vineri, 22 iunie 2012

ADRIAN NASTASE S-A IMPUSCAT. Episodul 1. Seria I



“ Don’t do the crime if you can’t do the time!” 

După episodul pilot, pentru că întâmplarea cu împușcături amenință  să se transforme într-o telenovelă, tot norodul vizionează la posturile de știri prima serie dintr-un lung șir cu care A. Năstase, regizor, scenarist și actor în rol principal a luat fața caniculei, războiului din Siria, protestelor împotriva depozitării deșeurilor radioactive și a figuranților autohtoni care mor în fiecare zi de una, de alta, dar, măcar scapă.
De-asta, probabil, se consideră a fi un gest de curaj să-ți ratezi sinuciderea, chiar dacă ai avut la îndemână un pistol care e  un device ceva  mai performant decât nojițele de la opinci. Se mai consideră, de asemenea, a fi un gest de demnitate sau mai exact, de apărare a “demnității poziției sociale” după părerea “onorabilului” av. Bolcaș, fost PRM-ist.
La prostiile care ies din gura elitelor  torționate de lipsa libertății de exprimare sub Ceaușescu, nu e de mirare că poporul se roagă la falanga de sfânt mort și că popii se instalează în parohie cu jandarmii care se bat cu răsculații.

Publicitatea care se face zilele astea primului episod din saga familiei Năstase, umflă buzunarele presei dar și creierele odihnite a  telenovelelă. In afară de pelerinajul la spitalul Floreasca unde odihnește în afara legii singurul erudit  în viață al nației, televizorul- povestitorul ne explică și ce gândesc personajele ca să nu facem atac cerebral frecându-ne ridichea nelicențiată cu poezia ermetică a depresiei intelectuale. In primul rând, se cercetează veridicitatea sinuciderii și se lucrează la restaurarea demnității corupției lui Adrian Năstase. Astfel, Codrin Stefănescu, amatorul de artă la care s-a găsit un tablou “pierdut”, a ținut o tiradă în favoarea prietenului aflat pe patul de suferință, în care a susținut că A. Năstase a plâns de necaz  că este încă în viață. După care a ridicat ode sinuciderii care ar fi o formă de curaj și,  amator de științe oculte cum îl știm,  a afurisit Răul Absolut reprezentat de Traian Băsescu. S-a exagerat mult cu chestia asta, mai rămâne să-i  înfigem o țepușă în inimă și să-i  bem cenușa!
Același lucru fac și televiziunile interesate care au descoperit întâi un bilet de adio, apoi trei, spectatorul spune că două au  fost ciorne, iar, mai nou, în vraful de hârtii s-a descoperit o scrisoare care a fost decodată și, în final, a fost declarată testament. Despre asta va vorbi familia Năstase în episodul de azi programat a  se filma la spitalul Floreasca și care aniversează “ziua tatălui”. Se anunță un spectacol literar-artistic cu recitări din Adrian Păunescu. Am auzit o mostră aseară, care circulă și prin ziare. Dumnezeu să ne ierte, dar a fost înfiorător de comică! Ce erudit îi dă, mă,  copilului,  să se educe din  A. Păunescu?

In sfârșit, lanțul uman din jurul lui A. Năstase se întrerupe pe ici, pe colo, pe la B1, pe  la Protv iar  C. T. Popescu a observat că, prin fuga din fața legii, profesorul de drept A. Năstase a dat un prost exemplu. E clar că așa e, dar nu asta e consecința cea mai gravă. Prin tentativa de sinucidere din fața justiției, Adrian Năstase, susținut și de alți intelectuali în presă, acreditează ideea că, dacă ești erudit și de familie bună, legea nu ți se aplică și ție pentru că asta ar fi o atingere a “demnității”.  Religie propovăduită, la momentul ăsta, prin țară,  de misionarul V. Ponta care răspândește printre  păcătoși  cuvântul politicianului român:  “mai întâi  uman și, doar unde se poate, legal”.
Convorbirea în care  A. Năstase îi spune lui  Ioan Rus că el nu părăsește casa ca să meargă  în arrest e edificatoare în sensul ăsta. Deși au fost achitați sau au primit cu suspendare și el și Dana Năstase  în dosare în care nicăieri în lume n-ar fi scăpat, așa cum e cel cu Mătușa Tamara de 1mil. de dolari și, în final s-a ales cu max. 8 luni de pușcărie de lux, Adrian Năstase tot a considerat că-i  este atinsă demnitatea.
In condițiile astea, e evident că Doctorul lui Dottore, cum îl numește telespectatorul, n-are mustrări de conștiință că ne-a lăsat cadou o plagiatură de prim-ministru și  o corupție care ține morțiș la  demnitatea ei chiar dacă i-a trecut glonțul pe la ureche!
Pentru că eruditul Năstase a citit doar ca să-și crească prestigiul și stima față de sine și n-a învățat nimic despre el din cărți, îi servim o zicală hip-hop-istă: “ Don’t do the crime if you can’t do the time!”