Ieri, a “explodat” în televizor ŞTIREA despre rețeaua de pedofilie din Norvegia care a fost destructurată, și
cu ajutorul FBI - ului, în urma unei investigații începută anul trecut. Rău c-a
proliferat atâta timp dar bravo Norvegiei c-a intrat în ea!
Astăzi, știrea s-a transformat în NEŞTIRE. Nici o televiziune n-a mai reluat-o, în condițiile în care orice cotor
de informație banală este reluat câte trei zile, și nici un ziar nici măcar n-a
preluat-o. De fapt, după televiziuni a dispărut de aseară iar în ziare nu se
găsește nici în subsoluri.
Oare, de ce? Pentru că e vorba din nou despre
Norvegia? Pentru că e unul din multele cazuri de pedofilie practicată de “lumea
bună”?
Așa că am căutat-o prin alte surse să vedem
dacă e pe bune, și este, dar nu multe publicații străine îți scot ochii cu ea.
În orice caz, în periplul de astăzi pe
internet m-am culturalizat, în plus, în legătură cu subiectul în discuție și am
aflat că pedofilii sunt bine organizați încă de prin anii “70, că sunt plini de
iubire și gata să le-o ofere copiilor, că legea ar trebui să fie mai laxă
pentru ca pedofilii să primească spre adopție copii, că s-au scris cărți (v-am
spus că sunt mulți intelectuali printre ei!) despre cum poate fi făcută
pedofilia…acceptată. Nu știu de ce îmi aduce aminte asta dar sigur o să-mi dau
seama când voi scrie pe îndelete despre marketizarea subiectului.
Deocamdată, pedofilia e la raft.
N-aș trimite un copil în lumea asta, mai rău
ca pe vremea lui Ceaușescu!