Ce mai face clasa politică?

 

Voluntariat. Nu ştiu care le sunt atribuţiile de serviciu dar, ȋn timpul liber, am văzut la televizor, se ȋndeamnă unii pe alţi să facă ceva pentru ţară.

“Haideţi, domnule, să facem ceva pentru ţara asta!”, auzim cel mai adesea. Se induce ideea că parlamentul e, fie o societate autonomă, fie un templu la care te rogi şi, de unde ies zeii, din cȋnd ȋn cȋnd, să facă ceva pentru romȃni, pentru ţară.

Am impresia că ţara a observat discrepanţa dintre ce e şi ce-ar trebui să fie, pentru că e o năvală de cotropire a teritoriului suveranist. După ce s-a repezit Fritz cu pianul pe scări ȋn ritm de Deşteaptă-te romȃne! iar USR-iştii s-au repezit cu mȋna la piept, m-aştept ca pȋnă şi Ursula, poate chiar Merz, să ne declare suveranitatea veşnică.

Cum se-ntoarce lumea cu susu’-n jos, nu!

Cel mai pregnant se manifestă, ȋnsă, variaţiunea ȋn jurul aceleiaşi teme: Să facem ceva pentru ţară! E ca şi cȋnd niciunul n-a ştiut că situaţia e atȋt de gravă ȋncȋt trebuie făcut ceva, fiindcă nimic nu pătrunde ȋn cavoul de marmură clădit de Ceauşescu, transformat acum ȋntr-o multinaţională care, după ce se umple de profit, iese la plantat copaci, ajutat familiile sărace, strȋns gunoiul…

Guvern, extremă urgenţă… sau… vreme extremă, ceva

“Ȋngerii” Romȃniei

 

Deci…ăăă… Ce spectacol, domnule, cu plimbarea lui Călin Georgescu! Cȋt de profesionist! O sută de camere ȋl filmează şi montează, ȋn direct, cred, că prea le iese bine! Presa pro-europenistă ȋi face reclamă-n draci, zi-lumină, de parcă viaţa lor ar depinde de asta. Televiziunile doctrinare, de orice parte, ne induc impresia că sistemul care a ȋnghiţit statul de drept, ne transmite următoarele: Dacă nu ieşiţi din amorţeală, ca să faceţi spectacol ȋn jurul lui, ȋl băgăm la puşcărie!

Am ȋnceput cu o paranteză, fiindcă tocmai l-am văzut expus la televizor. De fapt, voiam să mă refer la purtătorii de aripi cu sclipici, diademe, paiete şi halouri de staniol, serviţi publicului fără certificat de garanţie şi instrucţiuni de folosire.

Copiii, bătrȋnii şi persoanele foto-sensibile trebuie să ştie

Uniforme şcolare

 

Un alt subiect serios, un alt rateu previzibil: introducerea uniformelor şcolare. La cum decurg lucrurile, ȋn spatele chestiunii reintroducerii uniformelor şcolare este, fie doar un subiect de presă, care să bage intrigi ȋn societate şi să umple spaţiul şi timpul cu lucruri nerelevante, neexistȋnd nicio intenţie de a rezolva problema, fie o afacere ordinară care să hrănească mamutul clientelar al clasei politice. Am văzut că au apărut deja “oferte”, personalul didactic era pregătit cu sugestii despre firma de la care ar trebui achiziţionate uniformele. La preţuri exagerat de mari pentru majoritatea populaţiei, ȋn condiţiile unei situaţii economice care-şi bazează rămȋnerea pe linia de plutire, exclusiv pe scumpiri perpetue.

Deci, cel mai probabil, nişte minţi obosite şi compulsiv-obsesive au vrut să creeze… dezbatere (ȋn societate). Foarte nervoşi, ăştia cu controlul populaţiei! I-am văzut şi-n pandemie… e ceva… Chinul ăsta de a te erija ȋn autoritate legitimă… trebuie să-i macine pe dinăuntru ca rugina.

Binenţeles că s-a pus problema ȋn acelaşi fel care se ştia că enervează – d-aia subiectul reapare, nu atinge niciodată fondul problemei, apoi dispare lăsȋnd ȋn urmă doar crize de nervi şi feedback negativ. Pȋnă data viitoare cȋnd lipsa de imaginaţie a ăstora care au numai drone şi militărie ȋn cap, ȋl aruncă din nou pe piaţă.

Echitate socială, nu egalitarism