Mai întîi, în codul bunelor manière din vremea aceea, rîgîitul era permis dar numai dacă te uitai în tavan.
Apoi, găsim că-n evul mediu, vîrsta considerată acceptabilă pentru căsătorie era de 12 ani la fete și 14 la băieți. Asta și pentru că speranța de viață la naștere era de doar 35 ani, ca rezultat al mortalității infantile de 30%. Și atunci bîntuiau ciumele și se murea, în principal, pentru că nu se făcuse acea mare descoperire în medicină, unii spun cea mai mare, igiena, personală și comunitară. Din punctul ăsta de vedere, Sectorul 1 încă asțeaptă renașterea.
