Studiu:
Cercetătorii au constatat că cine poartă mască atunci cînd se uită la știri,
are mai puține “șanse” să se îmbolnăvească. Desigur, o puteți inscripționa adecvat.
Ȋmi place masca! E fascinantă!
https://www.britannica.com/art/mask-face-covering
Masca este o
formă de deghizare (travestire, camuflaj, disimulare), care se poartă, de
obicei, pe față, pentru ascunderea adevăratei identități, a stării de spirit
din acel moment sau pentru a pretinde că ești altcineva. Se presupune a fi fost
inventată încă din Epoca Pietrei (acum peste trei milioane de ani) iar, cînd
vine vorba de design, imaginația în conceperea măștilor e, practic, infinită.
Uneori, cum e cazul balurilor de profil, masca se asortează cu întregul costum.
Masca e o “față
falsă”. Poate impersona orice, animale, personaje mitologice, politicieni, alte
ființe supranaturale, doctori, binefăcători, chiar oameni, dar și portrete,
abstracțiuni etc. De-asta, dacă nu ești doctor, n-are rost să porți mască
medicală, trebuie să te deghizezi în ce crezi că te reprezintă.
Spiritul
măștii
Unul dintre
cele mai importante motive ale existenței măștii este… spiritul ei. În ritualuri
sociale, purtătorul trebuie să se confunde cu semnificația măștii, fiindcă,
altfel, ofranda ritualică nu-și atinge scopul, este ineficientă.
Deci, dacă
nu suntem doctori, purtăm mască medicală doar ca să ne simțim bolnavi, da? Altfel,
irosiți eforturile tuturor. O parte din “tuturor” au început deja să bîntuie pe
la televizor cerînd recoltarea de organe pentru transplant “cu acordul prezumat”,
controale medicale obligatorii, impunerea unui polivaccin (nu sunt împotriva vaccinării!)
ș.a.
Cel mai
adesea, masca, fie stabilește o legătură între purtător și spiritul pe care îl
impersonează, fie are un rol protector față de spiritele malefice. E de
presupus că nu mulți vor îndrăzni să aplice un statement pe fața măștii,
așa că, și pe interior e bine.
Ȋn general, măștile fabricate în scop ceremonial sunt făcute
de artizani sau sculptori (uneori de lohn-ul din China) iar creatorul trebuie
să simtă puterea spiritului pe care îl invocă, indifferent că este vorba de o
ființă sau de un obiect, să-și imagineze că uneltele folosite au puteri
supranaturale (era să zic, de supereoi) și, binențeles, să se protejeze, la
rîndul lui, de influențe negative. Cei care le folosesc trebuie să respecte anumite
“taboori și restricții”. Ați văzut, de-aia avem restricții. Dar și taboo-uri
(n-avem voie să spunem!).
Ptiu! Cultură
generală și epifanie, în același timp.
Interesant
este că, în cazul de față, se precizează că Puterea măștii e… volatilă și se
utilizează cu grijă. Să-i spună cineva și lui Iohannis!
Foarte
interesant, în unele culturi africane (nici nu mă mir că etiopianul Ghebreyesus,
șeful OMS, ne-a dat pandemie), se presupune că fabricantul măștii poate absorbi
din puterea simbolică a acesteia și poate face rău cu această putere. Hm, ce
ne spune nouă asta despre măștile chinezești, fiindcă în România numai d-astea
s-au cumpărat?!
Există și
cealaltă față a monedei, manevrantul (managerul) de măști își poate atrage
furia spiritului insuflat și chiar oprobiul public.
Cum se
poartă masca
Ca și artizanul
măștii, purtătorul de mască formează un joint venture cu spiritul măștii
și este predispus la pericole. Astfel, purtătorul de mască e obligat să joace
rolul unui actor, să danseze, să-și facă obiceiuri zilnice potrivite cu rolul
pe care-l joacă, altfel masca n-are nici o putere. Aleluia! Ați văzut de ce
vi se cere să credeți?
Asta e și
mai mișto!