Au venit ploile. E vremea când săpătorii de șanțuri mor
ca muștele sub malurile surpate. N-ai ce-i face, nu poți să te pui contra
naturii?! Dacă plouă se produc alunecări de teren, dacă nu dă Dumnezeu ploaie
se usucă recolta! E un dat!
În fiecare vară mor copii la scăldat în râuri mari și
reci care-și iau tributul, zice
presa. Nu zice nimeni că, dacă edilii n-ar fi proști ca moartea, aceste râuri ar
putea fi o sursă ieftină și curată de alimentare a unor ștranduri unde
natalitatea în scădere a țării ar putea atinge vârsta adultă, măcar. Atunci
când ar putea muri, ca alți trei-patru mii de români, în accidente de mașină
din cauze diverse (drumuri proaste, lipsă de educație în domeniu etc.). Da’,
asta e! Vorba unui înțelept dintr-o zonă istorică folosită excesiv drept reper
de mândrie națională : Să te ferească D-zeu să-ți iasă în cale unul căruia i
s-au terminat zilele!
Deci, când e să se-ntâmple…
Așa după cum zicea și-o senatoare politico-mediatică după
ce-a rămas gravidă odată-n plus iar soțul său (pe care D-zeu i l-a trimis) nu
prea exulta: Dacă D-zeu a vrut!
Chiar și doctorii, oameni de știință atunci când le
convine și “salvează vieți”, apelează la firul scurt ca să-și mascheze sadismul
și incompetența. Așa a fost să fie! N-a avut zile!
N-am văzut niciodată ca, în urma unui accident de orice
fel petrecut din cauze evidente, să iasă unul la televizor și să spună:
începând de astăzi am luat următoarele măsuri sau am stabilit următoarele proceduri
pentru ca asta să nu se mai întâmple. Niciodată!
Întotdeauna vinovații de stat, toți născuți într-o zodie bună,
au trecut neobservați dintr-un birou într-altul cu ceasul rău și pisica neagră
după ei.
După
ei, potopul, Dumnezeu
cu mila, Ce ți-e scris în frunte ți-e
pus, Picat din cer și-ntre astea Doamne-ajută!
