E o nouă
religie, care se va instaura, cu arme şi bagaje – adică va fi politică de partid
şi de stat - de prin 2026. Dar, pînă atunci, multe se vor zgudui, de la sine,
cît timp cărbunele va fi ostracizat iar gunoaiele Europei vor arde lîngă
Bucureşti, nestingherite, şi-i vor ucide, la comun, şi pe fumătorii şi pe
nefumătorii care vor conduce, obligat-forţat, maşini electrice, nepoluante.
Deocamdată, în
parallel cu campania de autoflagelare fals-ecologistă, propagandiştii Binelui
mai mare (The Greater Good) se strecoară translucid dar insistent prin
vitraliile şandramalei post-comuniste - programate să se-ncălzească, din ce în
ce mai sporadic, la mila paletelor morilor de vînt, în care politicienii vechi aruncă
zilnic cu mărirea pensiilor şi micşorarea facturilor, după care se pitesc în
spatele pilonilor construiţi de Ceauşescu drept adăpost pentru democraţie.
O lumină, deci, acest New Deal cu Noul bine, împrăfoşată de molozul negaţionist al istoriei şi tradiţiei, oportunistă dar bine intenţionată, care să-şi arunce fanta prin crăpăturile zidului de vorbe - că poate se refractă-n mentalitatea cuiva şi-nvaţă să facă ouă, că pui vii nu va mai avea cine să nască – ar putea împărţi, pe viitor şi pe din două, aria protejată a Grădinii Maicii Domnului. În care, binenţeles, admiratoarele preotului Pomohaci – care nu doar că cîntă frumos dar mai scoate şi dracii din ele, cuiburile de ciori şi coliviile de papagali să trăiască în pace cu babuinii politici neepilaţi.
