TRAIAN BASESCU SI REGELE MIHAI

LESS MAJESTY

Pe 22 iunie 2011, la B1, presedintele Romaniei a lezat-o pe majestatea sa regale Mihai, exact la o zi de cand mareşalul Antonescu zice-se că a rostit “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!, Traian Băsescu i-a altoit vre-o două fostului suveran iar presa a înţeles “Aport!”.

Pe scurt, preşedintele spune că regele Mihai de Hohenzollern ar trebui să fie considerat vinovat alături de Mareşalul Antonescu pentru holocaustul din Romania şi că nu trebuie considerat un erou cand, de fapt, prin abdicare, alteţa a făcut un act de trădare. In finalul apostrofării, îi trage un scuipat şi-l face “slugă la ruşi”. Ni, la el, cat e de colocvial!

Asta după ce casa regală dusese o campanie de rebranduire insistentă.

Presa a sărit ca arsă şi l-a acuzat pe preşedinte de Lèse majesté fără să-l contrazică neapărat ci, mai degrabă, să-i reproşeze că, vezi doamne, nu se face, nu era momentul, să-i lăsăm pe istorici etc. In ceea ce priveşte avionul cadou de la Stalin şi trenul cu avere, invitaţii au refuzat să comenteze: n-aş vrea să vorbesc, nu despre asta e vorba astăzi, nu contează etc. Ferestruicile de la Corupţialitatea s-au umplut de prelucrători prin opinie, opiniatori sau ce-or fi, ziarele au venit şi ele cu reproşuri iar istoricii au lipsit cu desăvarşire pentru că ei încă mai lucrează la subiectul ăsta iar imparţialitatea este o calitate care îi lipseşte neamului.

Cea mai tare agenţie de presă din Romania, Traian Băsescu, le-a pus din nou painea pe masă şi-a făcut o economie la buget pentru ca nesătuii să-şi mai amane campanile şantajiste în vederea obţinerii de publicitate de la stat. Multă lume s-a îngorgoţat: Ponta, Antonescu, Iliescu şi cam atat pentru că “supuşii” lor din partide îi lasă să se facă singuri de ras. La randul lor, Xanax şi Popescu au putut să defecheze fără effort, în public, ca să-i dea dreptate lui Freud.

De departe, însă, unul dintre cele mai mari jeguri pe care le-am citit vreodată e articolul din Romania Liberă semnat Cristian Campeanu sub titlul: “Domnule preşedinte, pană la monarhie!” adică “Nia-ndărăt că ţi-o arăt!” Articolul băiatului ăsta s-ar putea să treacă neobservat pentru că, la prima vedere, nu pare decat un monarhist oarecare dar, la a doua gandire îti dai seama că spune ceva nou.

Uite ce spune: “Dacă Băsescu ar fi vrut să intre cu adevărat în istorie s-ar fi retras înainte de terminarea celui de-al doilea mandat şi l-ar fi rechemat pe Rege să îşi reia locul pe tronul de pe care a fost alungat de comunişti.”

Adică, “soluţia de avarie”, cum îl numeşte el pe Traian Băsescu, a candidat in calitate de sluga regelui care trebuia să-i aducă pe neputincioşi la putere. După ce a ridicat partidul istoric liberal de sub nivelul mării, căpitanul de vas trebuia să se transforme în mus şi să frece podeaua pe care scarţaiau pantofii intelectualilor monarhişti care, drept recompensă, l-ar fi băgat în istorie şi i-ar fi dat onorabila funcţie de nebunul regelui. Aberanţii ăştia gandesc de 20 de ani cum să dea o lovitură de stat ca să instaleze monarhia, asta chiar dacă nici 1% din “bobor” n-o vrea. Nu e prima dată cand intelectualii “relativizează”(cum ar zice H.R.Patapievici) democraţia dar şi libertatea de exprimare care cică e “Pană la rege”!. Dacă s-ar reinstaura monarhia în vremurile astea am semăna cu ţările africane colonizate, să fim serioşi!. Probabil d-asta i se tot spune “boborului” că e prost, nu se poate guverna, nu se uită Dumnezeu la el decat prin intermediul regelui etc. Că veni vorba, piaţa Universităţii de-asta n-a avut success, pentru că tot venea maiestatea şi vorbea. In ceea ce priveşte partidele istorice reîncărcate e clar că au făcut la fel de mult rău ca şi Iliescu adică au ţinut democraţia pe loc prin faptul că au blocat prin prezenţa lor formarea de partide liberale noi.

Oricum, ce spune acest iresponsabil, ne duce cu gandul la alte întamplari din primul mandat şi cred că preşedintele Băsescu ar fi cazul să le lămurească. Si, pentru că, CTP îl complimentează făra să vrea pe preşedinte cand spune că suferă de “sindromul Cuza” trebuie spus că Alexandru Ioan Cuza a fost cel mai grozav conducător roman orice ar spune monarhiştii.

In ceea ce-i priveşte pe “boierii” care se cred oase domneşti ne-am lămurit deja că nu e unul să pleci la război cu el.

       

ARESTAREA VAMESILOR

Preasfinţia sa Presa vinde “indulgenţe”. SUNTEM O TARA DE VAMESI

In necunoaşterea lor, romanii şi-au dorit de la democraţie, în primul rand, aplicarea legii pentru toţi. Viaţa grea pe care ne-o impunea dictatorul retardat (acum e marcă înregistrată) era şi mai grea din cauza furăcioşilor de tot felul şi de şpaga obligatorie percepută de “castele” superioare. Democraţia defectă din capul lui Iliescu nu doar că n-a pus legea pe ei dar le-a dat liber sub pretextul că dacă o lege, să zicem cea care se referea la averea ilicită, era valabilă pe vremea dictatorului atunci aceea era o lege comunistă. De parcă, dacă e interzisă crima într-un regim dictatorial, în condiţii democratice ar trebui să fie la liber.

Mai întai s-au asigurat că “averea se prezumă licită” pentru ca bogaţii ilegalişti să intre în legalitate. De fapt, cred că ăsta a fost principalul motiv pentru care au acceptat schimbarea de regim, pentru că, de la o sumă ilicită în sus, în Romania se dădea pedeapsa cu moartea. De asta, “regina corupţiei” trebuie căutată inainte de ’89 pentru că ăştia n-au lăsat nimic din mană.

Apoi, după revoluţie, s-au făcut în continuare averi nefiscalizate şi, pe fondul unui vid legislativ intenţionat, s-a ridicat un zid natural de clanuri mafiote între populaţia terorizată şi primitorii de “drept”, pentru că, după cum ştim, la noi nu dai şpagă, îi dai omului ce i se cuvine, adică “dreptul”. In felul ăsta îl ridici de la “şpăgar”la rangul de “domn” şi tu cobori la nivel de slugă veşnic îndatorată. Această perdea de ceaţă “la limita legii” ne impiedica să vedem ce învarte elita conducătoare care cumpăra intravilan de la stat, vindea fabrici la preţuri de sute de ori mai mici decat şpaga şi-şi dădea legi care o făceau imună în faţa legii.

Intre timp, cei care s-au prins ce emaţie puturoasă e noua oranduire au plecat pe alte meleaguri, după ce au fost vămuiţi, astfel contribuind la menţinerea economiei romaneşti pe linia de plutire pentru că ţara nu mai producea mai nimic în afară de miliardari de carton, căpuşari, asistaţi social şi trupe de zeci de mii de paraziţi masaţi în coasta angajaţilor de la stat ca să le pună tuturor slujbele în pericol.

Deşi, încă de la început, era evident că supremaţia corupţiei este doar o tranziţie spre adevăratul regim democratic, dictatorii post-ceomunişti nu se pot împăca cu ideea de a se retrage să-şi hiberneze slana. Ei au gandit, în tot acest timp, cum să facă să nu renunţe şi au conceput acest sistem prin care chiar oamenii obişnuiţi sau “onorabili”să fie atraşi în cloaca corupţiei apoi s-o susţină din instinct de autoconservare. Situaţia creată e de aşa natură incat să pari meschin atunci cand te legi de corupţia de orice fel.

De exemplu, personalul medical nu poate fi tras la răspundere pentru că salariul e mic, la fel profesorii. Cu judecătorii e altă poveste, ei îşi măresc salariile oridecateori li se pare că le-au rămas mici. De asta s-a asigurat D-l Valeriu Stoica pe vremea CDR-ului, atunci cand a hotărat că asanarea materială produce asanare morală, ca la mafioţii care, după ce şi-au făcut plinul au trecut la afaceri legale. Urmează funcţionarii care îşi dau tot felul de sporuri şi care se pretind atat de stresaţi că şi mineritul pare uşor pe langă munca lor.

Personalul auxiliar e un soi de muncitorime care n-a muncit nici în communism nici nu ştie ce-i ăla capitalism şi nu poate fi disponibilizat pentru că e ca şi cand l-ai pune să-şi vaneze singur hrana. Cu toţii beneficiază de contracte collective de muncă şi unde e colectivă e şi sindicat cu lider bogat. Mai avem o treime (300 000) din pensionaţii de “boală”, aceia care ocupă paturile spitalelor ca să strangă numărul de zile necesare pentru a fi declaraţi “inapţi de muncă” şi arieregarda, asistaţii social care se găsesc mai ales la sat şi despre care se poate spune că primesc bani contra voturi. De fapt, în urma controalelor de orice fel se conturează o Sfantă Treime Post-Ceomunistă de “ilegalişti” în toate domeniile care , nu doar că nu răspunde penal dar beneficiază şi de “indulgenţe” din partea presei.

Despre vameşi s-a vorbit un pic prin anii ’90 cand deja se cocălăriseră cu maşini sport pe vremea cand, în Romania, înca se mai vindea Dacia veche. In timp, orice caz de corupţie, indifferent de zonă era expediat printr-o mirare că există apoi blocat sub deviza: să nu generalizăm! Noi credem că presa ştia prea bine ce porcării făceau aceşti vămuitori mai ales de la cei care călătoreau în străinătate cu autocarul. Unii dintre şoferi sunt mană în mană cu vameşii şi cu alba-neagra. Scarbele  îi plimbă pe oameni cu 20km/h prin Europa, îi opresc de zeci de ori în parcări întunecoase unde, ca să cobori din autocar trebuie să te freci de teroriştii alba-neagra care sunt împărţiţi în toate maşinile, fiecare cu “treaba”lui: unii recrutează, alţii distrag atenţia iar alţii îşi lasă victimele fără bani. Călătoria este programată să dureze foarte mult pe timpul nopţii, pentru ca oamenii să coboare la toaletă de unde, cand ies, sunt adeseori atacaţi. Coloana sonoră a călătoriei de groază e dată de zbieretele disperate ale celor care se trezesc cu portofelul gol. Cand să zici că ai scăpat pentru că se vede graniţa romanească, şoferul te mai învarte alte cateva ore prin satele ungureşti de la graniţă, ca să vină schimbul cu care are el lipeala, după care ţi se cer 5 euro, “nu eşti obligat” dar ca să meargă treaba mai repede. Alba-neagra continuă şi în ţară unde comunitarii sau jandarmii din autogări se-ntorc cu spatele în timp ce criminalitatea organizată îşi face treaba. Intotdeauna m-a îngrozit V.Blaga atunci cand îi tot asigura pe vameşi că le găseşte slujbe în interior după intrarea în Schengen.

Nu e de mirare, deci, că zilele astea vameşii corupţi au beneficiat de o presă indulgentă şi autoindulgentă faţă de sumele enorme considerate a fi o “completare” la “renumeraţiile” mici, după buget.

 “ ‘nă ziua!” cum ar zice fata cu behindu’ ca rochiile din filmele de epocă de la Corupţialitatea. Ce breaking news avem noi astăzi? Elena Udrea sub perna unui PDL-ist, Udrea la plajă, T. Băsescu cu “Să trăiţi bine!”; Purtătorul de cuvant al PSD a făcut-o pe Udrea Regină şi Trantorul de la PNL, pardon! Bonjasky, pupilul D-lui Popescu, s-a retras o vreme să zacă obosit după ultima propoziţie, academică, desigur, pe care a uitat-o toată lumea.

Alte ştiri neimportante pe scurt:

Descinderi în vămi:

 Vama 1. 100 000 euro pe tură. De ce arestările se fac noaptea? Ce urmăreşte T. Băsescu? INDULGENTA-Salariile sunt mici. Dă, Doamne!

Vama 2: O vameşă a ieşit din arestul preventiv să-şi îngroape soţul care a făcut infarct cand a văzut că i-a ajuns lu’ nevastă-sa funia la par. Asta ne aduce aminte că un sociolog de la Antena 3 se întreba, pe cand erau arestaţi nişte primari leşinaţi, ce ne facem dacă moare vre-unul. Numai să nu moară nespovedit! INDULGENTA-păi, romanii dau bani la vămi şi după ce mor că d-aia li se pun bani în coşciug. Veşnica Pomenire!

Vama 3: Arestarea vameşilor îi bagă pe sătenii care făceau trafic cu ţigări în sărăcie.   INDULGENTA: corupţia aduce bogăţie. (A. Ursu) Bogdaproste coruptie!

Vama 4. INDULGENTA: arestarea vameşilor nu le pune romanilor paine pe masă.( De la o ziaristă de investigaţii care nu ştie niciodată nimic şi nici nu se poate exprima. ) Dă-ne nouă, corupţie, painea cea de toate zilelele!

Vama 5. INDULGENTA de la lider de sindicat: poliţistul sub acoperire i-a corupt pe vameşi. Si nu ne duce pre noi în ispită!

Vama 3- INDULGENTA-Astea sunt problemele ţării? Doamne fereşte!

Vama 4.-INDULGENTA-Oamenii fură ca să aibă ce pune pe masă. Doamne binecuvintează bucatele noastre furate!

Vama 5-Puşcăriile sunt pline deci vameşii ar trebui să facă muncă în folosul comunităţii. (Cumpănaşu) Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!

Vama n- INDULGENTA-De ce acum? Da’ ce, au fost prinşi toţi violatorii şi criminalii ca să vă preocupe corupţia? (De la Doamne moguleşte!) Doamne binecuvantează-i pe corupţi!

20 de ani de INDULGENTE vandute pe rating către Sfanta Treime coruptă de la Preasfinţia sa Presa pentru construirea unei Catedrale a Clanului:

-De ce nişte infecţi refolosesc materialele de unică folosinţă şi fac epidemie de septicemie în cea mai scumpă şi bine dotată secţie de obstretică din ţară după care hăhăie şi spun că ăsta a fost ghinionul lor?-Pentru că sistemul e subfinanţat.

-De ce nu e vinovată asistenta care chefuia de Sf. Maria în timp ce nou-născuţii ardeau de vii într-un salon de milioane de euro?-Pentru că e personal puţin.

-De ce a dat un doctor un tun statului de 4 mil. de euro?-Pentru că el ţine inima în mană, bă!

-De ce se împrumută miliţienii la cămătari şi pun în pericol viaţa colegilor poliţişti? –Pentru că au rate la bănci.

-De ce dă omul şpagă la doctor să iasă la pensie pe caz de boală deşi e apt de muncă?-Pentru că este un fel de protecţie socială pentru cei mai în varstă ( să spunem 40-50 de ani), zise, cine credeţi? Doamna “politically correct” Ioana Lupea, pe cand era la B1.

-De ce nu trebuie aplicată legea în Romania?-Pentru că, în ţara noastră, obiceiurile, cutumele etc. sunt, atenţie!-LAXE. Aşa glăsuieşte Patriarhul Hurezeanu care crede că noi nu gandeam sub dictatură pentru că era interzis.

-De ce nu trebuie căutate cărţile de muncă a 20% dintre militari? Asta chiar că-i bună! Pentru că i-a scăpat unuia porumbelul din gură la Realitatea: pe noi ne alergau americanii cu elicopterul prin munţii lor.

-De ce nu trebuie să refuze dascălii şi doctorii atenţiile?-Pentru că se simt părinţii şi pacienţii jigniţi.

-De ce dau pacienţii bani la doctor?- Pentru că au. (Mircea Cinteză, mai demult)

-De ce nu trebuie să facem atata caz de corupţie?- Pentru că toată lumea are. (Ion Iliescu) O avea, dar la alţii nu se predă încă de la grădiniţă.

-De ce nu trebuia purtat cu cătuşe la maini, deşi aşa spune legea, neprihănitul Răzvan Temeşan cel Mare devalizator de Bancorex?-Pentru că era ditamai directorul de bancă. (Indulgenţă de la onorabilul domn Boda)

-De ce dă presa cel mai prost produs după piaţă?-Că trebuie să trăiasca şi ea.. Altfel, dacă presa era restaurant, OPC-ul îi interzicea demult să mai stea cu prăvălia deschisă spre noi.

PROFESORI SI INTELECTUALI

“TOT AL NOSTRU!”

Săptămana trecută s-a întamplat o tragedie îngrozitoare care a stat pe ecranele televizoarelor mai puţin decat o înjunghiere la carciumă sau decat fata cu ştrampii groşi de iarnă asortaţi cu tutu, de la Meteo.

Această întamplare nenorocită vine de la Iaşi unde un copil de 14 ani, numai 9 şi 10, Dumitru Grecu, elev în clasa a opta la şcoala din Brăteşti, com. Stolniceni-Prajescu, s-a sinucis după ce a fost prins cu o unitate de calculator sub haină şi a fost terorizat psihic pentru un presupus furt. Stirea a fost cenzurată după placul televiziunilor şi ziarelor aşa încat să reiasă că bietul copil s-a sinucis pentru că “a exagerat consecinţele faptei sale” şi fără să-şi asume nimeni nici o vină. S-a lăsat impresia că un lucru e sigur: copilul a vrut să fure unitatea. Doar la început s-a prezentat şi varianta elevului, aceea că a vrut să-şi tragă nişte jocuri pe calculatorul lui, de unde reiese că n-avea de ce fura ceva ce avea şi el acasă. In plus, doar la Prima am văzut cand bunicul băiatului spunea cum a fost scos bietul copil la “careu” şi a fost făcut de ras. Incredibil!

REVOLUTIA ROMANA SI DEMOCRATIA ORIGINALA

Dispreţul comuniştilor

Lumea nu ştie dar, după picarea comunismului, majoritatea secretarilor de partid, mari şi mici, s-au retras fără să le ceară nimeni asta, ca să nu mai spun că unii s-au retras de prin ’87 pentru că, in interior, informaţia despre căderea blocului communist ajunsese deja. Așa că, putem să ne imaginăm cum stau ei, în viluțele modeste dar îndestulătoare, și privesc relaxați la ce s-a ales de lumea asta după ce țara a scăpat de regimul lor. Iar, în imaginația noastră, acești foști potențați comuniști nu pot decât să râdă de noi, eliberații dintr-un jug în altul.

Asta, în primul rând, pentru că propaganda comunistă era soft față de ce este acum. În fabrici, școli, alte instituţii, criteriul după care erau aleşi aceşti secretari de partid era, după cum auzeam la membri de partid: să nu ne ţii în şedinţe! Adică, activitatea de partid se reducea la întocmirea unor procese verbale care consemnau orice discutau ei acolo şi la plata cotizaţiei. Se practica un communism minimalist, doctrinar vorbind, pentru că, orânduirea de bază în care am trăit era dictatura ceauşistă. Ceauşismul, termen pe care l-au prelut personae importante, CTP, Hurezeanu, fără să spună de unde, se menţinea prin ameninţare directă și atât iar asta simplifica foarte mult lucrurile. Renunţaseră de mult la ideea de a mai convinge pe cineva. Pur şi simplu trebuia să ştii de frică. De exemplu, într-o alimentară cu coş, nou deschisă, la început a băgat şi mâncare. După care, ori că n-a mai fost, ori că se fura, în orice caz s-a împuținat din zi în zi până s-a cam terminat. Probabil că cineva s-a plâns, pentru că, imediat locul s-a umplut de securişti plantaţi printre rafturile cu conserve de peşte, conserve de fasole dar și sticle de vin şi, care cum intram, nu mai aveam nimic de zis ba chiar puneam mai multe cutii în coş că una era prea puţin iar oferta era de nerefuzat.  

Odată Ceauşescu mort, cei care stăteau plantați printre rafturi nu știm ce-au ajuns dar majoritatea directorilor și secretarilor de partid n-au aşteptat să asculte chiar toate insultele aşa zişilor capitalişti şi s-au retras, majoritatea la pensie. Evident, ramura a mai proastă, a oportuniștilor, s-a înfipt în FSN, la șefia sindicatelor etc. Așa s-a făcut loc unor nepricepuţi, care altfel n-ar fi avut nici o şansă de a ajunge în posturi de conducere, care să “managerieze”, când nici dracu’ nu ştia ce înseamnă asta, dar care au falimentat tot, intenţionat sau din prostie.

Adevărul e că, în afară de “teroriştii” lui Iliescu, nimeni nu ştia ce o să fie nici în timpul “revoluţiei”, nici după dar faptul că am fi fost toți prostiţi cu televizorul în decembrie “89 nu e adevărat. Nu pentru că am fi fost noi perspicace, ci pentru că nimic nu era credibil. E adevărat, totuşi, că nici nu zicea lumea că totul e un fals. În timpul transmisiunilor de minciuni, oamenii nici nu săreau în sus de revoltă, nici nu se panicau dar nici nu îndrăzneau să-şi spună părerea. Doar aprobau fără tragere de inimă, în treacăt: aşa e, ăsta nu vrea să plece; trebuiau să-l împuşte, altfel nu se retrăgeau securiştii lui şi mureau oameni. După care îşi turnau de băut sub pretextul c-aveau ce sărbători dar şi ca să-şi relaxeze conştientul şi ciocneau paharele ca să facă un pic de zarvă când rămâneau fără conversaţie. Aia a fost ultima dată cand românii au mai “socializat” şi ultima oară când au mai avut ceva în comun: am scăpat de tiran!

Altfel, trasoarele care luminau ca nişte petarde, inclusiv pe la urechile emanaţilor din balcon rămaşi neatinşi, păreau o secvenţă din Războiul Stelelor şi, din păcate, deşi au murit oameni, nu lăsau impresia că e pe bune. Mixajul de împuşcături, ameninţări cu apă otrăvită, sârbe şi “Wonderful life” făceau ca toată transmisia să fie un videoclip. Tot din păcate, n-a strigat nimeni “jos comunismul” şi nici nu l-a gândit. Oricât le-ar fi ruşine unora să recunoască sau oricât ar vrea unii să ne prostească în faţă, românii nu cunoşteau altă formă de “orânduire” şi adevărul e că voiau doar să-l dea jos pe Ceauşescu, să nu mai dea şpagă, să plătească ce-i care au furat, cei care le-au nenorocit viaţa, să muncească fiecare pentru el şi să nu-i mai ţină pe alţii în spate.

Noi, cei care nu ieşiserăm din ţară, aveam în cap vreo trei lucruri despre capitalism: secvenţa de film în care nişte hamali mergeau în fiecare zi în port cerşind disperaţi ceva de lucru iar nişte vătafi îi dădeau la o parte pe cei mai neputincioşi şi-i insultau pe toţi sau chiar îi loveau; o demonstraţie de amploare, la New York cred, într-o perioadă cu şomaj mare unde, persoana intervievată spunea: sunt absolventă de medicină şi nu mi-am găsit nimic de lucru, dacă mi se va cere să mătur pe străzi, o voi face iar ultima şi cea de pe urmă, era şi amuzantă: o secvenţă dintr-o prezentare de modă unde modelele defilau cu nişte chestii ridicole pe cap iar Florin Mitu a zâmbit ca o părere, că mai mult n-avea voie, şi-a spus: desigur, femeile românce n-ar purta aşa ceva. Iar noi râdeam de muream pentru că, slavă Domnului, aşa era.

Să fim serioşi, până la revoluţie noi ne uitam la filme cu cowboy, de-asta Sclava Isaura, cel puţin la început, a avut atâta success. În treacăt fie spus, în ceea ce priveşte prezentatorii de televiziune, urâţenia şi defectele (de vprbire, de inteligență) erau interzise, doar libertatea de exprimare le-a pus în drepturi.

De asta, mă gândesc că acei comunişti care s-au retras singuri după lovitura de stat se prea poate să se uite dispreţuitori la opera de artă modernă din materiale reciclabile clădită de Iliescu şi libertatea presei. Arta modernă fiind dogma americană formată din capitalismul de castă şi egalitarismul de turmă iar reciclaţii fiind bogătaşii comunişti transformaţi în capitalişti de către stat prin legi speciale. Tot din fasci… pardon, din minunata lume mai nouă fac parte și distrugerea industriei şi transformarea muncitorilor în “the untouchable” înainte să apuce ei să spună cui îi era cald şi bine sub dictatură şi cine îi cerea şpagă. I-au hăituit atat de mult afară din ţară până când n-au mai avut cu ce să-i plătească pe bugetari.

Acum, disidenţii din clubul “Noi măcar n-am făcut nimic” nu înţeleg de ce nu li se recunosc meritele. Poate pentru că n-aţi făcut nimic nici după: clădiri monument istoric au fost dărâmate chiar şi anul ăsta, bieţii moştenitori se plimbă în baston conştienţi, probabil, că hoitarii comunismului îi vor purta prin tribunale până la moarte, învăţământul e distrus de pile şi de posesori de diplome pe care nici un privat nu le-ar accepta, de Crăciun vor orăcăii retardele în locul colindelor şi asta chiar în şcoli. Păi, dacă bibliotecara de universitate care a dansat cu poalele în cap în şcoală a candidat la un post similar în Bucureşti, prin urmare n-a primit interdicţie de a se mai apropia de zona asta, la ce să te mai aştepţi? Limbajul împănat de neologisme rare sau Hans-premier nu ne fac nemţi şi nici nu ne rezolvă nouă 50 de ani de communism şi 20 de ani de antieducaţie. La fel cum “noi n-am abordat limbajul communist” nu-ţi dă voie să te compari cu Herta Muller. Că doar, Ceauşescu n-a dăinuit atât doar datorită cenaclului Flacăra al lui Adrian Păunescu!

1 DECEMBRIE. ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

Ziua pro-dependentă

1 Decembrie. Ziua meteodependentă. Duminica în zi de lucru a bugetarilor şi sărbătoarea televiziunilor. Momentul paradei militare la concurenţă cu Harry Potter, un model de success Sandra Brown cu vaj-haţ în loc de sex total. Cea mai cainoasă zi din an pe care n-o sărbătoreşte nimeni, doar presa face un ban din ea. Meniul de zi specială a fost după interesul fiecărei televiziuni, de la caz la caz. La Realitatea, de post, cu pensionari stand la coadă cate două zile pentru ajutoarele de la Europa care sunt suficiente pentru toţi dar tradiţia e tradiţie şi legătura cu trecutul glorios ceauşist cand tot ei cumpărau tot şi vindeau la speculă e ca stransura de mană tovărăşească. O fi memoria conştientă a romanilor scurtă dar subconştientul n-aruncă nimic.

Apoi avem, desigur, pro-tv-ul, principalul sărbătorit care a primit onorul militar înaintea tuturor, ceea ce face galceava dintre Emil Boc şi golănaşul Geoană inutilă fiindcă asta nici nu mai e ziua Romaniei de vreme ce a fost confiscată de o televiziune.Anul ăsta n-am mai văzut-o iar pe regina sprancenelor dar, în maniera şmecherească, pro-tv-ul a amestecat poveşti despre oameni excepţionali cu divertisment hahaleros şi vulgarităţi.. La TVR, Marina Almăşan a încercat, ca de obicei, un soi de o plictiseală întreruptă doar de precipitarea prezentatoarei spre prim-plan. Binenţeles n-au lipsit discuţiile interminabile şi inutile pe tema dacă e romanul mandru sau nu că e roman şi dacă nu e, de ce nu e?

Păi, dacă şi ciobanii din emisiunea lui Măruţă s-au simţit “pipăiţi” cand le-a cantat nişte porcării cantăreaţa din Clejani, care dacă n-ar fi atat de tampă ar fi “soprană” în domeniul ei, ca să nu mai vorbim de ploaia de dezacorduri gramaticale cu care a împroşcat telespectatorii mai ceva ca o maşină de gunoi care calcă în viteză o baltă.

Noroc de capul celor ce muncesc la privat că au fost scutiţi de o parte a acestui festin din care nu s-au infruptat cu plăcere decat cei care şi-au călcat semenii creştini în picioare pentru o porţie de ciolan cu fasole. Aştia din urmă trebuie că sunt mandri de ei pentru că de fiecare dată ies în faţă fără ruşine.

De departe, însă, condiţiile meteo au fost ciuca bătăii, de aici şi discuţia despre schimbarea zilei naţionale. Adică, într-o zi cu soare, poporul ar ieşi oricum la iarbă verde şi ar sărbători şi ziua naţională că tot e paharul plin iar micii ar sfarai ode glutamate spre cer în timp ce maşinile parcate între gunoaie ar regurgita retardele cu specific “naţional”.

Cat priveşte vremea, e ca un făcut. In fiecare an e tot mai frig iar anul ăsta, de 1 decembrie lapoviţa a poleit străzile la propriu iar un vant rău a plesnit chiciura în tot locul şi-ar fi omorat pe cine-i stătea mai mult în cale. De-a doua zi s-a moinat şi poporul s-a eliberat de haina contrafăcută de sărbătoare, doar Realitatea mai dezbatea despre “onor” dar ei nici nu ştiu că Geoană a pierdut alegerile şi încă mai speră ca Vantu să nu-i lase cu “pateu’ în gură”.

Pană la urmă, de ce nu-şi sărbatoresc romanii ziua naţională? Poate pentru că noua “dogmă” le fură continuu libertatea de conştiinţă sau poate că nu vor să fie generaţia pro care s-a aşezat ca o coajă ca să oblojească maldăre de minciuni despre cine a ţinut comunismul, cine sunt criminalii revoluţiei şi ce dracu e carcaletele ăsta ceauşisto-neo-capitalist.

In ceea ce priveşte alegerea unei noi zile naţionale cred că romanii sunt mandri de abilităţile lor tehnice şi un inventator, eventual din aviaţie, ar fi acceptat şi sărbătorit iar imnul ăsta milităros, pe care n-o să-l cante nimeni niciodată, ar trebui înlocuit cu Rapsodia Romană.

MOARTEA LUI ADRIAN PAUNESCU

Inmormantarea poetului social

Moartea poetului Adrian Păunescu, în afară de faptul că a băgat marfă în weekend, a reuşit, fără să vrea, să facă un tablou al ceauşismului din care nu doar personajul în discuţie a ieşit rău, cum ar crede unii.

In primul rand, Bogdan Chirieac a încercat să arunce vina în zona Traian Băsescu pentru că poetul s-ar fi plans de mai multă vreme că e bolnav dar n-ar fi fost trimis la o clinică in străinatate, de unde toată lumea a dedus ca militantul socialist trebuie că nu şi-a permis de nu s-a dus singur. Apoi, angajaţii de la Realitatea au trecut la emisiuni cernite în care s-au perindat invitati care le-au făcut emisiunea pentru că ei habar n-aveau. Totul pe fondul musical “Rugă pentru părinţi”, o melodie pentru care nu mai e nevoie de bocitoare şi care i-a făcut pe unii copii participanti la cenaclu, acum părinţi, să-si plangă singuri de milă.

Uimirea principală a “jurnaliştilor”din televizor era cum de se strangeau atatia oameni la cenaclu pentru că presa, cu tot managementul importat din America, n-ar reuşi în veci să adune asa audienţă ca să nu mai spunem că nu “cantă” nimeni cu ea.

MISCAREA SINDICALA sau Epidemia de birocratie

“oricat de mari ar fi (salariile), noi avem familii care şi ei sunt bugetari”-o mitingistă


In Romania n-a fost niciodată vreo formă sănătoasa de guvernare: comunismul era de formă, capitalismul la fel iar democraţia ţinută sub control să nu i se urce cuiva la cap. Pe fond, ţara noastră, împărţită şi acum în principate şi voievodate în care romanii trăiesc divizaţi pentru că infrastructura îi ţine la distanţă, a fost şi este o oranduire de tip fascist.
Fascismul communist era doar un cocon pentru un alt tip de fascism care împărţea ţara în clase sociale, privilegiaţi şi plebe, în care, privilegiaţii fiind deasupra legii, examenelor şi cu neputinţa de a muncii acolo unde le era locul de drept, erau clasa conducătoare.. Pentru ei se trucau examene, se inventau posturi de birocraţi şi se răspandeau zvonuri cum c-ar fi de familie bună. Au intrat în capitalism ţinandu-se de mană ca-ntr-o meditatie transcedentală, ţinandu-se de neamuri, cuscrii, fini etc., înmulţindu-se în interiorul castei (într-o colonie de maimuţe, o parte dintre ei ar fi fost alungati din grup ca să nu devină incestuoşi şi să se tampească), si chiar s-au împuternicit. Au ajuns, în final, să fie o mare familie, pană şi slugile le erau neamuri, şi-au început să se simtă bine abia cand şi-au dat sporuri ilegale si si-au dublat veniturile faţă de cei din mediul privat. Se simteau bine de Paste, de Crăciun, la plecarea si la venirea din concediu cand primeau un spor de acomodare. Acum, cu “lipoaspiratia” asta înainte de vacanţa de vară, guvernul le-a luat toate “bucuriile”, cum zicea o sindicalistă, spre stupefacţia sclavilor de la privat care nici nu-şi reveniseră din socul celor 24 mil. ale şoferilor RATB. Noroc c-a sărit cineva la cap şi le-a dat liber două zile de Rusalii cand nu se munceşte că e rău de trăznet! Privaţii s-au speriat cand au văzut şoselele goale şi şi-au dat seama cine-şi permite să circule zilnic cu maşina şi să sufoce traficul.

TRAGEDIA DE LA MATERNITATEA GIULESTI

EXEMPLELE NEGATIVE SUNT EXCEPTII. AVEM NISTE DOCTORI EXCEPTIONALI

Tocmai cînd îi era lumea mai dragă presei leneșe, dar și analiste politic, adică pe cînd se culegeau ultimele scursuri din inundații și se mai scurgea o lacrimă și-un ban în poala vreunei muieri ce se dădea de ceasul morții fiindcă i-a intrat noroiul în casă, iar Realitatea și Antena făceau acte de caritate cu banii altora, a picat din cer o nenorocire adevărată pentru care ziariștii lu’ Pește au fost nevoiți să se ridice în capul oaselor din fotoliile tip talk-show unde stăteau cam demult tolăniți și digerau miliardele de la moguli, ca șerpii boa după ce-au înghițit o vacă.

Tragedia de la maternitatea Giulești, care constă în arderea de vii a nou-născuților într-un incendiu izbucnit dincolo de o ușă încuiată cu grijă, este atît de mare încît nu poți să zici “Bine că n-a fost mai rău!”. Tot răul posibil s-a întîmplat pentru că a avut la dispoziție tot timpul, adică atît cît le-a luat asistentelor și infirmierelor să se cinstească de Sf. Maria și să se simtă ca acasă la acest loc de muncă pe care îl consideră propria moșie.

Acu’, aşa bani mulţi ca din nenorociri, din nimic altceva nu se fac, că de-asta unii chiar au lăcrimat înduioşaţi la gîndul că li se umplu buzunarele.

MOARTEA MADALINEI MANOLE

Sinuciderea unei frumoase cantarete

Pe o secetă de informaţii şocante de crăpau televiziunile ca pămantul lăsat parloagă, în ciuda inundaţiilor care au început să plictisească pe toată lumea, s-a întamplat o tragedie cu rating în toată ţara care a umflat buzunarele cioclilor din presa teroristă care crede că are dreptul să ne bage camera în… oriunde şi să ne expună public.

Sinuciderea acestei cantăreţe care a păcălit pe toată lumea cu vorba ei precipitată, care îşi găsea cu greu cuvintele, singurul ei defect, a lăsat toată ţara cu gura căscată, ca proasta, uimită mai mult de îndrăzneala ei decat de faptă în sine. Cum a simţit miros de nenorocire, presa hulpavă s-a repezit să rupă bucăţi din ea şi să relateze după puterile ei, că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, tot felul de informaţii de interes naţional cum ar fi cum se numeşte otrava, de unde poate fi ea procurată şi ce cantitate e necesară ca să mori în cateva minute adică repede, după părerea lor, de parcă minutele alea dinaintea morţii ar fi echivalente cu minutele de taclale de la Realitatea. Televiziunea unde paşte şi culmea jurnalismului şi a imparţialităţii d-l C.T.Popescu şi de care se delimitează dumnealui din cand în cand ca UDMR-ul, prin anii ’90 de Lazlo Tokeş, ar trebui pur şi simplu desfiinţată pentru c-a dat informatia asta trei zile continuu în ciuda faptului că, inclusive pe acest post, invitaţii au avertizat asupra pericolului unei epidemii de sinucideri. Televiziunea falimentară a sceleratului care crede că furăciunea din gestiune şi înşelarea oamenilor înseamnă speculaţie financiară, voia, probabil, să declanşeze un val de sinucideri în masă ca să manance şi ea o paine. Acelaşi lucru pe care l-a încercat şi CTP cand a spus că vor muri mii de oameni dacă scad pensile, asta după ce Realitatea “prevedea”,in fapt “îndemna la”, sinucideri în urma pierderii locului de muncă la stat, adică să moară domnule cineva, să se sinucidă ţara ca să-l învingă ei pe Băsescu.

Nici alte televiziuni nu s-au lăsat mai prejos, de exemplu PRO-tv a ieşit în prima zi cu Andreea Esca îmbrăcată în negru, de parcă murise Loredana Groza şi "cultura" ei oribilă, şi, desigur, cu reporterul de groază Cătălin Radu Tănase, ştiţi ăla care a pus nişte păpuşi în vatră cand a transmis tragedia unor copii arşi de vii în casă. Băiatul ăsta crede că face eseuri, e insuportabil de mediocru cand vine vorba să povestească ceva, oricat de simplu. La fel a devenit şi omoloaga lui de la tabloidul politic Realitatea, ştiţi, fata aia care zici că bea pană tarziu iar dimineaţa se dă jos din pat şi se duce direct la serviciu îmbrăcată în aceleaşi ţoale, fără să se spele pe ochi, nespălată, nepieptănată, ţinandu-şi echilibrul cu ajutorul punctului fix, care ne-a povestit pentru a mia oară despre otravă, chiar de la înmormantare şi de fiecare dată a fost dublată de un reportaj pe larg cu popularizarea siturilor, doar-doar cei 3 mii de sinucigaşi pe an vor da otrava pe gat într-o zi, dar nimic. Asta numai din cauza lui Băsescu care a zdruncinat încrederea în presă!

Invitatii, din fericire, n-au fost toti de tagma presei, De exemplu d-na doctor Monica Pop, cunoscută prin faptul că se străduieşte de ani de zile să scoată după piaţă nenorocitele alea de petarde care lasă copii orbi de fiecare Revelion, s-a înfipt în gatul canoanelor bisericeşti care îi condamnă mai mult pe sinucigaşi decat pe criminalii în serie. La fel şi Val Valcu care le-a atras atenţia preoţilor că regulile astea le-a inventat biserica mult după Hristos. Eu ştiu că Patriarhul Teoctist a spus că, după părerea dumnealui, toţii sinucigaşii îşi pierd minţile, altfel n-ar putea să-şi ia viaţa.

In rest, mulţi şi-au dat cu părerea şi-au apelat la statistici, de parcă ar fi obligatoriu să ne incadrăm cu toţii în ele. N-au lipsit, cum era si normal, muierile cu rulouri de grasime pe gat sau cele cu faţa pungă care au acuzat-o pe cantăreaţă de vanitate, asta în timp ce ea le privea din fotografii, de o frumuseţe incontestabilă si cu o privire care le-a poşmogit şi mai mult de invidie. Adică, în zilele noastre, cand televizoarele sunt pline de tarfe gătite şi operate estetic, frumuşica naturală care s-a îngrijit pana la 43 de ani atat de atent încat arăta de 23, n-avea voie să fie vanitoasă, de parcă o putoare şuncoasă care iese pe stradă cu şpilhozeni care-i delimitează zona inghinală e mai credincioasă şi mai modestă decat o femeie care-şi conserva şi preţuieşte frumuseţea. Slavă Domnului, pentru cele două intervenţii inteligente, Mihai Trăistariu care a povestit fără patetism cum era foarte demoralizat după ce i-a murit tatăl în perioada adolescenţei şi cum mergea la mormantul lui şi se ruga şi Dana Grecu care ne-a spus că, avand un accident de maşină din care a avut noroc şi-a scăpat cu bine, i s-a oferit ocazia să ia in considerare faptul că, la un moment dat, ar putea fi nevoită să-si schimbe meseria.
O altă categorie de intervenţionişti, cea scelerată, este cea a bigoţilor, între care Daminescu se incadrează deja la violenti, urmat de d-na Monica Tatoiu care face parte din acea categorie de personae cu o viaţă “tumultoasă” care se pocăiesc brusc şi ne sperie pe toţi cu “Domnul”. La drept vorbind, creştineşte ar fi fost să nu dea nimeni cu piatra şi să spună Doamne Fereşte în faţa acestei nenorociri care ar fi trebuit să ne lase muţi o vreme. N-am evoluat deloc de la “Gaiţele” încoace, ne îndopăm, barfim, vorbim pe mobil şi ascultăm zoaiele din televizor pe fond de retardele, în acelaşi timp.

Unii ar spune că barfa şi invidia proiectată asupra unei personae, poate omora acea persoană. La fel şi cei care nu se pot pune în pielea altuia şi tratează sensibilitatea cu sadism sau se dau exemplu pe ei lăudandu-se: unii c-au avut credinţă, alţii că s-au ţinut tari. In realitate “amandouă sunteţi proaste”, cum ar zice D-l Goe. Sinuciderea este o predispoziţie mai mult sau mai puţin accentuată care se cronicizează ca orice boală, eventual din lipsă de îngrijire. Deşi s-a spus că şi-a întemeiat o familie doar ca să le aibă pe toate, e mai probabil că ea voia sa creeze în jurul ei un mediu normal ca să-si spună sieşi ca totul e în regulă cu ea. Iar depresia post-natală nu ţine doar şase luni, poate fi şi pe viaţă. S-a mai vorbit şi despre inadaptare şi aici chiar ne-am enervat pentru că de 20 de ani ni se cere să tolerăm, să ne adaptăm şi să nu ne fie scarbă de ceea ce ni se spune c-ar fi gustul publicului, o minciună ordinară pentru că nu publicul hotărăşte în realitate.

Cu promovarea potrivită poţi să faci toată ţara s-asculte jazz, dacă vrei, dar presa a ales retardelele, în schimb. “Educata” de Teo le-a făcut celebre şi pro-tv-ul care o promova de dimineaţă pană seara iar acum, noi cei care nu le-am ales, le ascultăm obligatoriu.
Cat priveste gusturile in muzica, fiecare cantăreţ are nişa lui iar D-l Moculescu avea dreptate: şi Angela Similea are încă publicul ei dacă a fost solicitată de o companie de asigurări. Televiziunile, însă, vand doar moarte, după ce, tot ele, au creat o ţară de pomanagii. Acum că s-a băgat marfă şi-au făcut buzunarele doldora pentru că neruşinarea ţine loc de conştiinţă la ăştia.

Oricum, piedicile în promovare puteau să contribuie dar nu să producă o depresie care durează, cred, de mai mulţi ani de zile decat s-a presupus. Dacă e adevărat că în billet spunea “nu mă mai simt frumoasă” şi “nu mă mai suport”, asta nu înseamnă că era vanitoasă, cum cred “uratele” ci confirmă exact depresia: nu se mai recunoştea cand se uita în oglindă. E o nenorocită de transformare care se produce cand cineva suportă de prea mult timp în sinea ei o situaţie. A crezut că rezistă şi n-a rezistat. Se-ntamplă. Oamenii, artisti sau nu, trag de ei crezand că nu pot să clacheze sau refuzand sa clacheze, pana nu mai pot controla nimic.
Cei cu tendinţe suicidare trebuie să-şi pună o întrebare din timp: unde se duc după ce mor, pentru că, se pare, nimeni nu scapă de probleme printr-un asemenea act. Ar fi prea simplu. In plus, trebuie să ştiţi că dacă rezistaţi pană cand renunţaţi definitive la idée o să fiţi puternici şi răzbunaţi. E ca şi cand ceva important v-ar aştepta la un moment dat în viaţă şi ceva rău v-ar împiedica să ajungeti acolo. Din păcate, sinuciderea nu e o victorie chiar dacă aşa pare, pentru moment. Si încă ceva: nu vă puneţi ferestre asa mici la casă, lăsaţi Soarele să încălzească interiorul şi să usuce umezeala ca să nu vă simţiţi ca într-o pivniţă.

P.S. Intre timp s-a aflat că biata fată dragă se măritase cu familia Tanacu iar ce spune tatăl Mădălinei este confirmat de atitudinea de ţărănoi a burlacului întarziat care cand respiră, miroase fustele lu’ mă-sa, sărăcia de soacră care s-a instalat în casa cantăreţei. Soţul “îndurerat” de oftică fiindcă a fost “lăsat” s-a exprimat referitor la fosta soţie cam aşa: “vreau să-mi plang femeia”. Acum avem un motiv în plus să trăim: să-i vedem pe ţărănoii ăştia puşi la locul lor, pe banii lor.

ARESTAREA LUI CATALIN VOICU

PRESA DE PASTE

Astăzi, Realitatea şi-a propus să vorbească din nou despre tragedia din Polonia pentru că incă se mai poate manca o paine din nenorocirea asta. Paine cam nemestecată, ce-i drept, pentru că se simte prin prafu’ după ecran ca toti ard de nerabdare sa se-nfigă în discursul lui Traian Băsescu de la B1. Ce ţi-e si viaţa, cand trebuie să te rogi de Becali şi de Vadim să te injure ca să ai şi tu serviciu, cand se-nghesuie evenimentele şi norocul se împarte la toţi. E ca la poker cand ai o mană prea bună: ori nu-ti dă nimeni, ori toată lumea e servită.
Bănuiesc că vorbele lui Băsescu vor fi legumite pană la solstiţiul de vară pentru că despre poporul polonez doar istoricii pot să vorbească în cunostinţă de cauză iar poporul roman de cultură eclectică: grătar-retardele şi ţoale cu stărluci, se plictiseşte. In plus, lumea bună nu prea mai vine pe la emisiunile unora aşa că moderatorii se trezesc vorbind istorie cu vreun “analist” şi, în lipsă de altceva, îl citează pe CTP unui invitat polonez, la care nici nu m-am uitat de groază cand am auzit că articolul conţine o duhoare de “baligă scurtă de cal”. Era pe la ora mesei. Doamne, bine că mă hrănesc haotic!
Chiar şi pană la această nenorocire, presa a avut un os de ros taman în Postul Pastelui, dar, ce zic eu, chiar în Săptămana Mare. De cum au apărut înregistrările, a luat fiecare cate un zgarci, pe alese, de care a tras cat a putut şi, pentru că nu îndrăzneau să-l răzbească, îl dădeau altuia. Pe scurt, este vorba de un miliţian-avocat, Catălin Voicu, un arc peste timp ca si Iliescu, un exponent al mafiei indigene, de care Iliescu zicea ca noi n-avem, că aia e doar în Italia. Caraghiosul ăsta avea legaturi cu şefi de poliţie şi judecători cu care împărţea banii si avea planuri de viitor pentru construirea unei reţele şi mai şi.A fost unul dintre consilierii lui Iliescu şi protejatul lui Vanghele si al lui Geoană care vroiau să-l pună ministru de interne. Cam p-aci ne apropiem de măduvă dare eu zic că încă n-avem dinţi să-l spargem aşa că deocamdată o să-l îngropăm. Numai să nu uităm unde l-am pus!Apropo, Hrebelciug unde e? O fi bolnav?
Prostovanul era atat de periculos încat nici PSD-istii nu l-au vrut ministru, în schimb, parlamentari din toate partidele au votat împotriva avizului de arestare, probabil pentru că dobitocul îi avea la mană. In mod normal ar trebui zburati toti din magaoaia ceauşistă. La un vot distanţă, după cateva leşinuri şi urări de sănătate pe toate televiziunile înşirate în săptămana mare, burtosul a fost arestat şi “firea-i simtitoare” a fost luată dracu’ după ecrane înainte să se ia si la noi anxietatea lui depresivă. Ne-a lăsat în schimb palpitatiile care s-au activate în Vinerea Mare cand, dacă-i dădeau drumul, ne alegeam cu un coleg pentru Gigi Becali la Parlamentul European. O parte din poporul ăsta de “crestini” a cărui singura manifestare civică este să iasă în stradă si să bazaie după primarii corupţi, l-ar fi votat de milă. Asa că, presa a umblat cu el ca cu ou’ si-i ura de sănătate şi-n culcare şi-n sculare, vorba-ia, măcar să-l bagăm în iarna dacă n-o duce pană Ignat.
Sigur că mafia din justitie, poliţie, politică etc. nu a fost o surpriză pentru nimeni dar limbajul din lumea bună a judecătorului Costiniu care se jură pe nepoţi nu se-ntalneşte la noi oamenii simpli, doar la ăia care-si fac nunţile în mijlocul străzii.
Aşa că, ce să vorbim noi despre Polonia care s-a opus nazismului, noi nu; s-a opus comunismului, noi nu; a respins ce nu le-a convenit din aşa zisa lume civilizată; a pierdut teritorii si a trecut prin tragedii îngrozitoare cum e şi cea de-acum dar n-a lăsat nimic să-i distrugă. Polonia a fost foarte putin colectivizată, nu şi-a distrus arhitectura, n-ascultă retardele si nu dansează din buric. Are o credinţă adevărată nu una afişată cu emfază la cate o emisiune unde cate o moderatoare fundamentalistă invită cate un liber- cugetător pe care-l înghesuie impreună cu vreo trei bigoţi să-l creştineze cu forţa.
Alte popoare ale Europei ştiu cine au fost şi ce sunt, în timp ce romanii, alungati din ţară de coruptie şi de retardelizarea televizată, înlocuiţi încet şi sigur de “conlocuitori” ar putea devenii următorul popor fără ţară.