- Roșu nu e
cuvîntul care-mi trebuie, veni răspunsul. Ciuma era stacojie. Toată fața și
corpul se făceau stacojii într-o oră. Nu știu eu? N-am văzut eu destul? Şi vă
zic că era stacojie pentru că – ei bine, pentru că era stacojie. Nu e un alt
cuvînt pentru asta.” Jack London, Ciuma stacojie
P-un picior
de mai,
Pe un dor
și-un vai!,
Iată se
prăvale,
Legănați de
șale,
După treij’
dă ani,
Trei turme
de șobolani.
Şobolanii roșii,
Ciuma porfirie,
Şobolanii
queer, Ciuma stacojie,
Şobolanii
negri, Ciuma fosilie.
Se
mușcau-ntre ei,
Cu vorbe,-ntr-o
doară,
Nu ca să
se-omoară
Şi să
sîngereze,
Ca să nu
turbeze.
Soileau o
sfadă
Cît o
autostradă!