“Ȋn
prima zi cînd am intrat pe acel modular am rămas uimită și foarte șocată.
Mergeau seringile automate de sedare, propofol plus fentanyl, propofol cîte
două fiole, fentanyl două fiole. Se miza că se descarcă telefonul, rupea
legătura cu realitatea, cu aparținătorii, copiii…”
Fiindcă
suntem împunși din toate părțile de intervenționiști încorporați în așa-zisa
societate civilă - o armată de oengiști, în fapt - care vin cu tot felul de
propuneri în numele tuturor celor care nu și-au dat acordul, mi se pare normal
să venim și noi cu o propunere: înființarea muzeului
victimelor colaterale stării de alertă instituite în numele pandemiei.
E timpul să
progresăm, m-am săturat să tot aud de înființarea altor și altor muzee ale comunismului,
despre care oricum idioții noi generații, crescute de televizor și spălată pe
creier cu dezinfectant nu știu și nu ar înțelege nimic nici dac-ar ști.
Adică, dacă asociațiile mămicilor care vor să alăpteze în public, cu tot dinadinsul, pot să propună o lege a vaccinării obligatorii în vremuri tulburi ca cele de acum, de ce n-am propune și noi un muzeu al victimelor stării de alertă?
