În afară de
mentalitatea de perdant (singura victorie ideologică a ceauşismului asupra individului
şi societăţii noastre), dictatura ne-a lăsat moştenire o reţea încîlcită de
securistoizi, cu angajament sau voluntari, lucrătură pentru care se poate spune
că, deşi Ceauşescu era idiot, Partidul Comunist Român n-a fost prost.
Înainte de
”89, din situaţia în care ne aflam, adică aliniaţi şi grupaţi ca la armată,
obligaţi să stăm cu faţa spre commandant, uneori nici nu băgam de seamă lîngă
cine stăm. După înlăturarea comunismului, cînd am rupt rîndurile şi ne-am uitat
mai bine unii la alţii, am văzut cât suntem de diferiţi. Înainte să ne
încăierăm, a venit Ion Iliescu şi, cu calmul unuia care ştie ce face, ne-a
domolit. Staţi liniştiţi, era mesajul, că nu vine capitalismul sălbatic cu una
cu două, nu ne vindem noi ţara străinilor şi nici nu umblăm la dosarele
securităţii, ca să nu deschidem Cutia Pandorei! Drept rezultat, unele fabrici
s-au târât ani de zile pe banii statului iar angajaţii au fost folosiţi de
liderii de sindicat împotriva capitaliştilor, pămîntul nu s-a vîndut străinilor
pînă cand nu l-a cumpărat clientela politică pe nimic (pentru ca apoi să-l
vandă de 100 de ori mai scump) iar dosarele au fost folosite pentru şantaj şi
pentru eliminarea adversarilor.
