Excepţie? Nu, ȋn Romȃnia!

 

Cȋteva observaţii, ca spectator.

Ȋn Romȃnia nu există excepţii. Nici una, nici zece, nici o mie. Ȋn Romȃnia, excepţia devine regulă, pentru 50% din populaţie, cu o viteză de propagare de nivel 5G, chiar dacă se face doar cu o circulară. De aceea, dacă vrei să le dai magistraţilor pensie de 25 000 de lei, trebuie să le faci salariul de 50 000 de lei, şi-nchei discuţia.

Ȋn Romȃnia, nu se poate face nicio reformă, niciodată, decȋt plecȋnd de la analiza imparţială a regimului ceauşist, cu tot ce a produs el ca system corupt şi dictatorial. Cel mai rău communism, o fundătură, chiar şi pentru vechiul bloc communist, singura speluncă unde i se aduceau omagii conducătorului iubit, ca ȋn Coreea de nord. Noi aveam antenă de bulgari, pentru Dumnezeu! Ni se părea că acolo e occident, faţă de ce era la noi. D-acolo, din ceauşism, i-am moştenit p-ăştia cu sete de activism şi propagandă care ne umplu de scȋrbă viaţa, chiar şi 35 de ani mai tȋrziu. Care nu ştiu de unde, dracu’, au apărut, fiindcă, pe unde am fost eu, toată lumea dădea rasoale cu activitatea de partid! Pentru mine, unul din cele mai mari şocuri de la procesul Ceauşeştilor a fost că el zicea ceva de cauză sau trădarea cauzei, aşa ceva, iar noi ne gȋndeam: care cauză? Aveam impresia că omul a fost ţinut ȋntr-o debara, ȋn comă, iar acum s-a trezit ȋn acelaşi timp şi spaţiu ȋn care a sucombat ȋn tinereţea lui revoluţionară.

Oricum, e o ȋntrebare la care n-a răspuns nimeni: Ceauşescu mai era ȋn deplinătatea facultăţilor mintale? Dacă nu, de cȋnd nu mai era cu toate ţiglele memoriei pe casă? Nu, cumva, l-au ţinut “ȋn debara” şi un regim paralel, pe care l-am moştenit, trăgea toate sforile şi continuă să le tragă?

Fiindcă, altfel, nu-mi explic, cine a făcut tranziţia, de la spectacolele omagiale fluviu, la o ȋntreagă colecţie Sandra Brown a ȋncălzirilor climatice. Ca să dau doar un exemplu dintr-o sută.

Ȋmpreună dar fără multă tevatură

 

Ca şi cȋnd mulţimea de festivaluri şi anxietăţi induse cultural n-ar fi de-ajuns, politiciana Alina Gorghiu tocmai a găsit de cuviinţă să umple spaţiul rămas, cu o campanie, ȋn cel mai bun caz, inutilă. Parlamentarii se vor ocupa de “Romȃnia fără violenţă”, ȋntr-o comisie specială, fiindcă, ȋn rest, le-au rezolvat pe toate. Vor combate, evident, “violenţa de gen”, unde genul nici nu mai ştim ce este.

Lasă că ştiu ONG-eurile, care ȋnghit 1,51% din PIB. Săptămȋna trecută a băgat capu’n poză o activistă care ne-a băgat femicidul ȋn case şi care, cel mai probabil, va ȋnghiţi o grămadă de bani de la buget ca să nimic, ȋn cel mai bun caz, dar mai ales, ca să bage educaţia sexuală ȋn şcoală, după cum singură s-a insinuat.

Probabil, la cererea acestor servicii civile, ONG-eurile, a sărit Alina Gorghiu cu iniţiativa parlamentară.

Să urȋm, dar să urȋm pe cine trebuie. Ura nu e pentru proşti!

 

Nu poţi să urăşti pe cineva care nu ţi-a făcut niciun rău. Ȋnsă, nu cred nici ȋn autenticitatea “incidentului”, de săptămȋna trecută, din Bucureşti, ȋn care, un tȋmpit loveşte, din senin şi neprovocat, un băiat pe bicicletă care lucra pentru o firmă de curierat. Idiotul aggressor ȋl numeşte pe lucrătorul din Bangladesh “invadator” – foarte savant pentru un idiot – şi susţine că ȋşi apără ţara, atunci cȋnd este imobilizat de un poliţist pe trotinetă, care se deplasa, exact la ţanc şi ȋn civil, spre casă.

Ȋnsă, asta e varianta oficială, deci, e posibil. Altfel, dacă şi cine a pritocit-o a reuşit să ne şocheze şi să ne facă de rȋs dar a tras-o prea mult la temă. Ar fi tipic pentru livratorii de “lecţii de viaţă” din Romȃnia.

Astăzi, a venit o ştire, mult mai tȋrziu decȋt dacă ar fi livrat-o băiatul din Bangladesh pe bicicletă, care susţine că, ȋn aceeaşi zi cu agresiunea incredibilă din capitală, un alt romȃn, de la Cluj, a bătut un străin de l-a băgat ȋn spital.

Nu ni se spune de unde era “străinul” şi nici de la ce s-au luat.

Dacii, tracii, agathȋrşii…

 

Sciţiii, romanii… Ursula von Der Leyen şi gaiţele.

Mă mai uit şi la legendele altora, m-am săturat să mi se tot servească, din platouri TV, exact textele mele. Adică, tot ce-am scris că ni se pregăteşte, ȋn timpul pandemiei, bazȋndu-mă aproape exclusiv pe ce am văzut la televizor, de la faptul că ni se va lua tot şi nu ne vom mai ȋntoarce niciodată la starea de libertate, pȋnă la “secătuirea resurselor”. Ce vreau să spun e că, dacă am ştiut eu, au ştiut toate busturile TV, acum plouate şi mirate, ȋn capul cărora şi-au făcut cuibul numai stoluri de păsări pe surse. D-alea ȋn care pui apă şi bolboroseşti ceva ambiguu, după care te lauzi: V-am spus eu că aşa o să se-ntȋmple!

Exact ca acum cȋnd intelectul TV se ȋntreabă de ce-o veni Ursula von Der Leyen, ȋntr-o zi de luni cȋnd nici iarba nu creşte, să se ȋntȋlnească, tocmai la Constanţa, cu reprezentantul pribeag al Landului RO şi dacă actorul grăbit de la Cotroceni va purta aceiaşi chiloţi de baie care l-au consacrat.

Asta e ȋntrebare? De ce vine Ursula ȋn Romȃnia? Uite, eu mă-ntreb dacă a oprit Arafat valurile de steag roşu, dacă jandarmeria e pregătită s-o salveze pe uşurica Fraila din braţele furtunilor de nisip de la Marea Neagră şi apocaliptică?

Binenţeles că ştim de ce vine-n Romȃnia occidentul civilizat şi cinstit: fiindcă avem prea multe piersici.

Cacealmaua

 

Robert Mitchum

Nu, nu e filmul cu Paul Newman, n-avem noi aşa ceva pe ecranele politicii. Nici precum Robert Mitchum. Vorbim de filme de ştiri aici.

Tot ce se-ntȋmplă acum, politico-mediatic, e o cacealma plictisitoare. Plictisitoare şi-n reluare. Politicienii au scos iar, de la sertar, controversa privind pensiile şi pensionarea magistraţilor, cumulul pensiei cu salariul la stat, numărul şi salariile numiţilor ȋn consiliile de administraţie, subţierea angajaţilor care consumă din buget iar presa le dezbate ca o fecioară, de fiecare dată ca şi cȋnd ar fi prima oară. Şi se miră, şi se rȋde şi se-ncruntă şi mai dă cu biciul şi mai plȋnge de mila băbuţei ȋmbrobodite, cu pensia ciuntită ȋn favoarea ăstora de mai sus şi a ONG-urilor plătite din banii statului.

A mia oară… Şi tot a mia oară epilogul e acelaşi, indienii şi cowboy-i ȋşi păstrează privilegiile frăţeşte. La fel, presa şi politicienii, care uneori schimbă rolurile, chiar ȋn dezbaterile din piua platourilor TV, cȋnd reprezentanţii partidelor zbiară la moderatori că ceva trebuie făcut cu preţul energiei, agricultura, balanţa comercială iar moderatorii zbiară la politicieni să se alinieze curentelor de la Bruxelles, gȋndacilor de făină şi integrării ȋn Ucraina. Prin absorbţie.

Ȋmi aduce aminte de Robert Mitchum, actorul cu ochi somnoroşi, care, ȋntr-unul dintre puţinele interviuri pe care accepta să le dea, de fiecare dată plictisit şi laconic – de scotea din minţi orice reporteriţă – spunea: dragă, rolurile mele sunt de două feluri, cu cal şi fără cal.

Festivalul “Insula iubirii”

 

Dacă aş face eu o dictatură (n-aş face-o niciodată, dar, să zicem), prima măsură pe care aş lua-o ar fi interzicerea cȋntatului. Ȋn afară de Festivalul Enescu, doar orchestrală, aş interzice tot. Tot! Din televiziunea aşa-numită naţională, aş lăsa doar un TVR1, care n-ar trebui să conţină decȋt ştiri ȋn stare brută, fără adjective, fără semnul exclamării, fără comentariile angajaţilor. Ştiri şi reportaje fără niciun pic de contribuţie personală din partea acestor gargaragii şi propagandişti agresivi şi slinoşi de aşa-zisă presă.

A ȋnceput festivalul Mamaia, reluat după mulţi ani de tăcere. Poate nu ştiaţi, nici eu n-am ştiut. Mi-a povestit cineva, prima seară de recital, ȋn care s-a produs şi reprodus, vedeta - imposibilă pe vremea comunismului, spre cinstea regimului - emblemă a postului plătit din banii poporului. Ăla care zice-n sondaje că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu.

Binenţeles că am rȋs cu lacrimi, fiindcă povesteşte extraordinar de comic (e un spectacol), dar, chiar şi aşa, mi-am pus mȋna ȋn cap de multe ori, ȋmi venea să intru sub masă de necaz şi de ruşine.

A fost un măcel cultural, ireal, din toate punctele de vedere.

Sentinţa ȋn cazul Vlad Pascu, 2 mai şi 10 ani

 

Zece ani, cel mai probabil maximum maximorum, pe legile actuale. Nu cred că judecătorii puteau face mai mult şi nici nu trebuie să facă mai mult decȋt le permite legea.

Astăzi, voiam să scriu despre marea problemă care se scurge şi macină televiziunile din decolmatarea barajului Vidraru - ajuns subiect de fake-news de siguranţă naţională, pentru care jurnalişti credibili şi de mare ţinută, din Romȃnia, au cerut, aseară, 5% din banii alocaţi războiul rece/cald cu ruşii, pentru a-l combate. Adică, a zis un tik-tokar, pe reţele, că apa, nămolul şi comorile ȋngropate din lacul de acumulare sunt cărate la francezi iar Digi 24 s-a sesizat din oficiu şi vrea să facă o campanie.

O frecţie la picior de lemn pe bani exagerat de mulţi. Că presa nu mai e presă de multă vreme, nici nu mai ştim cum era cȋnd era ce trebuie. Acum, presa e un reţetar, ne prescrie şi ne donează sfaturi, lapte, carne, brȋnză, ouă şi chiar sȋnge.

D-aia ne simţim aşa de bine.

Iar, ȋn cazul Vlad Pascu, ȋn loc să toace rădăcinile răului, adică miliţienii indolenţi – pe care Justiţia se face că nu-i vede - şi starea de fapt acceptată, de ţară drogată şi pe pastile, vor toca ştirea cu sentinţa, că e mult, că e puţin, că trebuie făcut ceva… 

Globalism. Cristina Trăilă

Aseară, la Antena3, ȋntr-una din şedinţele de partid obligatorii ale trusturilor media, s-a adus ȋn discuţie, spre a fi pus la Gazeta de perete, ȋndemnul unui suveranist (nu cred ȋn suveranişti) de a boicota acceptarea muncitorilor străini ȋn detrimentul romȃnilor.

Dan Tanasă, de la unul din partidele create de oamenii de bine din Serviciu, a scris pe reţea: “Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!!!”.

Ȋn fine, e o afirmaţie care comportă o discuţie, nu-i vorbă, dar s-o cataloghezi drept… xenofobie, aşa cum a făcut tȋnărul moderator al emisiunii, e deja demodat. Lumea se schimbă, numai la noi se mai poartă globalismul extremist.

Naţiunea se sinucide

 

Asta e ştirea momentului, nu faptul că n-am fost invitaţi la nunta globală de la Washington sau că preşedintele Zamă se-nchină la sfȋntul ales al Ardealului. Altfel se pune problema, anume că nici măcar nu ne pasă că n-am fost invitaţi şi chiar am delegat asumarea de responsabilitate faţă de soarta ţării unora pe care-i doare ȋn dos de nişte periferici ca noi iar, ȋn ce-l priveşte pe cel ieşit, s-ar putea ȋnchina şi la Boc, pe scena festivalului local de droguri, şi mare diferenţă n-ar fi.

Ştirea momentului e, deci, că naţiunea se sinucide. Ȋn ciuda PIB-ului care a crescut de 13 ori faţă de prima parte a anilor “90 sau de numărul de angajaţi şi ore de program TV, care trebuie să fi crescut de o sută treizeci de mii de ori, de lupta acerbă a autorităţilor care ne apără de ruşi sau de predarea, ȋn masă, a noilor valori şi politici sexuale, romȃnii nu vor să-şi lase ADN-ul moştenire.

Asta e problema, că, ȋn 2100, fosta ţară Romȃnia va mai avea 8 mil. de locuitori, spun organizaţiile internaţionale care se ocupă şi cu statistici şi probabilităţi. Dintre aceştia, dacă acum se nasc, aproximativ 5%, copii din mame străine, putem să ne dăm seama cam ce va fi atunci.

Adevărul e că locul nu rămȋne niciodată gol.

Clasa A

 

Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu?

O dictatură nu se menţine la putere cu camarila de partid, aşa cum s-a dat de ȋnţeles, nici cu muncitori, intelectuali şi ţărani.

Ȋn zilele noastre, lumea n-ar crede că, să fii mult mai sărac şi cinstit ȋntr-o dictatură, se simte mult mai bine decȋt să fii Bill Gates ȋntr-o lume concurenţială. Să nu ai nici măcar o maşină proprietate personală dar să vină şoferul cu maşina de serviciu (de la stat) să te deplaseze ȋn fiecare zi la locul de muncă - şi nu doar acolo – ȋn condiţiile ȋn care majoritatea e ȋnghesuită ȋn autobuz sau nu-şi permite benzina - e nepreţuit. Să dai un telefon să-ţi anulezi o amendă, să accesezi o relaţie ca să-ţi “aranjezi” copilul, să suni un măcelar să-ţi livreze carnea care nu s-ajunge la toată lumea, să ai o cunoştinţă care te pune ȋn legătura cu… Cu oricine ai nevoie: doctor, director de fabrică de materiale de construcţii, moaşă, farmacistă, coafeză, recepţioneră de hotel, şef de sere, meseriaşi care-ţi repară totul, gratis…

Să iei, băgȋndu-te ȋn faţă, prin Sindicat, cele mai bune locuri de cazare ȋn concediu. Să primeşti “atenţii”, să trȋnteşti uşa-n nas publicului (ȋn orele de lucru cu publicul)… Să călătoreşti peste hotare, ȋn timp ce gloata pleca, ȋn străinătate, la bulgari, de unde ȋşi cumpăra cutii cu icre ordinare, pe care vameşii le aruncau la gunoi. Să iei prime substanţiale, pe munca altora, să pleci acasă de Moş Gerilă cu cadouri de la partid care abia ȋncap ȋn maşină, după care ai rȋcȋit ca un nemȋncat, numai să nu dai tu banii pe ele.

Pilonul doi. Obligatoriu!

Ultimul abuz din partea administratorului vieţii: Statul se vrea şi administratorul averii romȃnilor (se ȋngrijeşte de sustenabilitatea bunăstării lor).

Cȋrja, bastonul, plasa de siguranţă, asigurarea, avertismentul, alerta… Sprijinul! Sprijinul pe care ţi-l acordă, obligatoriu, guvernul, parlamentul, mirenii civilo-securişti – care, apoi, te impozitează suplimentar, pentru că ai beneficiat de serviciile lor. Te obligă să investeşti ȋn afacerea lor.

Pilonul III, auzi! Investiţi şi-n pilonul trei, fiindcă, atunci cȋnd veţi ieşi la pensie, veţi mai avea venituri echivalente a 30% din venitul pe care-l aveţi acum, am auzit azi! Bă, voi sunteţi nebuni? Păi, măcar, pensia de stat era vreo 45% din salariu?

Aşa aţi ȋmbunătăţit voi viaţa oamenilor?

Văd cum se plăteşte acum la supermarket: aveţi card de…? Da. Şi de…? Da. Plătiţi cu cardul? Da. Văd că pune şi telefonul pentru aplicaţia nu ştiu care.

Bine că s-a simplificat mult! Cu cash, ȋţi lua o grăma’ de timp.

Telefonul

- Tot găsesc telefonul ăsta ȋn dreptul meu, tu mi-l pui?

- Da.

Ȋncerc să mă obişnuiesc cu ideea dar urăsc telefoanele! Urăsc telefoanele! Pot să urăsc telefoanele? Se poate, ȋmpreună fără telefoane?

Mai ieri, am vrut să fac o poză, singurul lucru pe care ştiu să-l fac cu telefonul. Pe ecran aveam două… ce dracu’ sunt astea, ȋnştiinţări, avertismente…, unul de la o bancă, să nu ştiu ce să fac cu produsele lor şi-un Ro-Alert. Şi nu puteam să scap de ele. Ȋmi ziceau să iau la cunoştinţă sau aşa ceva.

Nu vreau să iau la cunoştinţă, am voie?

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Ȋnmormȋntarea unui Preşedinte ales democratic. Preşedintele, cum a fost numit, ȋn mod interesant, de grupul celor care s-au mobilizat şi n-au lăsat groparii naţiei, paznicii nelegitimi ai scheleţilor din dulap, să-l arunce la groapă ca pe un vagabond viclean, care cerşeşte pȋnă ȋţi intră-n casă, apoi nu mai pleacă. Iar democraţia şi statul de drept le transformă ȋn reguli de supravieţuire.

Fiindcă, doar despre supravieţuire e vorba, nimic nu ne-a mai rămas din drepturile consfinţite de Ion Iliescu. Ȋn afară de ȋnmormȋntări.

Ȋnmormȋntările, ȋntotdeauna, scot la iveală lucruri. Nu pe de-a-ntregul dar, ȋn orice caz, ne lasă pe noi, nemuritorii după margine, cu capul plin de gȋnduri.

Fritz, care “noi”?

Breaking News

 

Ion Iliescu, primul Preşedinte al Romȃniei după Revoluţie şi cel mai votat Preşedinte, a ȋncetat din viaţă.

Un adversar politic cunoscut a spus, atunci cȋnd Ion Iliescu a cȋştigat cu peste 80%, că acelea vor rămȋne cele mai corecte alegeri, vreodată, ȋn Romȃnia.

Ion Iliescu 1930 - 2025

Ȋnmormȋntarea lui Ion Iliescu. Fritz, care “noi”? https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/inmormintarea-lui-ion-iliescu.html#more

Cenaclu - Azi, restabilirea ȋncrederii. Tăcutul brainiac născut ȋn ţara fluieraşilor  https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/cenaclu.html

Puțini artiști, mulți impostori. Iepurii lui Nicușor - “Era o joacă, ziceai ”să moară Iliescu dacă te mint!”, lumea se prindea că arunci o scorneală și o dădea în râs. Și Iliescu le-a supraviețuit multora dintre părinții noștri. Așa că useriștii, care cred că Universul a început cu izmenelile lor și fac anticomunism la seral, să aibă grijă!”  https://www.national.ro/editorial/razvan-ioan-boanchis/putini-artisti-multi-impostori-854948.html/

Clasa A. Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu? Privilegiaţii https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/clasa-a.html#more

Empatia neagră la suflet, empaticul ȋntunecat

Narcisismul: empaticul ȋntunecat prezintă trăsături de narcissist, ȋn sensul că se crede ȋndreptăţit şi superior

Din What is a dark empath, and how to deal with one

By Dr. Marisol Capellan, Ed.D., PCC, October 2, 2024 https://antipresa.blogspot.com/2025/08/empatia-neagra.html

Naţiunea se sinucide - Asta e ştirea momentului… https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/natiunea-se-sinucide.html#more

Sentinţa ȋn cazul Vlad Pascu, 2 mai şi 10 ani https://freefrompress.blogspot.com/2025/08/sentinta-in-cazul-vlad-pascu-2-mai-si.html

Cenaclu

 

Azi, restabilirea ȋncrederii (prima parte)

Nu mai pot s-aud de “restabilirea ȋncrederii”! Ce e asta, ȋncredere? Nici nu mai ştiu ce e, trebuie să mă uit ȋn dicţionar.

Din DEX – sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritatea cuiva…

Du-te, mă, d-aici!

Dar, mai ȋntȋi, să consemnăm evenimentul zilei de ieri: fenomenul Georgescu s-a sfȋrşit! Apostolul Pavel şi Procurorul Elodiei n-au ce căuta ȋn politică. Nici casele de rugăciuni! Sperăm totuşi, să aibă dreptate cei care susţin că Elodia se află ȋn America şi s-o vedem ȋntorcȋndu-se acasă. Ce te-ai rȋde!

Ȋn fine, poate nu ştiaţi dar Romȃnia ȋnoată bine şi contra populismului. E chiar prima ȋn lume la stilul ăsta, progresist. Am aflat-o dintr-un articol din Financial Times, pe care era să nici nu-l deschid fiindcă ei nu ne lasă niciodată să-I citim gratis dar, probabil ăsta e cu dedicaţie pentru publicul autohton.

Ce mai e de făcut?

 

Nimic. Lăsaţi-le, aşa cum sunt! Meditaţii, şpăgi, nosocomiale, inculpări fără probe, pensii şi salarii, la stat, de trei sute de ori mai mari decȋt cele normale, analfabetism, nu doar funcţional, călcătura instituţionalizată pe drepturile omului, japca…

Lăsaţi-le, dracu’, aşa! Adică, nici nu vă mai faceţi că reparaţi ceva dar nici nu mai alocaţi bani, ȋn plus, pentru nimic. Ȋngheţaţi şi voi, nu doar pensiile şi salariile!

Tocmai a venit un grup de “civili” să ceară referendum pentru interzicerea pensiilor speciale. Numai pe o campanie inutilă nu mai risipeam banii! Daţi-le pensii speciale!

A ieşit şefa CSM, la declaraţii, precum acuzatul pe care-l vedem ȋn Statele Unite, care, fie alege să se reprezinte singur, fie insistă să depună mărturie ȋn pofida sfaturilor avocaţilor de a sta ȋn banca lui. Genul care se supraapreciază. Efectul n-a fost cel scontat.

Să căutăm vinovaţi!

Nu spun că oamenii nu au partea lor de vină, dacă şi-au construit casele unde nu trebuie dar… aţi observat că ei au rămas singurii vinovaţi?

Să căutăm adevăraţii vinovaţi! 

Strategii există dar nu sunt puse ȋn practică. Nu cumva, lucrurile nu se fac, tocmai ca să rămȋnă nefăcute?

Ȋnţeleg că, situaţia e mult mai gravă decȋt se poate reda la televizor. Călin Georgescu a spus că, deşi presa a prezentat foarte bine subiectul, de-abia cȋnd ajungi la faţa locului ȋţi dai seama de catastrofă. El sugera că fiecare romȃn de acolo ar avea nevoie să fie “adoptat” de alţi romȃni, atȋt e de grav.

Trebuie să căutăm vinovaţi! Că de-aia o ţinem dintr-o catastrofă ȋn alta.

Am văzut că toată lumea e ȋncruntată de indignare, vizavi de prestaţia Ministrei Mediului. Uite, mie nu mi se pare că e mai insensibilă decȋt mulţi dintre cei care profită, acum, de drama inundaţiilor. Eu văd lipsa de compasiune reală pe faţa celor care se schimonosesc, forţȋndu-se s-arate că le pasă.

Măcar, ea a venit, spre deosebire de toţi ăilalţi şase sute de aleşi ȋntre aleşi. La ce ne aşteptam? Ea nu e ca noi. Ea vine din viitor. Cȋnd se uită la noi, ȋşi imaginează cȋt ar fi lumea de verde şi oxigenată fără atȋta popor.

“Descoperit de dezastru”

Nu vi se pare că, după fiecare rȋnd de alegeri, vine cȋte o inundaţie catastrofală? De regulă, imediat, aşa ȋncȋt, ȋn loc să se apuce de ce-a promis ȋn campanie, prim-ministrul ȋncinge imediat o celulă de criză, transmisă live: avem imagini, ȋn direct, de la şedinţa de guvern, unde şeful executivului ȋi ameninţă autoritar pe subalterni, să nu cumva să nu se execute; să ajutăm oamenii, n-avem timp să căutăm vinovaţi, vom aloca fonduri, vin şi eu cu barca, hai, şi tu… măi, Doino!

De data asta, Sf. Ilie s-a trezit tȋrziu din mahmureala alegerilor anulate şi reluate iar prim-ministrul Curbă-de-sacrificiu nu ştie unde să se mai ȋmpartă, sunt binefaceri de miliarde care abia aşteaptă să sugă banii contribuabililor. Dacă un singur ban se duce pe vreo campanie, de orice fel…!

Tablou. Un UE mic. Uraaa!

Uraaa! avem voie? Atunci, să contemplăm tabloul!

Cȋnd am văzut selfie-ul cu echipa cȋştigătoare ȋn avionul militar… pfui, mi-a luat un pic să mă dezmeticesc. Adică, ȋnţeleg că armata e cu ei dar totuşi: să urci toată familia conducătoare ȋn acelaşi avion, ȋnseamnă că ori ţi-ai pierdut simţul de autoconservare, ori eşti cu ruşii.

„Întărim relaţiile bilaterale [cu Germania], apărăm securitatea României printr-o mai bună colaborare în industria apărării şi creştem prosperitatea cu investiţii mai mari din sectorul privat”, scrie Fritz.

Care “bilaterale”, nu suntem cu toţii ȋn Uniune? Ȋn Comunitate? Nu, serios, suntem? Tratatul de aderare chiar există? 

Doi gȋndaci morţi

La Floreasca. Unde Floreasca nu e ministra de externe pe care a picat şifonierul de cinşpe minute. E marele spital de urgenţă al Bucureştiului unde, susţine o pacientă care a avut nefericirea să treacă p-acolo, au fost depistaţi gȋndaci. Probabil că nosocomialele şi neglijenţa nu sunt aşa de sugestive şi cineva s-a gȋndit să ne facă un insectar.

O vitrină ca la Antipa. Care poate fi utilă şi-n campania care combate nostalgia comunistă fiindcă, ce e drept, pe vremea lui Ceausescu aveam gȋndaci, chiar şi după ce le dădeam să-nghită verde de Paris. Dar, să nu vorbim franţuzisme ȋn casa francofililor! (francofoni… mai puţin)

Doi gȋndaci de bucătărie, deci, aranjaţi ca pentru ora de biologie. Amȋndoi bine conservaţi. Mai bine decȋt mumiile egiptene.

Magia neagră a manipulării

Am văzut zilele acestea imagini care nu mai au nevoie de nicio prezentare, deci, nu le voi consemna. Ȋnţeleg c-a fost şi Alina Mungiu pe undeva, pe la TV, aşa că, pentru evul ȋntunecat extrem, pe care-l respirăm, am avut castelul din cartonaşe cu fotbalişti politici, aproape complet.

Important e că, ȋn parallel cu ce vedem pe la noi, lumea se resetează ȋn altă direcţie decȋt asta spre care se trage carul cu proşti, prin aerul otrăvit din Romȃnia. Astfel că, ȋn timp ce, ȋn landul periferic se vȋnează vrăjitoare on-line, la alţii, manipularea e numită “artă neagră” şi chiar se clamează dreptul de a nu fi manipulat.

The Guardian (UK/ˈɡɑː.di.ən/US/ˈɡɑːr.di.ən/)

“Multe naţiuni au deja ȋn legislaţie dreptul de-a nu fi fraudat şi chiar dreptul de-a nu fi ȋnşelat. Dacă o companie ȋţi vinde un medicament nou, susţinȋnd fals că previne cancerul, poate fi pedepsită de lege. Dacă o firmă te convinge să cumperi un smartphone, spunȋnd că are caracteristici ultimul răcnet, cȋnd nu e adevărat, a ȋncălcat legea. Dar, ȋn vremurile noastre, multe companii ne mănȋncă timpul şi banii, fără să ne fraudeze sau să ne inducă ȋn eroare, ci practicȋnd arta neagră a manipulării.”

O problemă de siguranţă naţională: Ceauşescu

Do not humiliate Romania!

Deviza noastră este: Lăsaţi-ne ȋn pace!

Educația, o problemă de securitate națională, Sănătatea e o problemă de siguranţă naţională, maidanezii, drogurile, Problema drogurilor în rândul tinerilor va fi abordată ca o chestiune de securitate națională, tăierile ilegale de pădure sunt o problemă de siguranţă naţională, Marea corupție, o problemă de siguranță națională, analfabetismul funcțional e o problema siguranţă naţională, Energia, o problema de securitate nationala, Corupţia e, de departe, cea mai mare problemă de siguranță națională, Evaziunea fiscală e o problemă de Securitate naţională, TikTok e o problemă de siguranță națională, mai nou, apa e o problemă de siguranţă naţională – deci, mandate de siguranţă naţională

Se vede treaba că poporul şi sistemul se hărţuiesc reciproc. Acum, prin sondaje. Sondajele astea sunt ca nişte certuri interminabile ȋntre vecini, care, pentru cine nu ştie, se declanşează periodic şi durează toată viaţa. Cȋnd unul dintre ei moare, cel mai adesea, moştenitorii preiau amintirile nemestecate ȋndeajuns şi le scuipă a reproş, printre uluci, de multe ori fără să-ntoarcă privirea spre stȋlpul infamiei, ca să vadă dacă şi-au atins ţinta. Fiindcă, important e să dureze. De aceea, de fiecare dată cȋnd una iese să-ntindă rufele pe sȋrmă, cealaltă combatantă mătura curtea. Alteori, găseşte o ţambră aparent dislocată din gard şi porneşte investigaţia cu voce tare şi drăcuieli aruncate ȋn spaţiu şi recuperate de mediul ambiant.

O viaţă fără Bulă

 Ȋmpreună, doar ȋn bulă!

Ultimul sondaj pe subiect, arată că 66% dintre romȃni ȋl regretă pe Ceauşescu. Anul trecut erau 65%. Minunat! Globalismul merge brici!

Dar nu se lasă. După interzicerea, prin lege, a libertăţii de exprimare pe subiectul naţionalismului anti-comunist, catalogat, en-gros, drept legionarism – care, ȋnţeleg că nici nu ştim ce e - şi campania de cerşetorie pornită de oengiştii nebăgaţi ȋn seamă, pentru ca şi comunismul să intre sub interdicţia de-a nu fi pomenit, altfel, decȋt ȋnfierat cu mȋnie, ce lipsea?

Evident, o campanie ȋmpotriva urii. Inclusiv aia subȋnţeleasă care nu instigă dar e chiar mai rea, zic nişte platitudini de la Gigi TV. Ăsta e postul unde “specialiştii” n-au nume, n-au faţă. Specialistul medical Big Brother şi globalismul fantomă, atȋt a mai rămas din marele curent artistic. Le e ruşine cu ei, nici măcar nu-i mai identifică.

Ura după colivă

Legea Vexler vexează

 

După filozofia nouă, anti-globaliştii sunt consideraţi, by default, anti-semiţi.

E un foşnet d-ăsta… jenat, frustrat, un fel de auto-apărare pentru ceva ce n-ai făcut, frustrare pentru că nu ştii cum s-o dai să spui că legea impusă de organizaţiile evreieşti, e… ceva ce nu ştiam că ne lipseşte şi, ȋn părţile esenţiale, un pic şefoasă, ştiţi? Pentru că, ea nu combate doar ce e rău, ne pune la colţ.

Uite, c-o spun eu:

Domnule Vexler, pe mine nu mă doare nici ȋn cot de aerele dumitale de superioritate şi de legea impusă de organizaţiile evreieşti. Ştii, de ce? Fiindcă, n-am nevoie de o lege care să-mi spună ce e bine şi ce e rău, din punctul ăsta de vedere. Ȋnţelegi?

UE este o farsă

 

Ăsta e marele secret pe care-l ştie toată lumea dar nu-l rosteşte nimeni.

UE este o farsă. Vom ieşi din ea pȋnă ȋn 2030, aşa că, nu mai vindeţi tot. Apa de la Lunguleţu – zonă de legumicultură – se vrea taxată, nu pentru 2 lei/10 lei pe care i-ar lua statul şi s-ar umple de bani cu asta. E, pentru că, apa se vrea privatizată.

Deocamdată, restricţionată, din motive ȋntȋlnite ȋn basmele carbonului, par exemple, schimbările climatice. După ce SUA, Rusia, China şi, ȋn zilele noastre, toată lumea, inclusiv Romȃnia – au făcut experimente meteorologice pentru modificarea şi controlul vremii, nu poţi să mai spui că “fenomenele extreme” sunt de la cărbune, suprapopularea planetei, industrializare. Ar putea fi, dar nu mai poţi fi sigur de nimic.

Elena Udrea a fost eliberată

Mai avem voie să fim?  https://freefrompress.blogspot.com/2025/07/mai-avem-voie-sa-fim.html#more

I-am luat o poză mai veche, astăzi toată presa a schimonosit-o ȋn ziare 

Vaaai, a ieşit Elena Udrea din puşcărie! Ȋmbrăcată ȋn alb, rujată proaspăt şi cu multă glagorie de femeie liberă şi independentă care, de nimeni, nu depandă.

Nu credeam să fie aşa! Incredibil, dar, gălăgiilor ofilite dintr-o parte a presei, le-a căzut faţa. Probabil şi legionarismul va intra ȋntr-un con de umbră. Ce ne facem, ce ne facem?

Adevărul e că, de cum a apărut, s-a schimbat agenda publică, la faţă. Credeţi că se va mai implica ȋn politică, s-a schimonosit una?

- Probabil că da…

Mai avem voie să fim?

 

Da, şi eu sunt de acord că ăla de la Bici, please! are dreptul să cȋnte insulte la adresa ţării - ȋn virtutea dreptului la exprimare - nu sunt de acord să fie numit artist. Aşa, cum, nu cred că manelismul - de muzică firavă şi foarte uşoară sau neo-populară - este cultură, pentru că n-are autenticitate. Chiar dacă organizaţiile ȋncearcă să ni-l pună ȋn cȋrcă. Unii ȋncearcă să-l pună ȋn cȋrca lui Călin Georgescu, atunci cȋnd ȋl prezintă, duios, publicului, pe fond muzicalizat de entertaineri cu retard mintal. Ştiut fiind că, la noi, naţionalismul nu prinde decȋt dacă e certificat de latura, a bună, a societăţii, elita intelectuală a patriei. Altfel, ce rost are să fii naţionalist dacă trebuie să te strȋngi ȋn jurul păturii nedezvoltate a societăţii şi să te distreze unii care nu ştiu că n-au talent.

Ȋnsă, ce mi-a atras atenţia ȋn aceste zile fierbinţi şi obosite ideologic e… iubirea. Sper c-am reuşit să surprind.

Medicamentele “innovative” nu sunt tratamente noi

Ştire 

Ȋnţeleg că, globalizarea a luat-o ȋnaintea dizolvării statelor membre ȋn UE. Se dărȋmă şandramaua.

Medicamentele “innovative” nu sunt tratamente noi

De altfel, o recunosc şi specialiştii, doar că, Vezi, Doamne!, nu-i pot refuza pe pacienţi care se simt bine să ştie că primesc ceva extraordinar. Extraordinar de scump şi recomandat de vedetele de ştiri. Ȋn timpul ăsta, alţi bolnavi nu primesc un tratament mai bun, fiindcă, de undeva trebuie să faci economie.

De ce a crescut TVA-ul?

 

De ce a crescut TVA-ul?

D-aia! Şi ca să scăpăm de deficit, deficit, deficit… De ce importăm, ȋn fiecare an gaze foarte scumpe, cele mai scumpe? Ca să plătim mai mult. De ce benzina ȋn Bulgaria era mai ieftină cu un leu (acum cȋteva luni) decȋt ȋn Romȃnia? Pentru ca romȃnii să-şi cheltuiască din nivelul de trai. De ce nu se echilibrează balanţa comercială, prin mai multe şi mai scumpe exporturi? Poate, pentru că există importatori autohtoni care fac jocurile? Pentru că, o altă marotă a ştirilor e leul, leul, leul, să nu cumva să se devalorizeze leul!

De ce gripa porcină ne “depistează” ȋn fiecare an? Ca să importăm, de la nemţi, mai ales, carne de porc? De ce aflatoxina? Ca să cumpărăm lapte de la unguri?

Cezar Avrămuță, Stegarul Dac riscă să moară sub regimul pro-european

 

N-am văzut patrioţii să se dea de ceasul morţii, nici n-am auzit ştirea, la ei. Speră ca lumea să se strȋngă ȋn jurul ciurucurilor pregătite de globalişti să preia tronsonul ȋndărătnicilor şi să-l ducă ȋn gard. Exact ca la alegerile trecute.

Mă-ntreba cineva, care n-a stat cu ochii pe politică 35 de ani – fiindcă lumea mai are şi altă treabă – cine e Alina Mungiu Pippidi. Adică, cine e, ȋn sensul că a auzit-o dȋnd instrucţiuni, ce măsuri să ia guvernul, ȋncotro să meargă ţara, cash-ul, glonţul… chestii d-astea care nu se potrivesc cu cineva care nu e nici ȋn politică, nici ȋn ţară… Cine e ea?

I-am zis că nu ştiu. Ăsta-i adevărul! Ȋn context, vreau să zic. Nu ştiu s-o bag ȋn context, altfel o ştiu, normal. N-am reprezentarea, de niciun fel, a soroşiştilor, sataniştilor, verzilor, suveraniştilor, pro-europenilor, putiniştilor... Cuvinte goale.