MASTER CHEF

CHEF. MASTER CHEF.

Una dintre mentalităţile considerate dăunatoare capitalismului de tip nou a fost modul de a se hrăni al romanilor. Asta pentru că, în minunata lume nouă, mancarea nu mai avea nici un gust şi trebuia s-o mănanci cu ochii. In primii ani de după revoluţie, nu s-au adus “legume” d-astea de plastic, nu cumva să ne revoltăm. Cu timpul, s-au distrus intenţionat serele romaneşti apoi au dispărut seminţele originale. Acum, de exemplu, nu mai există varză adevărată decat prin rămăşiţele de sate iar vinetele, care se află la momentul ăsta în supermarketuri, sunt la fel de gustoase ca o spălătoare de vase.

 In ceea ce priveşte mentalitatea, primul care ne-a luat tare la refec a fost Dan Chişu, care s-a întors din ţările calde, unde se înmulţesc insectele în draci, cu reţete moderne care să combată “ciorbarii şi fripturiştii”, cum îi numea artistul amator pe romani. El a prezentat la Realitatea bunătăţuri exotice şi sănătoase cum ar fi friptura de porc înmuiată în sos îndulcit cu o litră de zahăr sau ficat de gască, umflat pană crapă gâsca, cu sos de dulceaţă de cireşe amare. P-ăsta din urmă l-a mancat Mirela Vaşadi pană nici untura de pe farfurie n-a mai rămas! Apoi, zicea el, bucătăria romanească e foarte săracă prin comparaţie cu a ţărilor unde mănanci şi-ţi face minora masaj. Telespectatorul, la randul lui, zicea că, la cată gandăcăraie se mănancă pe unde a fost el, e greu să faci faţă prin diversitate.

SINTEZA ZILEI

Aseară la R. Turcescu s-a discutat despre subiectul de interes public, zice-se, participarea lui M. R. Ungureanu la ceea ce M. Gadea numeşte Sinteza Zilei. Emisiunea Sub semnul întrebării a fost un fel de Cronica Carcotaşilor, adică un divertisment care face reclamă unor emisiuni la care majoritatea telespectatorilor nu se uită niciodată. Chiar dacă a fost anunţată cu surle şi trambiţe, nu toată lumea a vrut să vadă, în direct, emisiunea la care se face Gadea de ras, doar nu era ceva nou şi nici cum se bagă M.R.Ungureanu în troacă, crezand că e prea citit ca să-l mănance porcii. Din secvenţele date de B1 a reieşit clar un lucru, anume că n-a avut loc nici un interviu pentru că cei doi participanţi l-au boicotat. Pupilul lui Voiculescu din neştiinţă pentru că el nu este journalist, iar M.R.Ungureanu cu intenţie, pentru că el nu s-a dus acolo să fie intervievat. Primul ministru a vrut să calce şi el pe bietul Gadea ceea ce nu ştiu dacă-l onorează. Pe de altă parte, cum credea Gadea că îl onorează cu prezenţa unul ca M.R.Ungureanu pe umilul care a recitat ode patronului? Era evident că servitorul arivist îşi va da măsura talentului cu acelaşi repertoriu de întrebări din care nu lipseşte E. Udrea! Cu toate astea, chiar dacă, din isprava mediatică, n-a rămas decat gestica de copil care stă la poză şi dispreţul multora, reclama, chiar negativă, s-ar putea să compenseze neajunsurile. M. R. Ungureanu se poate să fi ratat ţinta pentru că, numai oamenii deştepţi se simt jigniţi cand pică de proşti. Pe urmă, fiind vorba de presă, totul poate fi măsluit pentru cei care văd dar nu cunosc. In cazul de faţă, Antena3 a găsit în două ore de interviu, o singură replică, “M-aţi pus în dificultate!”, pe care au înghesuit-o într-un clip fără să reţină intenţia dispreţuitoare. De-asta, băieţii curăţei, crescuţi în medii academice, ar trebui să ia în seamă vorba ţărănească: Din spatele calului şi din faţa prostului, să te fereşti!

In realitate, firma avea datorii si angajati la negru.

Una peste alta, aşa de doi bani cum a fost interviul, ar putea să rămană în folclorul personal al Antenelor la fel de celebru ca meniul carcalete de la nunta lui G.V.Firea iar Gadea, în inocenţa lui ar putea să se plimbe veşnic prin curtea presei ca un copil la o nuntă, îmbrăcat în costum, sumeţindu-se printre adulţi şi, uneori, obrăznicindu-se ca să fie băgat în seamă

EUROVISION ROMANIA 2012

Aseară, Televiziunea Romană a ales melodia care va merge la Eurovision într-o emisiune, probabil de divertisment, care s-a întins până după miezul nopţii. Inşiruirea de melodioare interpretate de începători care încă nu şi-au găsit stilul şi încearcă să semene cu Robby Williams, Ronan Keating, Cher etc., a fost împănată de ..glume…cred, că altfel ce-ar fi căutat acolo bufonul Gianina Corondan. După ce că melodiile erau banale, mai erau precedate şi de o prezentare, tot cântată, pe nişte versuri ca cele pe care le citea Marina Almăşan pe vremuri la Ceaiul de la ora 5. Practic, emisiunea trebuia să ţină o oră dar ei au întins-o ca pe gumă care se tot rupea şi, pe care, nenumăraţii prezentatori s-au agitat continuu s-o lipească. Spre miezul nopţii, publicul şi juriul au ales să ne reprezinte o cântăciune care, am auzit, s-a promovat din greu la radio, o creaţie a compozitorului eclectic Costi Ioniţă, interpretată de o adunătură pestriţă din care, cum observa telespectatorul, nici acordeonul din faţa Turnului Eiffel nu lipsea.

Juriul de “specialişti” alesese piesa în ţigăneşte care, astfel, a împărţit locul întai cu piesa aleasă de public. Regulamentul pune în sarcina publicului alegerea în caz de egalitate, aşa că Mandinga va reprezenta Romania în lume.  

După Eurovision sau “dopo” cum îi spun ei ca să-i pună moţ, chiar că n-a mai meritat să ne uităm. Ce poţi să discuţi despre nimic!  

AFACERISTUL MIC.RO

Dinu Patriciu este norocosul care a primit de la I. Iliescu lada de zestre cu rafinăria care l-a făcut cel mai bogat român. Toată lumea ştie că el este beneficiarul politicii iniţiale “nu ne vindem ţara” alături de alţi patrioţi care au primit misiunea de a păstra avuţia naţională nu cumva să-ncapă pe mainile străinilor de neam şi de ţară.

Pe cand se căznea capitalismul să urce de la nivelul mării ca un alpinist fără mănuşi, pioleţi şi cordeline, viitorul miliardar al ţării primea cadou o afacere cu specialişti cu tot. Mai apoi, micii şi neînsemnaţii capitalişti au fost nevoiţi să plătească impozite din ce în ce mai mari pentru că afaceri strategice, cum era cea a lui Patriciu, se umpleau de datorii care au tot fost reeşalonate pană în zilele noastre. Intre timp, după ce ţara a fost cumpărată de boierii comunişti, s-a dat liber şi la străini. Aşa a ajuns Rompetrolul la Kazahstan iar Dinu Patriciu în topul Forbes. Cum miliardul n-a fost muncit, afaceristul nu a acumulat nici experienţă şi nici înţelepciune pe măsura averii şi, deşi băiat educat de familie bună, a luat faţa televizorului cu aceeaşi îndrăzneală indolentă cu care şi Gigi Becalii îşi umflă pieptul. Cu acelaşi tupeu s-a purtat în politică atunci cănd i-a transmis public lui Traian Băsescu cine e şeful, apoi cand i-a ordonat lui C.P.Tăriceanu să-i cedeze locul lui Crin Antonescu şi, ultima apariţie pe covorul roşu de la Realitatea, cand a vrut să-i dea actualului preşedinte lovitura de graţie. De parcă s-a bătut el vreodată pentru ceva ca să ştie cum se face! Din viaţa lui de mare gladiator care a vrut să mănâ,nce leul mai face parte şi arestarea de-o noapte din care a ieşit “devastat” şi cu vorbele înecate în lacrimi, experienţă după care ar trebui să se facă un episode din “I shouldn’t be alive”.

Singura dată cand a vrut să facă ceva de capul lui s-a ales cu nimic, acest Mic.Ro, zeci de milioane de euro cheltuite aiurea şi i-a sărăcit şi pe alţii, investitori şi furnizori.

El a crezut că bagă-n boală supermarketurile cu nişte magazinaşe de cartier plasate langă alte zeci de chioşcuri pe aceeaşi temă dar cu preţuri mai mici. Ceea ce voia el să facă trebuia să fie un concept nu un magazin! Pacat de banii pe care i-a irosit şi de idée pe care a compromis-o!

Eşecul ăsta banal este examenul practic de management şi marketing pe care l-a dat primul afacerist al ţării, cel care ne trăgea de urechi că nu suntem întreprinzători şi ne ameninţa că el vede oportunităţi peste tot.

8 MARTIE-ZIUA FEMEII

ZIUA FEMEILOR SOCIALISTE

Acum mai mulţi ani, Irina Margareta Nistor, într-o emisiune la TVR, a povestit pentru cine avea urechi s-audă, că Ziua Femeii este o sărbătoare inventată în Germania democrată dar comunistă. La final, a urat “La mulţi ani!” acelora care mai aveau chef s-o sărbătorească, în ideea că le-a pierit cheful.

Adică, dragi femei, avand în vedere că asta e o sărbătoare care v-aduce aminte de toate nenoricirile din viaţa voastră chinuită, cand aveaţi rolul de mijloc de producţie în fabrici şi uzine şi aparat de reproducere pentru pepiniera de partid, cand copiii voştri erau obligaţi să închine ode “iubitei mame” din fruntea statului şi să dedice poezii şi cadouri “mamei învăţătoare” care-şi voia şi ea porţia, cand nu ştiaţi dacă mai apucaţi să trăiţi o lună din cauza avorturilor denumite generic: “Iar s-a dus nevastă-mea la scobit!” care venea imediat după “Iar ai umflat-o p-asta?” iar, în convalescenţă, de “Vezi să n-ajungem să-ţi arunc chiftele cu praştia la puşcărie!” şi cand, de la difuzorul din camera lehuzelor, de la maternitate, care nu putea fi oprit, Ceauşescu vă adresa un mesaj special pentru femei: “Ţării cat mai mulţi copii!”, cand munceaţi de 8 Martie ca nişte roabe ca să sărbătoriţi, deşi nu era nimic de sărbătorit, poate ar fi bine, pentru că e voie, să vă lepădaţi de amintirea asta care seamănă cu munca patriotică forţată.