidează Crin Antonescu, simţi că oricine e valabil.
Bă, asta e o ţară, bă! Voi nu sunteţi reprezentanţii locali ai unui sat pe
care vă duceţi să-l ȋnfrăţiţi cu nu-ştiu-ce comună de lȋngă Poughkeepsie!
Vreţi să fiţi Preşedinţii Romȃniei! Vi se pare că e o ţară de doi lei şi că vă merită? Uite, cum am văzut eu lucrurile, ca simplu cetăţean, ce dracu!
Foarte
interesant! Dacă, prin absurd, Donald Trump n-ar mai fi ȋnvestit azi, lumea tot
nu s-ar mai ȋntoarce la cum era ȋnainte de ultimele alegeri. Doar din discurs
i-a demolat, moral, pe micuţi. De fapt, i-a făcut să se auto-distrugă.
Gălăgioşii impostori fact-cheks şi-au luat jucăriile şi cărţile măsluite,
picate pe sub mese, şi-au luat-o la goană. Doar fiindcă s-a făcut spre ei.
Sigur, s-a făcut din fruntea a şaptezeci – optzeci la sută din populaţie.
Strȋnsă-n
buze sau retrasă-n cotloane de lins rănile, filozofia pocită se dă, acum,
vexată. Adică, pȋnă la urmă, era o pocitanie cu un ideal, nu?
Din cauza conflictelor
numeroase de pe tot globul, se spune, ca-ntotdeauna, că lumea e un butoi cu
pulbere. Sunt şi pulberi dar o butelie mi se pare mai aproape de explozie.
Iar locul unde ne aflăm este
buricul pămȋntului. Ăla legat de hernie. Şi nu
mă refer doar la cutremurul din martie, ci la potenţialul criminogen şi
toleranţa faţă de aşa ceva.
Ȋntrebare: Ce ziceţi, am putea participa la realizarea unui documentar ID, de tip forensic, cu cazul crimei de la Caracal? Că doar l-am rezolvat, nu?
Dar nu se lasă. Un altfel de cancel culture, reinventat. “Cartelul climatic” e
ȋn faliment
Gaîté Lyrique, un teatru din Paris, folosit recent drept locaţie a unei conferinţe numite “Reinventing the welcome for refugees in France”, ţinută de reprezentanţi ai stȋngii şi ai Crucii Roşii, este acum ocupat de trei sute de refugiaţi din Africa.