Leonhard Seppala și Togo
De 1
Decembrie, o poveste adevărată despre eroi, fiindcă trăim vremuri cînd se denaturează
sensul acestui cuvînt
Mai întîi, a
murit Maradona. Acum, cel puțin, cred că pe Argentina o doare-n cot de coronavirus fiindcă,
probabil, de la Eva Peron n-a mai fost așa o jale. Spectacolul conducerii pe
ultimul drum al acestei legende globale reprezintă doar o parte din funeraliile
unei epoci.
Frica de
eroi, în plină campanie de îngropăciune a ceea ce un doctor român a numit “era
ante-covid”, au determinat autoritățile din Argentina să-l expedieze pe Maradona,
după numai o zi, la cimitir. Speram să-l îngroape de 1 Decembrie, să
aibă și românii ce vedea la televizor, ca să nu se mai uite, plini de nevoi, la
programele românești.
Altfel, comemorarea
Zilei Naționale de anul acesta nu e așa o noutate, chiar dacă de-abia acum, din
ce s-aude, Ambasadorii (sau asasinii economici) și doctorii pandemiști se vor
arăta la față ca stăpîni ai Landului RO, în timp ce românii vor fi obligați să
stea în case, ori să păstreze distanța și să-și înghită saliva înghețată din
masca medical-mortuară, ca să nu le contamineze aerul.
În altă
ordine de idei, dar tot pe-acolo, o mică poveste despre eroi adevărați și despre
ce-ai vrea să te faci cînd vei fi mare. Sau, mai bine, lasă, mare ajungi din
întîmplare! Uite, la Maradona! Eroii nu se nasc dintr-o campanie TV.
Dar, să trecem
la lucruri serioase, fiindcă uite acum vine vaccinul pe care toți românii îl
așteaptă! Să-i rememorăm pe eroii din linia întîi!
https://en.wikipedia.org/wiki/1925_serum_run_to_Nome
Ianuarie1925, Great Race of Mercy sau The Serum Run – Ȋntr-o localitate din Alaska, Nome, singurul doctor din zonă constată că, ceea ce diagnosticase de mai multe ori, prin decembrie, c-ar fi durere în gît și amigdalită, e o epidemie de difterie, boală foarte contagioasă, cu o mortalitate de aproape sută la sută pe-atunci.