joi, 5 octombrie 2023

Ciuma stacojie sau Cum aş face eu un coronavirus

 


Un coronavirus cu gust! 

N-are rost să mă uit pe site-urile de profil ca să folosesc nu ştiu ce termeni medicali, care nici măcar nu mă interesează.

O să mă refer strict la simptome. Are cine să recunoască patentul.

L-aş face, desigur, un virus fantomă care să sfideze materialismul dialectic, doar e un virus anticomunist. Şi l-aş planta, cu mȋna, ȋn produsul cel mai consumat de publicul ţintă. Evident, n-ar fi aerogen că, ce-am făcut, ne umplem toţi de epidemie şi cine-o mai prezintă la televizor!

Deci, la ȋnceput ar fi doar o senzaţie că ţi s-a ȋntȋmplat ceva dar nu ştii ce. Nu-ţi baţi capul cu asta, fiindcă nu eşti genul. După care, treptat, cȋteva zile, simţi că te-nţeapă (nu rău) ȋn diverse zone ale corpului. Te ia de jos, care cum s-ar zice, subabdominal, abdominal, cavitatea toracică şi nu doar acolo unde ştii că ai un organ important pentru industria farmaceutică.

Nu e mare lucru. Se mai ȋntȋmplă, doar e o lume plină de polipi, nu?

Ȋn fine, nu te simţi prea bine dar, de la o vreme, nici nu mai e posibil, ca să nu mai spun că e şi interzis. Ȋţi vezi de treaba ta. La propriu, adică ai ceva de făcut, muncă fizică. Eşti rezistent, de fel, munceşti ca de obicei. Numai că, brusc, oboseşti. Nu treptat, brusc. Nu e oboseala de la ficat – pe care o cunoşti, nici de la tensiune sau orice altceva cu care te-ai aclimatizat de-a lungul timpului.

Eşti obligat să te opreşti. Tentaţia este chiar să te prăbuşeşti voluntar dar te-ndrepţi de spate şi te deplasezi spre o zonă mai sigură ȋncercȋnd să-ţi reglezi, din mers, pulsul care te duce cu gȋndul la implozie.

Se mai ȋntȋmplă. Pȋnă la urmă, asta e, sunt zile mai bune, zile mai proaste. Şi totuşi, o senzaţie fantomă, pentru cineva care nu crede ȋn fantome…

Oare, de ce-ţi aduce aminte asta…? E posibil… nu cumva…

Ȋti vezi ȋn continuare de viaţă. Bănuielile, presimţirile, intuiţia nu-ţi dau răspunsuri şi le consideri inutile. Sunt puţini oamenii care se pot ghida după ele.

Mai bine să ne ȋngrijim exteriorul, fiindcă p-ăsta-l cunoaştem bine. Foloseşti un ser astringent şi, pentru că aşa e cȋnd dau să se-ntȋmple toate, ȋl dai pe faţă, pe gȋt, pe umeri, pȋnă unde ajungi. Bine, că, Ferească Dumnezeu!, nu era recomandat chiar peste tot!

Ȋl ţii o vreme şi-l speli. Pielea ȋncepe să te usture, aplici o cremă adecvată. Degeaba. Pielea ȋncepe să se umple de umflături roşii, ca o iritaţie. Nu sunt nişte bube, mucigaiuri şi noroi, doar nişte umflături roşii. Trec zile, dar astea nu trec.

Nu te simţi bine. Fantoma ȋţi bȋntuie căile respiratorii. Ȋntr-o zi ajunge, probabil, undeva ȋntre amigdale şi, victorioasă ca o artifică, explodează.

Explodează exact ca buba coronavirusului care a stat pe ecran doi ani (cȋt le-a luat ăstora să facă o pandemie) şi se răspȋndeşte ȋn gust de eucalypt. Chiar aşa, gust de eucalypt!

Ei, atunci ȋţi dai seama că nu e fantomă!

Te gȋndeşti că poate fi orice, chiar şi ceva ce nu contează. Numai că, pȋnă seara, ţi se reduce zona de respirare, gȋjȋi ca o furtună pe la ferestre, după care eşti fixat pe o tuse constantă, ca un şuierat care-ţi aduce aminte de zgomotul pe care-l fac foile de tablă cȋnd sunt vălurite.

Probabil, mulţi dintre subiecţi au cunoscut ȋn copilărie o persoană care tuşea cu zgomot albăstrui, despre care se spunea că n-o mai duce mult.

Numai că tusea coronavirusului cu gust nu e constantă ci se amplifică şi se-nmulţeşte pȋnă nu se mai opreşte. Nu e tusea uscată pe care o ştim, chiar dacă seamănă cu tusea astmatică şi nicidecum nu e o tuse care se rupe. E o tuse manifestă, şuierat - propagandistică, identic repetitivă, din ce ȋn ce mai zgomotoasă dar care nu spune nimic.

Asta n-o ȋmpiedică să nu se oprească niciodată.

Ştii că e cea pe care eu aş face-o ȋntr-un laborator pentru că nu răspunde la niciun antiinflamator, nici un sirop de tuse, nici un ceai anti-gripal! Nimic n-o atinge, nici măcar pentru o secundă.

Ȋntre timp, te-nţeapă inima, ai palpitaţii, faci temperatură şi tuşeşti a furtună zile-n şir.

Ȋntr-un tȋrziu, un ceai de plămȋni, ȋţi dă un surprinzător curaj de a tăcea. Apoi, neapărat antivirale şi cȋteva antibiotice - nu multe şi neapărat cu probiotice – asta pentru că virusul pe care l-aş face eu s-ar lipi de bacterii.

Cȋnd, ȋn sfȋrşit, ȋţi revii, ȋţi trebuie o vreme ca să-ţi dai seama că, deşi trăieşti, ai uitat să respiri.

Mai tȋrziu, constaţi că serul de piele pe care l-ai folosit era ȋn regulă, cel mai probabil imunitatea era afectată.

Aminteşte-ţi să respiri conştient!

Mie nu mi-e frică de voi! Şi nu numai…

Ȋnţeleg că suntem invadaţi de moralişti care, de lȋngă borhotul cazanelor de ţuică şi al show-urilor tv unde plȋng fericiţi de nefericirea altora, aruncă scuipaţi pe memoria tȋnărului drogat omorȋt de “intervenţie” şi a familiei acestuia.

Uite, o precizare să le fie carte de căpătȋi:  https://antipresa.blogspot.com/2023/10/romania-preacurata-preadrogata-si.html#more

                                  Cȋteva observaţii

    Din 2024, ȋn Romȃnia nu va mai putea fi vorba de democraţie, libertăţi etc. Să ne iasă din cap că viaţa noastră va mai fi vreodată la fel, nu? Aşa zicea gablonţul de presă al PNL-ului, după ce ne-au ȋncarcerat ȋn starea de urgenţă. Acum, văd că toată lumea e uluită de implementările controlului absolut.

    Apoi, Nehammer are dreptate că, de la anul, vor veni hoarde de imigranţi peste Europa. De altfel, pe canalele mici, se spune şi la noi că guvernanţii trebuie să se gȋndească la cum vor manageria această situaţie, care presupune venirea a milioane de migranţi care, cel mai probabil, spuneau analiştii locului - nu vor fi dispuşi să renunţe la “cultura” lor.

    Problema cu aşa-zisa inteligenţă artificială nu e că va lua locurile de muncă ale şoferilor, IT-iştilor etc. ci că va ȋnlocui inteligenţa sclipitoare, geniul. De altfel, AI se pricepe cel mai bine la supraveghere şi control, cu asta va domina. Ȋn rest e la fel de proastă ca cei care se gudură pe lȋngă ea şi-i atribuie calităti de zeitate.

    Altfel, de incinerat schelete din dulap s-au tot incinerat, fără să ştim, nu doar Poliţia şi Anaf-ul au beneficiat de arderea miasmelor trecutului apropiat.

Vestea bună, dacă nu cumva o fi proastă, e că nu se va putea şterge totul cu buretele.

    Dacă tot ne scăldăm ȋn sondaje cȋt e săptămȋna de lungă, ştie cineva să răspundă ȋntrebarea: Ce-şi doreşte omenirea ȋn acest moment?

Răspunsul o să te uimească!

   Foarte amuzant cum ȋncearcă toţi să se poarte de parcă nimic nu s-ar fi ȋntȋmplat, preocupaţi fiind, Vezi, Doamne, de cine mai candidează şi ce bine ar face poporul dacă ar merge masiv la vot.

“- Roșu nu e cuvîntul care-mi trebuie, veni răspunsul. Ciuma era stacojie. Toată fața și corpul se făceau stacojii într-o oră.”  Jack London, Ciuma stacojie, plus o poezie  https://freefrompress.blogspot.com/2020/02/preventia-frate-cu-anticipate.html 



Din 1948, americanii au o lege care permite propaganda, numită frumos, la ei, "public diplomacy", pe care Obama, printr-un amendament în 2012…  https://freefrompress.blogspot.com/2020/04/bisnitari-de-democratie.html

Ce spun Specialiștii despre Coronavirus?

“Aceștia ies din morminte, fără mască, scuipă și împrăștie virusul Sars-CoV 2.” https://freefrompress.blogspot.com/p/nimenin-ajunge-in-prime-time-fara-sa.html

De ce ne-am resetat cu o pandemie?

Pentru ca, fundaţiile şi organizaţiile de bine să realizeze secvenţierea completă a genomului uman.  https://freefrompress.blogspot.com/2023/07/azilele-groazei-tara-lui-hannibal.html