Astăzi presa și-a condus ratingul, franciza Vadim, pe ultimul
drum. Asta după ce vestea a căzut ca un trăznet, după obicei, și priveghiul tv “dacă
doriți să revedeți” a ținut-o langa până la groapă unde comunicatorii nației
s-au dus să-și ia “La revedere” (Schweninger, Realitatea tv), fiindcă pentru “adio”
era prematur, de vreme ce pomenile, nesfârșite la români, vor fi însoțite de
veșnica pomenire tv.
Totuși nimic nu se compară cu Vadim-live și ăsta s-a dus.
Nasol! RTV-ul va trebui s-o mai răsucească-n mormânt pe Ileana Sărăroiu pân-o mai crăpa vre-o personalitate deși, așa
noroc aducător de rating, nici Iliescu nu cred să producă. Iar așa înmormântare
mișto, cu suspans, nu se va mai întâmpla fiindcă groparii vor fi tras
învățăturile de minte.
Mai întâi că Vadim a avut o înmormântare cu de toate și ceva
în plus: puhoi de lume în introducere și puhoi de popi pe tot cuprinsul- mai
întâi erau 10, apoi 16 și chiar 18, pe măsură ce ne apropiam de punctul culminant-
iar finalul s-a lăsat așteptat.
Puhoiul de lume se datorează, în principal, plăcerii
românilor de a merge la mort și a-și face selfi cu cadavrul, una din puținele
excursii cu suveniruri pe care și le mai permit după “89 iar popii, înmulțindu-se
din belșug în tot acest timp, nu se mai dau pe cartelă ca să s-ajungă la toată
lumea. Ba, chiar, nu e atâta lume câți popi ar putea să dea patriarhia!
Vadim a fost un personaj tragic, indifferent de ce se va
spune despre el. A vrut să-si distrugă partidul de mai multe ori- se vedea că vrea
să se extragă dar nu era lăsat-, președinția n-a vrut s-o câștige- el doar a
făcut parte dintr-un plan- și, deși era un om cu multă știință de carte și cu o
înclinație spre studiu până la surmenaj intellectual, și-a întrebuințat viața
ca pe-o invectivă. De-asta, cel mai probabil se săturase și el de el însuși,
mai ales că era mai bolnav decât se credea iar suferința pe termen lung
deteriorează și te face să renunți la un moment dat.
C. V. Tudor a folosit tot timpul unui scop și ăsta era un
fapt cunoscut de toți “colegii” lui care astăzi n-au permis ca sicriul să-i fie
depus la parlament, în sanctuarul “onorabililor” între care majoritatea corupți,
inculți și chiar vre-o doi acuzați de viol. Poate or mai muri și dintre ei și
atunci o să vedem unde se vor înverzi!
Atacurile tribunului erau de multe ori abjecte și nu
pamflete, cum îl cântă lăudătorii dar compensa cu erudiția și îngrijirea a sute
de câini extrași din colții hienelor politice care se îmbogățesc din chinuirea
și omorârea acestor animale.
Astăzi și-a dat ultimul spectacol, la cimitir, când n-a încăput
în cavou, ridicând încă o dată ratingul pe înalte culmi acolo unde îi înălța odată
pe ceaușești cu slova lui.
Când, într-un final, după cioplirea sicriului și a cavoului, “clipa
grea a despărțirii a sosit” și ultimul tribun al țării a ieșit din live, RTV-ul
a luat-o la telefon pe sora lui și a întrebat-o insistent exact de faza cu
sicriul.
Asemenea abjecție…nici Vadim n-ar fi produs!
