“oricat de mari ar fi (salariile), noi avem familii care şi ei sunt bugetari”-o mitingistă
In Romania n-a fost niciodată vreo formă sănătoasa de guvernare: comunismul era de formă, capitalismul la fel iar democraţia ţinută sub control să nu i se urce cuiva la cap. Pe fond, ţara noastră, împărţită şi acum în principate şi voievodate în care romanii trăiesc divizaţi pentru că infrastructura îi ţine la distanţă, a fost şi este o oranduire de tip fascist.
Fascismul communist era doar un cocon pentru un alt tip de fascism care împărţea ţara în clase sociale, privilegiaţi şi plebe, în care, privilegiaţii fiind deasupra legii, examenelor şi cu neputinţa de a muncii acolo unde le era locul de drept, erau clasa conducătoare.. Pentru ei se trucau examene, se inventau posturi de birocraţi şi se răspandeau zvonuri cum c-ar fi de familie bună. Au intrat în capitalism ţinandu-se de mană ca-ntr-o meditatie transcedentală, ţinandu-se de neamuri, cuscrii, fini etc., înmulţindu-se în interiorul castei (într-o colonie de maimuţe, o parte dintre ei ar fi fost alungati din grup ca să nu devină incestuoşi şi să se tampească), si chiar s-au împuternicit. Au ajuns, în final, să fie o mare familie, pană şi slugile le erau neamuri, şi-au început să se simtă bine abia cand şi-au dat sporuri ilegale si si-au dublat veniturile faţă de cei din mediul privat. Se simteau bine de Paste, de Crăciun, la plecarea si la venirea din concediu cand primeau un spor de acomodare. Acum, cu “lipoaspiratia” asta înainte de vacanţa de vară, guvernul le-a luat toate “bucuriile”, cum zicea o sindicalistă, spre stupefacţia sclavilor de la privat care nici nu-şi reveniseră din socul celor 24 mil. ale şoferilor RATB. Noroc c-a sărit cineva la cap şi le-a dat liber două zile de Rusalii cand nu se munceşte că e rău de trăznet! Privaţii s-au speriat cand au văzut şoselele goale şi şi-au dat seama cine-şi permite să circule zilnic cu maşina şi să sufoce traficul.
vineri, 1 octombrie 2010
luni, 23 august 2010
TRAGEDIA DE LA MATERNITATEA GIULESTI
EXEMPLELE NEGATIVE SUNT EXCEPTII. AVEM NISTE DOCTORI EXCEPTIONALI
Tragedia de la maternitatea Giulești, care constă în arderea de vii a nou-născuților într-un incendiu izbucnit dincolo de o ușă încuiată cu grijă, este atît de mare încît nu poți să zici “Bine că n-a fost mai rău!”. Tot răul posibil s-a întîmplat pentru că a avut la dispoziție tot timpul, adică atît cît le-a luat asistentelor și infirmierelor să se cinstească de Sf. Maria și să se simtă ca acasă la acest loc de muncă pe care îl consideră propria moșie.
Tocmai cînd îi era lumea mai dragă presei
leneșe, dar și analiste politic, adică pe cînd se culegeau ultimele scursuri
din inundații și se mai scurgea o lacrimă și-un ban în poala vreunei muieri ce
se dădea de ceasul morții fiindcă i-a intrat noroiul în casă, iar Realitatea și
Antena făceau acte de caritate cu banii altora, a picat din cer o nenorocire
adevărată pentru care ziariștii lu’ Pește au fost nevoiți să se ridice în capul
oaselor din fotoliile tip talk-show unde stăteau cam demult tolăniți și digerau
miliardele de la moguli, ca șerpii boa după ce-au înghițit o vacă.
Tragedia de la maternitatea Giulești, care constă în arderea de vii a nou-născuților într-un incendiu izbucnit dincolo de o ușă încuiată cu grijă, este atît de mare încît nu poți să zici “Bine că n-a fost mai rău!”. Tot răul posibil s-a întîmplat pentru că a avut la dispoziție tot timpul, adică atît cît le-a luat asistentelor și infirmierelor să se cinstească de Sf. Maria și să se simtă ca acasă la acest loc de muncă pe care îl consideră propria moșie.
Acu’, aşa bani mulţi ca din nenorociri,
din nimic altceva nu se fac, că de-asta unii chiar au lăcrimat înduioşaţi la gîndul
că li se umplu buzunarele.
duminică, 18 iulie 2010
MOARTEA MADALINEI MANOLE
Sinuciderea unei frumoase cantarete
Pe o secetă de informaţii şocante de crăpau televiziunile ca pămantul lăsat parloagă, în ciuda inundaţiilor care au început să plictisească pe toată lumea, s-a întamplat o tragedie cu rating în toată ţara care a umflat buzunarele cioclilor din presa teroristă care crede că are dreptul să ne bage camera în… oriunde şi să ne expună public.
Sinuciderea acestei cantăreţe care a păcălit pe toată lumea cu vorba ei precipitată, care îşi găsea cu greu cuvintele, singurul ei defect, a lăsat toată ţara cu gura căscată, ca proasta, uimită mai mult de îndrăzneala ei decat de faptă în sine. Cum a simţit miros de nenorocire, presa hulpavă s-a repezit să rupă bucăţi din ea şi să relateze după puterile ei, că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, tot felul de informaţii de interes naţional cum ar fi cum se numeşte otrava, de unde poate fi ea procurată şi ce cantitate e necesară ca să mori în cateva minute adică repede, după părerea lor, de parcă minutele alea dinaintea morţii ar fi echivalente cu minutele de taclale de la Realitatea. Televiziunea unde paşte şi culmea jurnalismului şi a imparţialităţii d-l C.T.Popescu şi de care se delimitează dumnealui din cand în cand ca UDMR-ul, prin anii ’90 de Lazlo Tokeş, ar trebui pur şi simplu desfiinţată pentru c-a dat informatia asta trei zile continuu în ciuda faptului că, inclusive pe acest post, invitaţii au avertizat asupra pericolului unei epidemii de sinucideri. Televiziunea falimentară a sceleratului care crede că furăciunea din gestiune şi înşelarea oamenilor înseamnă speculaţie financiară, voia, probabil, să declanşeze un val de sinucideri în masă ca să manance şi ea o paine. Acelaşi lucru pe care l-a încercat şi CTP cand a spus că vor muri mii de oameni dacă scad pensile, asta după ce Realitatea “prevedea”,in fapt “îndemna la”, sinucideri în urma pierderii locului de muncă la stat, adică să moară domnule cineva, să se sinucidă ţara ca să-l învingă ei pe Băsescu.
Nici alte televiziuni nu s-au lăsat mai prejos, de exemplu PRO-tv a ieşit în prima zi cu Andreea Esca îmbrăcată în negru, de parcă murise Loredana Groza şi "cultura" ei oribilă, şi, desigur, cu reporterul de groază Cătălin Radu Tănase, ştiţi ăla care a pus nişte păpuşi în vatră cand a transmis tragedia unor copii arşi de vii în casă. Băiatul ăsta crede că face eseuri, e insuportabil de mediocru cand vine vorba să povestească ceva, oricat de simplu. La fel a devenit şi omoloaga lui de la tabloidul politic Realitatea, ştiţi, fata aia care zici că bea pană tarziu iar dimineaţa se dă jos din pat şi se duce direct la serviciu îmbrăcată în aceleaşi ţoale, fără să se spele pe ochi, nespălată, nepieptănată, ţinandu-şi echilibrul cu ajutorul punctului fix, care ne-a povestit pentru a mia oară despre otravă, chiar de la înmormantare şi de fiecare dată a fost dublată de un reportaj pe larg cu popularizarea siturilor, doar-doar cei 3 mii de sinucigaşi pe an vor da otrava pe gat într-o zi, dar nimic. Asta numai din cauza lui Băsescu care a zdruncinat încrederea în presă!
Invitatii, din fericire, n-au fost toti de tagma presei, De exemplu d-na doctor Monica Pop, cunoscută prin faptul că se străduieşte de ani de zile să scoată după piaţă nenorocitele alea de petarde care lasă copii orbi de fiecare Revelion, s-a înfipt în gatul canoanelor bisericeşti care îi condamnă mai mult pe sinucigaşi decat pe criminalii în serie. La fel şi Val Valcu care le-a atras atenţia preoţilor că regulile astea le-a inventat biserica mult după Hristos. Eu ştiu că Patriarhul Teoctist a spus că, după părerea dumnealui, toţii sinucigaşii îşi pierd minţile, altfel n-ar putea să-şi ia viaţa.
In rest, mulţi şi-au dat cu părerea şi-au apelat la statistici, de parcă ar fi obligatoriu să ne incadrăm cu toţii în ele. N-au lipsit, cum era si normal, muierile cu rulouri de grasime pe gat sau cele cu faţa pungă care au acuzat-o pe cantăreaţă de vanitate, asta în timp ce ea le privea din fotografii, de o frumuseţe incontestabilă si cu o privire care le-a poşmogit şi mai mult de invidie. Adică, în zilele noastre, cand televizoarele sunt pline de tarfe gătite şi operate estetic, frumuşica naturală care s-a îngrijit pana la 43 de ani atat de atent încat arăta de 23, n-avea voie să fie vanitoasă, de parcă o putoare şuncoasă care iese pe stradă cu şpilhozeni care-i delimitează zona inghinală e mai credincioasă şi mai modestă decat o femeie care-şi conserva şi preţuieşte frumuseţea. Slavă Domnului, pentru cele două intervenţii inteligente, Mihai Trăistariu care a povestit fără patetism cum era foarte demoralizat după ce i-a murit tatăl în perioada adolescenţei şi cum mergea la mormantul lui şi se ruga şi Dana Grecu care ne-a spus că, avand un accident de maşină din care a avut noroc şi-a scăpat cu bine, i s-a oferit ocazia să ia in considerare faptul că, la un moment dat, ar putea fi nevoită să-si schimbe meseria.
O altă categorie de intervenţionişti, cea scelerată, este cea a bigoţilor, între care Daminescu se incadrează deja la violenti, urmat de d-na Monica Tatoiu care face parte din acea categorie de personae cu o viaţă “tumultoasă” care se pocăiesc brusc şi ne sperie pe toţi cu “Domnul”. La drept vorbind, creştineşte ar fi fost să nu dea nimeni cu piatra şi să spună Doamne Fereşte în faţa acestei nenorociri care ar fi trebuit să ne lase muţi o vreme. N-am evoluat deloc de la “Gaiţele” încoace, ne îndopăm, barfim, vorbim pe mobil şi ascultăm zoaiele din televizor pe fond de retardele, în acelaşi timp.
Unii ar spune că barfa şi invidia proiectată asupra unei personae, poate omora acea persoană. La fel şi cei care nu se pot pune în pielea altuia şi tratează sensibilitatea cu sadism sau se dau exemplu pe ei lăudandu-se: unii c-au avut credinţă, alţii că s-au ţinut tari. In realitate “amandouă sunteţi proaste”, cum ar zice D-l Goe. Sinuciderea este o predispoziţie mai mult sau mai puţin accentuată care se cronicizează ca orice boală, eventual din lipsă de îngrijire. Deşi s-a spus că şi-a întemeiat o familie doar ca să le aibă pe toate, e mai probabil că ea voia sa creeze în jurul ei un mediu normal ca să-si spună sieşi ca totul e în regulă cu ea. Iar depresia post-natală nu ţine doar şase luni, poate fi şi pe viaţă. S-a mai vorbit şi despre inadaptare şi aici chiar ne-am enervat pentru că de 20 de ani ni se cere să tolerăm, să ne adaptăm şi să nu ne fie scarbă de ceea ce ni se spune c-ar fi gustul publicului, o minciună ordinară pentru că nu publicul hotărăşte în realitate.
Cu promovarea potrivită poţi să faci toată ţara s-asculte jazz, dacă vrei, dar presa a ales retardelele, în schimb. “Educata” de Teo le-a făcut celebre şi pro-tv-ul care o promova de dimineaţă pană seara iar acum, noi cei care nu le-am ales, le ascultăm obligatoriu.
Cat priveste gusturile in muzica, fiecare cantăreţ are nişa lui iar D-l Moculescu avea dreptate: şi Angela Similea are încă publicul ei dacă a fost solicitată de o companie de asigurări. Televiziunile, însă, vand doar moarte, după ce, tot ele, au creat o ţară de pomanagii. Acum că s-a băgat marfă şi-au făcut buzunarele doldora pentru că neruşinarea ţine loc de conştiinţă la ăştia.
Oricum, piedicile în promovare puteau să contribuie dar nu să producă o depresie care durează, cred, de mai mulţi ani de zile decat s-a presupus. Dacă e adevărat că în billet spunea “nu mă mai simt frumoasă” şi “nu mă mai suport”, asta nu înseamnă că era vanitoasă, cum cred “uratele” ci confirmă exact depresia: nu se mai recunoştea cand se uita în oglindă. E o nenorocită de transformare care se produce cand cineva suportă de prea mult timp în sinea ei o situaţie. A crezut că rezistă şi n-a rezistat. Se-ntamplă. Oamenii, artisti sau nu, trag de ei crezand că nu pot să clacheze sau refuzand sa clacheze, pana nu mai pot controla nimic.
Cei cu tendinţe suicidare trebuie să-şi pună o întrebare din timp: unde se duc după ce mor, pentru că, se pare, nimeni nu scapă de probleme printr-un asemenea act. Ar fi prea simplu. In plus, trebuie să ştiţi că dacă rezistaţi pană cand renunţaţi definitive la idée o să fiţi puternici şi răzbunaţi. E ca şi cand ceva important v-ar aştepta la un moment dat în viaţă şi ceva rău v-ar împiedica să ajungeti acolo. Din păcate, sinuciderea nu e o victorie chiar dacă aşa pare, pentru moment. Si încă ceva: nu vă puneţi ferestre asa mici la casă, lăsaţi Soarele să încălzească interiorul şi să usuce umezeala ca să nu vă simţiţi ca într-o pivniţă.
P.S. Intre timp s-a aflat că biata fată dragă se măritase cu familia Tanacu iar ce spune tatăl Mădălinei este confirmat de atitudinea de ţărănoi a burlacului întarziat care cand respiră, miroase fustele lu’ mă-sa, sărăcia de soacră care s-a instalat în casa cantăreţei. Soţul “îndurerat” de oftică fiindcă a fost “lăsat” s-a exprimat referitor la fosta soţie cam aşa: “vreau să-mi plang femeia”. Acum avem un motiv în plus să trăim: să-i vedem pe ţărănoii ăştia puşi la locul lor, pe banii lor.
Pe o secetă de informaţii şocante de crăpau televiziunile ca pămantul lăsat parloagă, în ciuda inundaţiilor care au început să plictisească pe toată lumea, s-a întamplat o tragedie cu rating în toată ţara care a umflat buzunarele cioclilor din presa teroristă care crede că are dreptul să ne bage camera în… oriunde şi să ne expună public.
Sinuciderea acestei cantăreţe care a păcălit pe toată lumea cu vorba ei precipitată, care îşi găsea cu greu cuvintele, singurul ei defect, a lăsat toată ţara cu gura căscată, ca proasta, uimită mai mult de îndrăzneala ei decat de faptă în sine. Cum a simţit miros de nenorocire, presa hulpavă s-a repezit să rupă bucăţi din ea şi să relateze după puterile ei, că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, tot felul de informaţii de interes naţional cum ar fi cum se numeşte otrava, de unde poate fi ea procurată şi ce cantitate e necesară ca să mori în cateva minute adică repede, după părerea lor, de parcă minutele alea dinaintea morţii ar fi echivalente cu minutele de taclale de la Realitatea. Televiziunea unde paşte şi culmea jurnalismului şi a imparţialităţii d-l C.T.Popescu şi de care se delimitează dumnealui din cand în cand ca UDMR-ul, prin anii ’90 de Lazlo Tokeş, ar trebui pur şi simplu desfiinţată pentru c-a dat informatia asta trei zile continuu în ciuda faptului că, inclusive pe acest post, invitaţii au avertizat asupra pericolului unei epidemii de sinucideri. Televiziunea falimentară a sceleratului care crede că furăciunea din gestiune şi înşelarea oamenilor înseamnă speculaţie financiară, voia, probabil, să declanşeze un val de sinucideri în masă ca să manance şi ea o paine. Acelaşi lucru pe care l-a încercat şi CTP cand a spus că vor muri mii de oameni dacă scad pensile, asta după ce Realitatea “prevedea”,in fapt “îndemna la”, sinucideri în urma pierderii locului de muncă la stat, adică să moară domnule cineva, să se sinucidă ţara ca să-l învingă ei pe Băsescu.
Nici alte televiziuni nu s-au lăsat mai prejos, de exemplu PRO-tv a ieşit în prima zi cu Andreea Esca îmbrăcată în negru, de parcă murise Loredana Groza şi "cultura" ei oribilă, şi, desigur, cu reporterul de groază Cătălin Radu Tănase, ştiţi ăla care a pus nişte păpuşi în vatră cand a transmis tragedia unor copii arşi de vii în casă. Băiatul ăsta crede că face eseuri, e insuportabil de mediocru cand vine vorba să povestească ceva, oricat de simplu. La fel a devenit şi omoloaga lui de la tabloidul politic Realitatea, ştiţi, fata aia care zici că bea pană tarziu iar dimineaţa se dă jos din pat şi se duce direct la serviciu îmbrăcată în aceleaşi ţoale, fără să se spele pe ochi, nespălată, nepieptănată, ţinandu-şi echilibrul cu ajutorul punctului fix, care ne-a povestit pentru a mia oară despre otravă, chiar de la înmormantare şi de fiecare dată a fost dublată de un reportaj pe larg cu popularizarea siturilor, doar-doar cei 3 mii de sinucigaşi pe an vor da otrava pe gat într-o zi, dar nimic. Asta numai din cauza lui Băsescu care a zdruncinat încrederea în presă!
Invitatii, din fericire, n-au fost toti de tagma presei, De exemplu d-na doctor Monica Pop, cunoscută prin faptul că se străduieşte de ani de zile să scoată după piaţă nenorocitele alea de petarde care lasă copii orbi de fiecare Revelion, s-a înfipt în gatul canoanelor bisericeşti care îi condamnă mai mult pe sinucigaşi decat pe criminalii în serie. La fel şi Val Valcu care le-a atras atenţia preoţilor că regulile astea le-a inventat biserica mult după Hristos. Eu ştiu că Patriarhul Teoctist a spus că, după părerea dumnealui, toţii sinucigaşii îşi pierd minţile, altfel n-ar putea să-şi ia viaţa.
In rest, mulţi şi-au dat cu părerea şi-au apelat la statistici, de parcă ar fi obligatoriu să ne incadrăm cu toţii în ele. N-au lipsit, cum era si normal, muierile cu rulouri de grasime pe gat sau cele cu faţa pungă care au acuzat-o pe cantăreaţă de vanitate, asta în timp ce ea le privea din fotografii, de o frumuseţe incontestabilă si cu o privire care le-a poşmogit şi mai mult de invidie. Adică, în zilele noastre, cand televizoarele sunt pline de tarfe gătite şi operate estetic, frumuşica naturală care s-a îngrijit pana la 43 de ani atat de atent încat arăta de 23, n-avea voie să fie vanitoasă, de parcă o putoare şuncoasă care iese pe stradă cu şpilhozeni care-i delimitează zona inghinală e mai credincioasă şi mai modestă decat o femeie care-şi conserva şi preţuieşte frumuseţea. Slavă Domnului, pentru cele două intervenţii inteligente, Mihai Trăistariu care a povestit fără patetism cum era foarte demoralizat după ce i-a murit tatăl în perioada adolescenţei şi cum mergea la mormantul lui şi se ruga şi Dana Grecu care ne-a spus că, avand un accident de maşină din care a avut noroc şi-a scăpat cu bine, i s-a oferit ocazia să ia in considerare faptul că, la un moment dat, ar putea fi nevoită să-si schimbe meseria.
O altă categorie de intervenţionişti, cea scelerată, este cea a bigoţilor, între care Daminescu se incadrează deja la violenti, urmat de d-na Monica Tatoiu care face parte din acea categorie de personae cu o viaţă “tumultoasă” care se pocăiesc brusc şi ne sperie pe toţi cu “Domnul”. La drept vorbind, creştineşte ar fi fost să nu dea nimeni cu piatra şi să spună Doamne Fereşte în faţa acestei nenorociri care ar fi trebuit să ne lase muţi o vreme. N-am evoluat deloc de la “Gaiţele” încoace, ne îndopăm, barfim, vorbim pe mobil şi ascultăm zoaiele din televizor pe fond de retardele, în acelaşi timp.
Unii ar spune că barfa şi invidia proiectată asupra unei personae, poate omora acea persoană. La fel şi cei care nu se pot pune în pielea altuia şi tratează sensibilitatea cu sadism sau se dau exemplu pe ei lăudandu-se: unii c-au avut credinţă, alţii că s-au ţinut tari. In realitate “amandouă sunteţi proaste”, cum ar zice D-l Goe. Sinuciderea este o predispoziţie mai mult sau mai puţin accentuată care se cronicizează ca orice boală, eventual din lipsă de îngrijire. Deşi s-a spus că şi-a întemeiat o familie doar ca să le aibă pe toate, e mai probabil că ea voia sa creeze în jurul ei un mediu normal ca să-si spună sieşi ca totul e în regulă cu ea. Iar depresia post-natală nu ţine doar şase luni, poate fi şi pe viaţă. S-a mai vorbit şi despre inadaptare şi aici chiar ne-am enervat pentru că de 20 de ani ni se cere să tolerăm, să ne adaptăm şi să nu ne fie scarbă de ceea ce ni se spune c-ar fi gustul publicului, o minciună ordinară pentru că nu publicul hotărăşte în realitate.
Cu promovarea potrivită poţi să faci toată ţara s-asculte jazz, dacă vrei, dar presa a ales retardelele, în schimb. “Educata” de Teo le-a făcut celebre şi pro-tv-ul care o promova de dimineaţă pană seara iar acum, noi cei care nu le-am ales, le ascultăm obligatoriu.
Cat priveste gusturile in muzica, fiecare cantăreţ are nişa lui iar D-l Moculescu avea dreptate: şi Angela Similea are încă publicul ei dacă a fost solicitată de o companie de asigurări. Televiziunile, însă, vand doar moarte, după ce, tot ele, au creat o ţară de pomanagii. Acum că s-a băgat marfă şi-au făcut buzunarele doldora pentru că neruşinarea ţine loc de conştiinţă la ăştia.
Oricum, piedicile în promovare puteau să contribuie dar nu să producă o depresie care durează, cred, de mai mulţi ani de zile decat s-a presupus. Dacă e adevărat că în billet spunea “nu mă mai simt frumoasă” şi “nu mă mai suport”, asta nu înseamnă că era vanitoasă, cum cred “uratele” ci confirmă exact depresia: nu se mai recunoştea cand se uita în oglindă. E o nenorocită de transformare care se produce cand cineva suportă de prea mult timp în sinea ei o situaţie. A crezut că rezistă şi n-a rezistat. Se-ntamplă. Oamenii, artisti sau nu, trag de ei crezand că nu pot să clacheze sau refuzand sa clacheze, pana nu mai pot controla nimic.
Cei cu tendinţe suicidare trebuie să-şi pună o întrebare din timp: unde se duc după ce mor, pentru că, se pare, nimeni nu scapă de probleme printr-un asemenea act. Ar fi prea simplu. In plus, trebuie să ştiţi că dacă rezistaţi pană cand renunţaţi definitive la idée o să fiţi puternici şi răzbunaţi. E ca şi cand ceva important v-ar aştepta la un moment dat în viaţă şi ceva rău v-ar împiedica să ajungeti acolo. Din păcate, sinuciderea nu e o victorie chiar dacă aşa pare, pentru moment. Si încă ceva: nu vă puneţi ferestre asa mici la casă, lăsaţi Soarele să încălzească interiorul şi să usuce umezeala ca să nu vă simţiţi ca într-o pivniţă.
P.S. Intre timp s-a aflat că biata fată dragă se măritase cu familia Tanacu iar ce spune tatăl Mădălinei este confirmat de atitudinea de ţărănoi a burlacului întarziat care cand respiră, miroase fustele lu’ mă-sa, sărăcia de soacră care s-a instalat în casa cantăreţei. Soţul “îndurerat” de oftică fiindcă a fost “lăsat” s-a exprimat referitor la fosta soţie cam aşa: “vreau să-mi plang femeia”. Acum avem un motiv în plus să trăim: să-i vedem pe ţărănoii ăştia puşi la locul lor, pe banii lor.
marți, 13 aprilie 2010
ARESTAREA LUI CATALIN VOICU
PRESA DE PASTE
Astăzi, Realitatea şi-a propus să vorbească din nou despre tragedia din Polonia pentru că incă se mai poate manca o paine din nenorocirea asta. Paine cam nemestecată, ce-i drept, pentru că se simte prin prafu’ după ecran ca toti ard de nerabdare sa se-nfigă în discursul lui Traian Băsescu de la B1. Ce ţi-e si viaţa, cand trebuie să te rogi de Becali şi de Vadim să te injure ca să ai şi tu serviciu, cand se-nghesuie evenimentele şi norocul se împarte la toţi. E ca la poker cand ai o mană prea bună: ori nu-ti dă nimeni, ori toată lumea e servită.
Bănuiesc că vorbele lui Băsescu vor fi legumite pană la solstiţiul de vară pentru că despre poporul polonez doar istoricii pot să vorbească în cunostinţă de cauză iar poporul roman de cultură eclectică: grătar-retardele şi ţoale cu stărluci, se plictiseşte. In plus, lumea bună nu prea mai vine pe la emisiunile unora aşa că moderatorii se trezesc vorbind istorie cu vreun “analist” şi, în lipsă de altceva, îl citează pe CTP unui invitat polonez, la care nici nu m-am uitat de groază cand am auzit că articolul conţine o duhoare de “baligă scurtă de cal”. Era pe la ora mesei. Doamne, bine că mă hrănesc haotic!
Chiar şi pană la această nenorocire, presa a avut un os de ros taman în Postul Pastelui, dar, ce zic eu, chiar în Săptămana Mare. De cum au apărut înregistrările, a luat fiecare cate un zgarci, pe alese, de care a tras cat a putut şi, pentru că nu îndrăzneau să-l răzbească, îl dădeau altuia. Pe scurt, este vorba de un miliţian-avocat, Catălin Voicu, un arc peste timp ca si Iliescu, un exponent al mafiei indigene, de care Iliescu zicea ca noi n-avem, că aia e doar în Italia. Caraghiosul ăsta avea legaturi cu şefi de poliţie şi judecători cu care împărţea banii si avea planuri de viitor pentru construirea unei reţele şi mai şi.A fost unul dintre consilierii lui Iliescu şi protejatul lui Vanghele si al lui Geoană care vroiau să-l pună ministru de interne. Cam p-aci ne apropiem de măduvă dare eu zic că încă n-avem dinţi să-l spargem aşa că deocamdată o să-l îngropăm. Numai să nu uităm unde l-am pus!Apropo, Hrebelciug unde e? O fi bolnav?
Prostovanul era atat de periculos încat nici PSD-istii nu l-au vrut ministru, în schimb, parlamentari din toate partidele au votat împotriva avizului de arestare, probabil pentru că dobitocul îi avea la mană. In mod normal ar trebui zburati toti din magaoaia ceauşistă. La un vot distanţă, după cateva leşinuri şi urări de sănătate pe toate televiziunile înşirate în săptămana mare, burtosul a fost arestat şi “firea-i simtitoare” a fost luată dracu’ după ecrane înainte să se ia si la noi anxietatea lui depresivă. Ne-a lăsat în schimb palpitatiile care s-au activate în Vinerea Mare cand, dacă-i dădeau drumul, ne alegeam cu un coleg pentru Gigi Becali la Parlamentul European. O parte din poporul ăsta de “crestini” a cărui singura manifestare civică este să iasă în stradă si să bazaie după primarii corupţi, l-ar fi votat de milă. Asa că, presa a umblat cu el ca cu ou’ si-i ura de sănătate şi-n culcare şi-n sculare, vorba-ia, măcar să-l bagăm în iarna dacă n-o duce pană Ignat.
Sigur că mafia din justitie, poliţie, politică etc. nu a fost o surpriză pentru nimeni dar limbajul din lumea bună a judecătorului Costiniu care se jură pe nepoţi nu se-ntalneşte la noi oamenii simpli, doar la ăia care-si fac nunţile în mijlocul străzii.
Aşa că, ce să vorbim noi despre Polonia care s-a opus nazismului, noi nu; s-a opus comunismului, noi nu; a respins ce nu le-a convenit din aşa zisa lume civilizată; a pierdut teritorii si a trecut prin tragedii îngrozitoare cum e şi cea de-acum dar n-a lăsat nimic să-i distrugă. Polonia a fost foarte putin colectivizată, nu şi-a distrus arhitectura, n-ascultă retardele si nu dansează din buric. Are o credinţă adevărată nu una afişată cu emfază la cate o emisiune unde cate o moderatoare fundamentalistă invită cate un liber- cugetător pe care-l înghesuie impreună cu vreo trei bigoţi să-l creştineze cu forţa.
Alte popoare ale Europei ştiu cine au fost şi ce sunt, în timp ce romanii, alungati din ţară de coruptie şi de retardelizarea televizată, înlocuiţi încet şi sigur de “conlocuitori” ar putea devenii următorul popor fără ţară.
Astăzi, Realitatea şi-a propus să vorbească din nou despre tragedia din Polonia pentru că incă se mai poate manca o paine din nenorocirea asta. Paine cam nemestecată, ce-i drept, pentru că se simte prin prafu’ după ecran ca toti ard de nerabdare sa se-nfigă în discursul lui Traian Băsescu de la B1. Ce ţi-e si viaţa, cand trebuie să te rogi de Becali şi de Vadim să te injure ca să ai şi tu serviciu, cand se-nghesuie evenimentele şi norocul se împarte la toţi. E ca la poker cand ai o mană prea bună: ori nu-ti dă nimeni, ori toată lumea e servită.
Bănuiesc că vorbele lui Băsescu vor fi legumite pană la solstiţiul de vară pentru că despre poporul polonez doar istoricii pot să vorbească în cunostinţă de cauză iar poporul roman de cultură eclectică: grătar-retardele şi ţoale cu stărluci, se plictiseşte. In plus, lumea bună nu prea mai vine pe la emisiunile unora aşa că moderatorii se trezesc vorbind istorie cu vreun “analist” şi, în lipsă de altceva, îl citează pe CTP unui invitat polonez, la care nici nu m-am uitat de groază cand am auzit că articolul conţine o duhoare de “baligă scurtă de cal”. Era pe la ora mesei. Doamne, bine că mă hrănesc haotic!
Chiar şi pană la această nenorocire, presa a avut un os de ros taman în Postul Pastelui, dar, ce zic eu, chiar în Săptămana Mare. De cum au apărut înregistrările, a luat fiecare cate un zgarci, pe alese, de care a tras cat a putut şi, pentru că nu îndrăzneau să-l răzbească, îl dădeau altuia. Pe scurt, este vorba de un miliţian-avocat, Catălin Voicu, un arc peste timp ca si Iliescu, un exponent al mafiei indigene, de care Iliescu zicea ca noi n-avem, că aia e doar în Italia. Caraghiosul ăsta avea legaturi cu şefi de poliţie şi judecători cu care împărţea banii si avea planuri de viitor pentru construirea unei reţele şi mai şi.A fost unul dintre consilierii lui Iliescu şi protejatul lui Vanghele si al lui Geoană care vroiau să-l pună ministru de interne. Cam p-aci ne apropiem de măduvă dare eu zic că încă n-avem dinţi să-l spargem aşa că deocamdată o să-l îngropăm. Numai să nu uităm unde l-am pus!Apropo, Hrebelciug unde e? O fi bolnav?
Prostovanul era atat de periculos încat nici PSD-istii nu l-au vrut ministru, în schimb, parlamentari din toate partidele au votat împotriva avizului de arestare, probabil pentru că dobitocul îi avea la mană. In mod normal ar trebui zburati toti din magaoaia ceauşistă. La un vot distanţă, după cateva leşinuri şi urări de sănătate pe toate televiziunile înşirate în săptămana mare, burtosul a fost arestat şi “firea-i simtitoare” a fost luată dracu’ după ecrane înainte să se ia si la noi anxietatea lui depresivă. Ne-a lăsat în schimb palpitatiile care s-au activate în Vinerea Mare cand, dacă-i dădeau drumul, ne alegeam cu un coleg pentru Gigi Becali la Parlamentul European. O parte din poporul ăsta de “crestini” a cărui singura manifestare civică este să iasă în stradă si să bazaie după primarii corupţi, l-ar fi votat de milă. Asa că, presa a umblat cu el ca cu ou’ si-i ura de sănătate şi-n culcare şi-n sculare, vorba-ia, măcar să-l bagăm în iarna dacă n-o duce pană Ignat.
Sigur că mafia din justitie, poliţie, politică etc. nu a fost o surpriză pentru nimeni dar limbajul din lumea bună a judecătorului Costiniu care se jură pe nepoţi nu se-ntalneşte la noi oamenii simpli, doar la ăia care-si fac nunţile în mijlocul străzii.
Aşa că, ce să vorbim noi despre Polonia care s-a opus nazismului, noi nu; s-a opus comunismului, noi nu; a respins ce nu le-a convenit din aşa zisa lume civilizată; a pierdut teritorii si a trecut prin tragedii îngrozitoare cum e şi cea de-acum dar n-a lăsat nimic să-i distrugă. Polonia a fost foarte putin colectivizată, nu şi-a distrus arhitectura, n-ascultă retardele si nu dansează din buric. Are o credinţă adevărată nu una afişată cu emfază la cate o emisiune unde cate o moderatoare fundamentalistă invită cate un liber- cugetător pe care-l înghesuie impreună cu vreo trei bigoţi să-l creştineze cu forţa.
Alte popoare ale Europei ştiu cine au fost şi ce sunt, în timp ce romanii, alungati din ţară de coruptie şi de retardelizarea televizată, înlocuiţi încet şi sigur de “conlocuitori” ar putea devenii următorul popor fără ţară.
vineri, 12 martie 2010
NASUL B1TV
“Recunoaşte, că nu e nici o ruşine!”
Aseară(10 martie 2010), Radu Moraru, Grigore Cartianu şi individual Cornel Dinu l-au înghesuit pe Petre Roman cu un interogatoriu identic, dar identic cu cel comunisto-ceauşisto-securist pe care multă lume l-a întalnit în şcoala, fabrica sau instituţia din vremea lui Ceauşescu. Cand să zicem şi noi că, în sfarşit cineva se ocupă de revoluţia din “89 şi nu mai trebuie să ascultăm trăncănelile savante ale aceloraşi oameni despre nişte terorişti nedovediţi, revoluţia făcută de “studenţi” şi concursul cu premii: “Eu am strigat primul “Jos comunismul”, emisiunea de aseară ne-a arătat capacitatea de discernămant a celor doi ziarişti si calitatea surselor de informare, din care am avut o mostră: Cornel Dinu.
Acest individ pe care nimic nu-l recomandă ca avand o făramă de character, ba chiar din contră, a făcut o demonstratie, pentru cine nu ştia, si o aducere aminte pentru cunoscători, despre cum se pune în practică teroarea psihică ceauşistă. Sub lait-motivul “Recunoaşte, că nu e nici o ruşine!”, antrenorul de fotbal preferat al lui Ceauşescu, ţinut permanent pe telefon, îl îndemna pe Petre Roman să recunoască faptul că face parte dintr-o reţea de spionaj şi c-a cerut ajutor ruşilor pe limba lor. In acelaşi timp, fostul antrenor de la Scorniceşti, îl asigura de toată preţuirea, pentru că, spunea el, recunoscandu-şi apartenenţa la o reţea d-asta “secretoasă”, nu făcea decat să se plaseze intr-o companie selectă a unor “ mari patrioţi romani, oameni de valoare”. Cum Roman nu se lăsa convins, “miliţianul” o ţinea pe-a lui cand apreciindu-l, cand ameninţandu-l cu dezvăluiri, cum zice tot ziaristul de pe la noi, că mai mult nu-l duce vocabularul: “incendiare”. Repetitia dementă a acelorasi fraze e in stilul filmuletului trucat, de la Realitatea unde zilele astea nu poţi să te mai uiţi pentru că toată televiziunea puşcăriaşului se ocupă de o problemă stringentă: cand vor fi pensiile romanilor ca cele din Luxemburg.
Cat priveste credibilitatea “sursei” în privinţa telefonului “rusesc”, povestea clonei lui Vadim s-a descusut pe ici, pe colo după cum urmează: cu o seară înainte a spus că l-a auzit pe Roman vorbind într-o limbă rusă perfectă cu consulul sovietic şi cerand ajutor military rusesc; aseară, a spus că l-a auzit vorbind ruseşte şi i s-a spus ce a vorbit Roman la telefon, pentru că el, deşi a făcut “10 ani de rusă la liceu”, înţelegea că se vorbeşte ruseşte, nu şi ce se vorbeşte (s-a gandit că-l verifică cineva). Acest “Emfază”, crede că face parte din cine ştie ce elită ocultă şi patrioată, iar in povestea din capul lui, unde el poartă numele conspirativ de “Mister” a strans toate minciunelele si bancurile şi le-a însufleţit din puţinul pe care-l are. In final, omul s-a făcut de toată bafta, cand a încercat să “dezvăluie” o mare chestie secretă dintr-o stenogramă de la Malta, la care doar “patrioţi” d-ăştia mintoşi ca el au acces, dezvăluire care a fost recunoscută drept banc. Mă rog, să fie ghiveciul complet, angajatul lui Turcu, ne-a revelat din gandirea lui absconsă şi şi-a intitulat acest ultim demers: “un adevăr într-un neadevăr”, adică un schizo-adevăr, pentru că pe-acolo te-nvarţi cand nu mai faci deosebirea între adevăr şi ficţiune. Cu toate astea, nu ăsta a fost şocul final, ci faptul că după toate elucubraţiile astea, cei doi ziarişti îi dădeau în continuare credit “miliţianului” şi-l întrebau de unde ştie asemenea informaţii preţioase şi cand au aflat că din “zona Măgureanu” şi-au făcut cu ochiul conspirativ. In final, Cartianu a tras o concluzie de mare profesionist: dacă n-ar fi adevărat, cum ar putea să spună Dinu dezvăluirea “fără să-i tremure vocea”. Bine că n-avem pistol, că ne zburam creierii!
Emisiunea respectivă ar trebui înregistrată şi folosită ca material didactic la ciclul primar, fiind cea mai simplă mostră despre cum se făcea interogatoriul într-un cadru official sau de către turnătorii plantaţi printre noi în regimul ceauşist. A fost o surpriză şi pentru noi să descoperim abia acum informatorii care se ţineau după noi cu aceleaşi întrebări retorice şi recomandări obligatorii: “Recunoaşte, nu e nici o ruşine!”
Dacă erai aşa deştept, Radu Moraru, puneai întrebările alea “capcană” cu care te lauzi şi aflai ce te interesa! In schimb ai căzut tu în capcană, ca orice ziarist şmecher care crede că toată lumea e proastă, numai el e deştept. Partea bună e că te-ai “deconspirat” ca venind din partea “grupului de patrioţi, de valoare”, adică de la Vadim şi “privatizatorii patrioţi strategici” adică ăia care au luat cu japca rafinării, hoteluri, cluburi de fotbal, fabrici pe care le-au închis etc. Patronul tău ăl bătran, de exemplu, şi-a luat acţiuni la o bancă, fără să aibă bani. Fiindcă tot îţi place ţie să ne flatezi că avem memorie bună, ne-am amintit că Păunescu senior a făcut celebră sintagma “inginerie financiară”. El ne-a explicat ca studiile lui înalte l-au antrenat pentru asemenea tranzacţie şi anume să ia un împrumut fără garanţie de la bancă şi să cumpere cu el acţiuni la aceeaşi bancă. In capitalismul adevărat aţi fi morţi! O altă achiziţie corectă a fost hotelul Intercontinental pe care Iliescu i l-a “privatizat” tot lui, deşi vroiau să-l cumpere nişte americani, pe motiv că nu ştiu ce chestii etno-patriotice se prezervă în felul ăsta.
Asta a fost norocul nostru să avem “patrioţi strategici”, “nobili” care şi-au servit ţara cu turnătorii şi romani în exil care au tras sforile pentru revoluţia asta programată cu morţi. La o emisiune a Eugeniei Vodă, doctorul fratelui lui Ceauşescu(ardelean), care călătorea frecvent în străinătate, ca mulţi intelectuali romani care n-aveau a se plange de dictatură, a spus odata că, la Londra, s-a întalnit cu o persoană “istorică”importantă care l-a anunţat că va fi schimbat regimul în Romania şi pentru asta va curge sange. Eugenia Vodă a întrebat dacă tinerii morţi la revoluţie au fost carne de tun şi doctorul a răspuns afirmativ fără să clipească.
luni, 16 noiembrie 2009
PLUGUSOR DE POST, CU SEC
-Aho, aho, dragi confraţi,
Staţi puţin şi nu manaţi!
Pocniţi din bici pe langă boi
Dragi confraţi, nu daţi în noi!
S-a sculat mai an, Bădica Traian,
Să ne rupă capul
Mană mă, ce dracu!
Si tu, ospătar adă caviar,
Caviar cu lime,
Că am un hard time.
Si sunt în sevraj
Să pun d-un şantaj.
Să-l chemăm pe ANI
Să ne verse banii.
Nu-l lăsăm desigur
Să "mănancă" singur.
Altfel mazilim,
Despre ce vorbim?
-Zii tu, naşu Roşca,
Povestea cu poşta.
-Eu făcui o baie
Să mă spăl de ploaie
Da’ sunt plin de zoaie.
Dă-mi unul să-l strang de…
-Ai grijă, confrate baron,
Să nu vorbim în casetofon.
Că dăm de belea
Dă-o-n pana mea!
Sunt supărat fleaşcă,
Pielea mi se lasă,
Că m-a lăsat o metresă.
Bă, “demos”înseamnă presă?
Vezi, confrate, ce-am păţit?
Să-l chemăm pe “Cel mai iubit”
Să ia ştirea despre şpagă
S-o dea primul ca s-o spargă.
Doar e analist notoriu.
S-o arunce-n derizoriu!
Si cu-al lui mare impact
S-o ascundă în abstract.
Că, din asta, nu murim,
Da-i musai să ne rebranduim.
Altfel, despre ce vorbim?
Ia mai manaţi măi confraţi!
Daţi în boi!Tot în noi daţi?
Am mancat cu toţi o paine
Eu mancam şi voi munceaţi.
Sunt supărat c-am dat de belea
Ce mai, sunt de toată pielea!
Imi mai suflă Vantu-n panze
Ca să nu mă ostoiesc.
Să chemăm gaşca lui Frunze
Să mă-nveţe s-o cărmesc.
Si tu Roşca, fă ce poţi!
-Ii dau în judecată pe toţi
Eu ş-aşa scriam sifon
Da’ tu, mă, erai un domn.
-E de porc să n-ai onoare
La “masele largi populare”.
Rade clasa muncitoare
Plecată peste hotare.
Am rămas o ţară piele,
Analişti şi “retardele”.
Acu’, cum ne-o fi norocu’,
Crezi că ne-a venit sorocu’?
-Eu încă mă mai pretind,
Iar Geoană fură de la partid.
A văzut că pierde sigur
Si acu’ mănancă singur.
Strange bani la soacră-sa
Si-a plecat cu Sorcova
Tocmai, hăt, la Moscova.
S-aducă nişte mafioţi
Ca să-i apere pe hoţi.
Să-nţeleagă ţara toată
Că-i punem capu’ la roată!
-Ptiu, nu-ţi fie de deochi
Parcă suntem interlopi.
De furat am mai fura
Da' n-avem pe cine mai PRESA.
Am fura noi şi Olimpul
Da’ ni s-a terminat timpul.
Las’ c-am strans o mică zestre
Iţi spun: Adio, maestre!
sâmbătă, 31 octombrie 2009
CANDIDATII LA PRESEDINTIA ROMANIEI
Candidatii la preşedintia Romaniei
PSD-“Candidatul” PSD-ului sunt doi, Mircea Geoană şi Sorin Oprescu iar dacă e să ne luăm după învarticiosul suprem Ion Iliescu sunt chiar trei, Crin Antonescu aflandu-se printre apostolii highlanderului communist.
Mircea Geoană şi Sorin Oprescu, se spune, sunt băieţi de generali de securitate; tatăl lui Mircea Geoană era şef peste buncărele subterane ale lui Ceauşescu şi cand a preluat Iliescu puterea i-a înmanat noului “stăpan” cheile tăramului de sub pămant ca să domnească “emanatul” şi peste neştiut.
vineri, 9 octombrie 2009
HERTA MULLER SI INTELECTUALII ROMANI
CUI I-E FRICA DE HERTA MULLER
Ieri, 8 oct. 2009, scriitoarea germană născută în Romania unde a şi trăit primii 34 de ani, a primit premiul Nobel pentru literatură. Noi, “oamenii simpli”, nu ne pricepem să comentăm evenimentul şi nici nu trebuie să ne pricepem pentru că d-asta avem noi intelectuali, să ne spună părerea lor pe care noi putem s-o acceptăm sau s-o suspectăm (simpli-simpli, da’ totuşi).
O văzusem pe Herta Muller la o emisiune la televiziunea romană asa că, la întrebarea dacă e romancă sau nemţoaică, răspunsul e simplu: nu e scriitoare romancă. Scriitorii romani nu vorbesc ca ea, se feresc să gandească ca ea şi, în general, au alte preocupări, cum ar fi să abstractizeze pană cand totul se reduce la o panză albă care, în viziunea artistului, reprezintă o pajişte minunată cu o turmă de oi păscand şi un ciobănaş fatalist care ne-a distrus moralul. Sigur, nu orice prost poate să-şi dea seama!
Aseară, B1 a anuntat că postul va prezenta o ecranizare după unul dintre romanele scriitoarei dar, dintr-o autoconservare păguboasă, am hotărat că n-am stomac să mă uit la nişte amintiri comuniste care pot avea uneori acelaşi impact ca pozele de la mort. Pentru că nu mă lua somnul şi n-aveam la ce să mă uit, am dat pe B1 cu intenţia de a dormi pe ce mai rămăsese din film şi, în schimb, m-am ales cu faptul că nici la două nu dormeam.
Personajele din film par, şi sunt banale, pentru cineva care a trăit vremurile: securistul, amanta, nevasta cu bigudiurile în cap, doctorul cu cartuşele de Kent şi sticla de Whisky, disidenta etc. Ce este extraordinary şi n-am mai văzut niciodată într-un film romanesc şi nici în cele străine prea des, este atenţia pe detaliu si memoria simturilor intacta care te conectează obligatoriu şi enervant la o realitate pe care cu toţii am estompat-o inconştient din instinct de supravieţuire. Chiar şi decorul copiază identic timpul şi spaţiul fără greşeală, iar prim- planurile, care în filmele romaneşti sunt foarte slabe, se conectează perfect la fotogramele personale împachetate şi îngropate în timp cu intenţia de a fi descompuse. Replicile sunt exact cele reale, scriitoarea şi/sau scenaristul n-au făcut pe originalii şi n-au pus în gura personajelor nişte “sofisticării” prin care să se mintă singuri.
Ce reacţii “romaneşti” avem:
In afară de obişnuitele comentarii despre criteriile de acordare a premiilor Nobel pentru literatură care, după păreri avizate, nu ţin cont de literatură ci premiază atitudini, ţări, etc. sunt şi păreri care se-nvart în jurul unei idei fixe dar cat mai departe de par ca să nu ne dăm seama unde sunt priponite.
Mai întai, la Realitatea a fost invitat domnul C.T.Popescu care s-a declarat nemultumit cand Herta Muller, în prima declaraţie de presă după aflarea veştii că a caştigat, se referea doar la Romania sub dictatură, izvorul de inspiraţie al romanelor sale. Această nemulţumire şi-a manifestat-o şi în ziarul Gandul unde şi-au spus părerea şi domnii M.Cărtărescu, Nicolae Manolescu şi Andrei Pleşu care o felicită şi o apreciază pe scriitoare, dar şi H.R.Patapievici care îi apreciază opera cam aşa: “Nu este o scriitură obiectivă despre un regim totalitar ci este problematizată trauma pe care a produs-o regimul communist la nivelul omului simplu.” E, da, o să mă asez odată pe coji de nucă, o să intru în post şi o să citesc “scriitura obiectivă” a d-lui Patapievici despre trauma produsă de dictatură asupra “omului complicat” după care, o să-mi oblojesc rănile cu frunze de urzici ca să mă curăţ de păcatul simplicităţii.
Poate că ce-i deranjează pe unii domni cu carte este că o scriitură, chiar subiectivă, care prezintă realitatea oablă poate aduce adevărul gol-goluţ la “omul simplu” şi-l face să gandească de capul lui cu cei caţiva neuroni ştrapaţi. In felul ăsta se produce haos şi “masele” nu mai pot fi ţinute sub control. Ce ziceţi, domnule Patapievici, nu e un dezastru că Biblia a fost tradusă din latină?
C.T.Popescu observă că Ceauşescu a contribuit cel mai mult la opera scriitoarei germane ceea ce e o trimitere evidentă la obsesia scriitoarei pentru regimul personal al celui mai “idiot” dintre dictatori. Aici e tot deranjul, de fapt. Mulţi dintre intelectualii anticomunişti nu se pot “lăuda” nici pe departe a fi suferit atat de direct ororile comunisto- ceauşiste şi nici c-ar fi luat vreo atitudine în apărarea unui principiu sau persoană. De fapt, ei au insistat systematic şi au reuşit să facă să nu se vorbească de idiotul sadic Ceauşescu, ci despre dictatura comunistă în general, în felul acesta extrăgandu-se unor întrebări pertinente despre curaj sau laşitate. Explicaţia lor a fost că “omul simplu” ar putea trage o concluzie greşită şi ar putea crede că doar Ceauşescu era rău iar comunismul bun. Adică să ne restrangem la esenţial, să nu ne pierdem în “scriituri subiective”.
Sau poate că le e frică de consecinţele acestui premiu la care ţara noastră şi-a adus contribuţia prin trauma fizică şi psihică ce a marcat pentru totdeauna opera unei scriitoare. Poate că va fi citită şi tradusă mai mult în Romania şi oamenii se vor regăsi în cărţile ei şi se vor întreba de ce n-ati scris dv. despre asta. Dar, cel mai important e că “o parte sumbră din istoria Romaniei intră în circuitul istoriei europene” cum spune Andrei Pleşu ( Gandul) şi europenii se vor întreba de ce n-ati scris-o dv.
Ieri, 8 oct. 2009, scriitoarea germană născută în Romania unde a şi trăit primii 34 de ani, a primit premiul Nobel pentru literatură. Noi, “oamenii simpli”, nu ne pricepem să comentăm evenimentul şi nici nu trebuie să ne pricepem pentru că d-asta avem noi intelectuali, să ne spună părerea lor pe care noi putem s-o acceptăm sau s-o suspectăm (simpli-simpli, da’ totuşi).
O văzusem pe Herta Muller la o emisiune la televiziunea romană asa că, la întrebarea dacă e romancă sau nemţoaică, răspunsul e simplu: nu e scriitoare romancă. Scriitorii romani nu vorbesc ca ea, se feresc să gandească ca ea şi, în general, au alte preocupări, cum ar fi să abstractizeze pană cand totul se reduce la o panză albă care, în viziunea artistului, reprezintă o pajişte minunată cu o turmă de oi păscand şi un ciobănaş fatalist care ne-a distrus moralul. Sigur, nu orice prost poate să-şi dea seama!
Aseară, B1 a anuntat că postul va prezenta o ecranizare după unul dintre romanele scriitoarei dar, dintr-o autoconservare păguboasă, am hotărat că n-am stomac să mă uit la nişte amintiri comuniste care pot avea uneori acelaşi impact ca pozele de la mort. Pentru că nu mă lua somnul şi n-aveam la ce să mă uit, am dat pe B1 cu intenţia de a dormi pe ce mai rămăsese din film şi, în schimb, m-am ales cu faptul că nici la două nu dormeam.
Personajele din film par, şi sunt banale, pentru cineva care a trăit vremurile: securistul, amanta, nevasta cu bigudiurile în cap, doctorul cu cartuşele de Kent şi sticla de Whisky, disidenta etc. Ce este extraordinary şi n-am mai văzut niciodată într-un film romanesc şi nici în cele străine prea des, este atenţia pe detaliu si memoria simturilor intacta care te conectează obligatoriu şi enervant la o realitate pe care cu toţii am estompat-o inconştient din instinct de supravieţuire. Chiar şi decorul copiază identic timpul şi spaţiul fără greşeală, iar prim- planurile, care în filmele romaneşti sunt foarte slabe, se conectează perfect la fotogramele personale împachetate şi îngropate în timp cu intenţia de a fi descompuse. Replicile sunt exact cele reale, scriitoarea şi/sau scenaristul n-au făcut pe originalii şi n-au pus în gura personajelor nişte “sofisticării” prin care să se mintă singuri.
Ce reacţii “romaneşti” avem:
In afară de obişnuitele comentarii despre criteriile de acordare a premiilor Nobel pentru literatură care, după păreri avizate, nu ţin cont de literatură ci premiază atitudini, ţări, etc. sunt şi păreri care se-nvart în jurul unei idei fixe dar cat mai departe de par ca să nu ne dăm seama unde sunt priponite.
Mai întai, la Realitatea a fost invitat domnul C.T.Popescu care s-a declarat nemultumit cand Herta Muller, în prima declaraţie de presă după aflarea veştii că a caştigat, se referea doar la Romania sub dictatură, izvorul de inspiraţie al romanelor sale. Această nemulţumire şi-a manifestat-o şi în ziarul Gandul unde şi-au spus părerea şi domnii M.Cărtărescu, Nicolae Manolescu şi Andrei Pleşu care o felicită şi o apreciază pe scriitoare, dar şi H.R.Patapievici care îi apreciază opera cam aşa: “Nu este o scriitură obiectivă despre un regim totalitar ci este problematizată trauma pe care a produs-o regimul communist la nivelul omului simplu.” E, da, o să mă asez odată pe coji de nucă, o să intru în post şi o să citesc “scriitura obiectivă” a d-lui Patapievici despre trauma produsă de dictatură asupra “omului complicat” după care, o să-mi oblojesc rănile cu frunze de urzici ca să mă curăţ de păcatul simplicităţii.
Poate că ce-i deranjează pe unii domni cu carte este că o scriitură, chiar subiectivă, care prezintă realitatea oablă poate aduce adevărul gol-goluţ la “omul simplu” şi-l face să gandească de capul lui cu cei caţiva neuroni ştrapaţi. In felul ăsta se produce haos şi “masele” nu mai pot fi ţinute sub control. Ce ziceţi, domnule Patapievici, nu e un dezastru că Biblia a fost tradusă din latină?
C.T.Popescu observă că Ceauşescu a contribuit cel mai mult la opera scriitoarei germane ceea ce e o trimitere evidentă la obsesia scriitoarei pentru regimul personal al celui mai “idiot” dintre dictatori. Aici e tot deranjul, de fapt. Mulţi dintre intelectualii anticomunişti nu se pot “lăuda” nici pe departe a fi suferit atat de direct ororile comunisto- ceauşiste şi nici c-ar fi luat vreo atitudine în apărarea unui principiu sau persoană. De fapt, ei au insistat systematic şi au reuşit să facă să nu se vorbească de idiotul sadic Ceauşescu, ci despre dictatura comunistă în general, în felul acesta extrăgandu-se unor întrebări pertinente despre curaj sau laşitate. Explicaţia lor a fost că “omul simplu” ar putea trage o concluzie greşită şi ar putea crede că doar Ceauşescu era rău iar comunismul bun. Adică să ne restrangem la esenţial, să nu ne pierdem în “scriituri subiective”.
Sau poate că le e frică de consecinţele acestui premiu la care ţara noastră şi-a adus contribuţia prin trauma fizică şi psihică ce a marcat pentru totdeauna opera unei scriitoare. Poate că va fi citită şi tradusă mai mult în Romania şi oamenii se vor regăsi în cărţile ei şi se vor întreba de ce n-ati scris dv. despre asta. Dar, cel mai important e că “o parte sumbră din istoria Romaniei intră în circuitul istoriei europene” cum spune Andrei Pleşu ( Gandul) şi europenii se vor întreba de ce n-ati scris-o dv.
vineri, 2 octombrie 2009
JURNALISTI DE ELITA-DUPA 20 DE ANI
PUDRA DE SHOW
-Domnilor invitaţi, ne-am adunat aici ca să facem şi noi un bănuţ, că, de meserie, nici nu mai poate fi vorba. Domnule Hurezeanu?
-Da. Cum spuneam în articolul meu din 10 dec.2008, în “Cotidianul”, intitulat “După 20de ani”…
-Treceţi la”48, domnule că telespectatorii noştri n-au răbdare să urmărească un raţionament mai mult de 5 sec., după cum observa şi d-nul Popescu. Oana, ce-ţi zice în cască?
-Zice “rating peste concurenţă sau amendă”. La tine ce zice?
-Zice că, deocamdată n-avem target pentru licitaţia de tablouri, nici pentru maşini sau bănci. Ziceţi dv. ceva, să mancăm şi noi o paine mai scumpă, d-nul C.T.Popescu!
-Domn-e, eu mă simt ca în socialism.
-Aveţi memoria simţurilor, domnu’ Popescu..
-Nu, domn-e, e din cauză că tot înnegriţi ecranul, parcă se ia lumina. In istoria noastră…nu mai ştiu ce-am vrut să spun. Vedeţi dacă mă întrerupeţi…
-“ Legionarii s-au războit cu Antonescu, naţional comuniştii ceauşişti i-au marginalizat pe cominterniştii sovietofili, pentru ca apoi promoscoviţii să-şi ia revanşa în 1989.”
-E tarziu, domnul Hurezeanu. Am băut o cafea atat de tare ca să mai rezist la ora asta tarzie din noapte că mi s-au amărat amigdalele, dacă, nu cumva, am făcut deja infarct şi sunt mort. Continuaţi domnu’ Popescu!
-Socialism, ziceam. Muncitorul era ca un zeu…(Să mori tu, dacă minţi!)
-Lăsaţi, că nu mai e nici un muncitor, au plecat toţi în străinătate.
-Da’ ăia pe care îi dă acum PRO-tv, că nu muncesc în pauza de masă, ce sunt?
-Nişte ciurucuri angajate la negru de clientela politică.
-Si de ce nu muncesc, domn-e?
-Fiindcă patronul lui a angajat lucrarea asta pe 100 de ani, timp în care o să stoarcă bani de la stat.
-…”în ciuda indiferenţei militant-preemtive a d-lor Băsescu şi Tăriceanu”…
-Eu nu ştiu ce ziceţi. Mai bine să trecem la subiectul zilei, ruperea coaliţiei PSD-PD-L.
-…”comilitoni de cauză fără effect şi siamezi de formă fără fond”…
-Dă-o-ncolo, domnu’ Hurezeanu, că nici în dicţionar n-am găsit ce spuneţi. Academicienii dorm la ora asta. Ziceti dv, domnu’ Popescu de tactica antisistem a lui Traian Băsescu!
-Atentie, domnu’ Băsescu a schimbat tactica. Nu mai e antisistem, e antipolitică. Nu mai înnegriţi domn’e ecranul cand vorbesc eu. Cum spuneam, acum Traian Băsescu are toate parghiile puterii în mană iar ieşirea lui Iliescu…
-“îl pune pe Traian Băsescu în situaţia marelui caid”(uite, d-asta au băgat ăştia pe Zone Club dansul din buric în loc de yoga, sau o fi din cauza lănţugului purtat la gleznă de o “doamnă” de Bucureşti-formatoare de opinie)
-Traian Băsescu fraudează, din punct de vedere moral, alegerile. Iar Mircea Geoană şi PSD-ul sunt la mana hazardului şi a baronilor.
-…“arbitrarul centrifugal al celebrilor “robber barons”…De ce plangeţi, doamna Oana Stancu?
-Am revăzut ultimul discurs al lui Vanghelie, care, am înţeles c-a emoţionat pe toată lumea. In speranţa că o s-avem, măcar o reclamă pentru gherţoi, să dăm un citat: “dghgcjyeiihyutefghjyfhdhyuhayfsdjbcfyefjhkfjfjygudgsfcsuxygbsxbhhicyucsahbuhc”
-Si, acum, cine vrea să-l comenteze? Domnule Hurezeanu, cred că sunteţi cel mai în măsură.
-Domnule Ursu, cum spuneam şi în articolul meu de anul trecut, este vorba despre “fandarea marţială a triburilor ideologice”…
-Aia, da!
-Si un “rezultat al procesului încă neterminat al transformării dictaturii comuniste într-o democratură aspiraţională”
-O să-i transmitem domnului Vanghelie şi o să-l rugăm să vă dea un răspuns. Oana, tot n-avem reclame? Să dăm nişte imagini cu pensionari verzi care se bat la coadă la bilete pentru spectacol şi care or să ne îngroape pe toţi. Avem la Corega? Mai faceţi o fereastră şi daţi-l pe Băsescu prins în horă. Ar putea să participle la emisiunea unde dansezi şi îndeplineşti un vis. (asta a fost chiar bună) Domnule Popescu, cum comentaţi faptul că, deşi ni s-au îngroşat corzile vocale de cat l-am discreditat, preşedintele joacă hora pe nervii noştri? Să tragem o concluzie!
-“V-am săvarşit!, ca să-l citez pe Traian Băsescu. Da’, ce e domnule cu campania asta pe care o desfăşoară Realitatea?
-Ei, am dat cu parfum ca în baia lui Paul ca să mai schimbăm aerul, pentru cei care nu pot să disocieze. Vrem să fim respectaţi pentru asta!
-Domnilor invitaţi, ne-am adunat aici ca să facem şi noi un bănuţ, că, de meserie, nici nu mai poate fi vorba. Domnule Hurezeanu?
-Da. Cum spuneam în articolul meu din 10 dec.2008, în “Cotidianul”, intitulat “După 20de ani”…
-Treceţi la”48, domnule că telespectatorii noştri n-au răbdare să urmărească un raţionament mai mult de 5 sec., după cum observa şi d-nul Popescu. Oana, ce-ţi zice în cască?
-Zice “rating peste concurenţă sau amendă”. La tine ce zice?
-Zice că, deocamdată n-avem target pentru licitaţia de tablouri, nici pentru maşini sau bănci. Ziceţi dv. ceva, să mancăm şi noi o paine mai scumpă, d-nul C.T.Popescu!
-Domn-e, eu mă simt ca în socialism.
-Aveţi memoria simţurilor, domnu’ Popescu..
-Nu, domn-e, e din cauză că tot înnegriţi ecranul, parcă se ia lumina. In istoria noastră…nu mai ştiu ce-am vrut să spun. Vedeţi dacă mă întrerupeţi…
-“ Legionarii s-au războit cu Antonescu, naţional comuniştii ceauşişti i-au marginalizat pe cominterniştii sovietofili, pentru ca apoi promoscoviţii să-şi ia revanşa în 1989.”
-E tarziu, domnul Hurezeanu. Am băut o cafea atat de tare ca să mai rezist la ora asta tarzie din noapte că mi s-au amărat amigdalele, dacă, nu cumva, am făcut deja infarct şi sunt mort. Continuaţi domnu’ Popescu!
-Socialism, ziceam. Muncitorul era ca un zeu…(Să mori tu, dacă minţi!)
-Lăsaţi, că nu mai e nici un muncitor, au plecat toţi în străinătate.
-Da’ ăia pe care îi dă acum PRO-tv, că nu muncesc în pauza de masă, ce sunt?
-Nişte ciurucuri angajate la negru de clientela politică.
-Si de ce nu muncesc, domn-e?
-Fiindcă patronul lui a angajat lucrarea asta pe 100 de ani, timp în care o să stoarcă bani de la stat.
-…”în ciuda indiferenţei militant-preemtive a d-lor Băsescu şi Tăriceanu”…
-Eu nu ştiu ce ziceţi. Mai bine să trecem la subiectul zilei, ruperea coaliţiei PSD-PD-L.
-…”comilitoni de cauză fără effect şi siamezi de formă fără fond”…
-Dă-o-ncolo, domnu’ Hurezeanu, că nici în dicţionar n-am găsit ce spuneţi. Academicienii dorm la ora asta. Ziceti dv, domnu’ Popescu de tactica antisistem a lui Traian Băsescu!
-Atentie, domnu’ Băsescu a schimbat tactica. Nu mai e antisistem, e antipolitică. Nu mai înnegriţi domn’e ecranul cand vorbesc eu. Cum spuneam, acum Traian Băsescu are toate parghiile puterii în mană iar ieşirea lui Iliescu…
-“îl pune pe Traian Băsescu în situaţia marelui caid”(uite, d-asta au băgat ăştia pe Zone Club dansul din buric în loc de yoga, sau o fi din cauza lănţugului purtat la gleznă de o “doamnă” de Bucureşti-formatoare de opinie)
-Traian Băsescu fraudează, din punct de vedere moral, alegerile. Iar Mircea Geoană şi PSD-ul sunt la mana hazardului şi a baronilor.
-…“arbitrarul centrifugal al celebrilor “robber barons”…De ce plangeţi, doamna Oana Stancu?
-Am revăzut ultimul discurs al lui Vanghelie, care, am înţeles c-a emoţionat pe toată lumea. In speranţa că o s-avem, măcar o reclamă pentru gherţoi, să dăm un citat: “dghgcjyeiihyutefghjyfhdhyuhayfsdjbcfyefjhkfjfjygudgsfcsuxygbsxbhhicyucsahbuhc”
-Si, acum, cine vrea să-l comenteze? Domnule Hurezeanu, cred că sunteţi cel mai în măsură.
-Domnule Ursu, cum spuneam şi în articolul meu de anul trecut, este vorba despre “fandarea marţială a triburilor ideologice”…
-Aia, da!
-Si un “rezultat al procesului încă neterminat al transformării dictaturii comuniste într-o democratură aspiraţională”
-O să-i transmitem domnului Vanghelie şi o să-l rugăm să vă dea un răspuns. Oana, tot n-avem reclame? Să dăm nişte imagini cu pensionari verzi care se bat la coadă la bilete pentru spectacol şi care or să ne îngroape pe toţi. Avem la Corega? Mai faceţi o fereastră şi daţi-l pe Băsescu prins în horă. Ar putea să participle la emisiunea unde dansezi şi îndeplineşti un vis. (asta a fost chiar bună) Domnule Popescu, cum comentaţi faptul că, deşi ni s-au îngroşat corzile vocale de cat l-am discreditat, preşedintele joacă hora pe nervii noştri? Să tragem o concluzie!
-“V-am săvarşit!, ca să-l citez pe Traian Băsescu. Da’, ce e domnule cu campania asta pe care o desfăşoară Realitatea?
-Ei, am dat cu parfum ca în baia lui Paul ca să mai schimbăm aerul, pentru cei care nu pot să disocieze. Vrem să fim respectaţi pentru asta!
joi, 17 septembrie 2009
DISCURSUL PRESEDINTELUI-15 SEPT. 2009
-Să ştiţi că nu prea mai sunt locuri. Cand vorbeşte Băsescu e plină terasa ca la meci şi cand plouă. Dar, în seara asta, bate un vant călduţ, de început de toamnă. Să chem un mus să v-aducă nişte scaune să vă îngrămădiţi la un loc, jurnalişti şi invitati, ca să nu se mai înţeleagă nimic. Pentru doamnele în roşu, nişte scaune mai largi…
-N-auzi cucoană, dă-te după scaunul ăsta de bambus, ia unu’ de plastic, că-i mai ieftin!
-Musule, nu le trage scaunul de sub picioare! Ce serviţi, nişte vin? In vino veritas.
-Atunci dă-ne nişte whisky.
-D-l Kojak, de la investigaţii, nu ştiu unde să vă plasez că, la noi, nu se ascultă muzică asortată cu inelele şi lanţurile alea galbene cu care v-ati împodobit ca să ne induceţi în eroare. Sunteţi incognito, nu?
-Sigur că da. Dumneata, acum, nici nu mă vezi pe mine, eu sunt o iluzie optică.
-Am înţeles, să trăiţi! Nu vă găsiţi locul în conjuctura actuală, d-le Ciorbea?
-Eu vreau să stau cu poporul, să-i explic că nu e normal s-avem o grilă de salarizare de la unu la doisprezece. Asta ar însemna egalitarism…
-Da’ ce, dom-ne unu e egal cu doişpe?
-O marjă mai mare ar însemna mai mult respect. Bine că nu e 1 la 5, ca pe vremea împuşcatului.
-Atuncea, dom’ne, din salariul minim, vreo mie opt sute, plăteai chiria cinci sute şi Snagovu’ era zece lei cincizeci iar kilu’ de pui era treizeci de lei…
-Decat că nu se găsea.
-Decat că nu se găsea şi-l luam la speculă. In orice caz, de cinci ori salariul minim din care puteai să trăieşti, însemna o căruţă de bani. Acu’, avem o sută şi ceva de euro, după douăj’de ani de la revoluţie.
-In străinătate salariul unui judecător e de zece ori mai mare decat la noi.
-La fel şi salariul minim. V-a plăcut şi voua ceva pe-atunci de-aia ati si păstrat: bugetari, cată frunza, cată iarbă. Mulţi boieri, puţine slugi. Ne-aţi mancat norocul…
-Norocul n-are nimic de-a face. Eu, am plecat de acasă numai în tenişi, într-o iarnă, am mers la şcoală de unde am ieşit primul pe ţară şi, ca prim-ministru am salvat Romania…
-Dacă n-aveai noroc îţi îngheţau picioarele şi nu mai ajungeai la şcoală.
-Iar fiica mea, care e în America pe Wall Street…
-Sst, ca-nceput!
-D-le Preşedinte al Senatului, d-nă presedintă a Camerei…
-Aaah…ce m-am plictisit ! Dragă, tu ai observat că noi stăm cu ochii pe televizor mai ceva ca fanii lui Băsescu?
- Normal, noi ce să discutăm la talk-show şi cu ce să umplem ziarul de maine?
-Dar alţii ce scriu dom’ne pe vremea asta de criză?
-“Gandul” scrie despre jaful armat din Pasul Gutai, tanti. Dar voi dacă n-aveţi nici un material de la telespectatori, n-aveţi nici ştirea. Pană s-o inventa teleportarea vă uitaţi şi voi la alţii.
-Dragi romani, d-nelor şi d-nilor parlamentari…
-Aaah! Ce casc! Cred c-o să plouă.
- “Adevărul” scrie despre proastele obiceiuri din şcoli cum ar fi jupuirea copiilor şi părintilor de bani. “Curentul”…
-Noi nu putem să scriem despre asta, ne bazăm pe ratingul personalului didactic, patru luni de vacanţă pe an nu-s de colo.
-Eu nu m-aş baza pe ăia care au terminat facultatea la stat.
-Atunci personalul auxiliar.
-Aia se uită la otv.
-Atunci noi ce nişă mai suntem, tu?
-Sunteţi firidă, pentru obiecte decorative. D-aia v-ati gătit aşa. “Curentul” zice că se face mare caz de asumarea legilor de către govern că, în fond, şi Parlamentul a votat nişte legi…de exemplu aia cu privatizarea Petrom.
-Ospătar!
-…membră U.E. cu drepturi depline…
-Asta e bine,eu îmi fac concediile numai în străinătate. De-acolo mi-am luat şi taioraşul ăsta cu guler aristocratic, Ludovic ceva…Stilul Juliette Binoche la Oscar.
-Dar de unde l-ai luat?
-De la turci. Ospătar nu poţi să ne dai alte locuri? Mă simt mai bine cand “targetul” ăsta se află în faţa televizorului şi nu langă mine.
-Pentru dv., la mansardă, dar trebuie să urcaţi pe scara asta în spirală. Aveţi vertij pe căile sinuoase ale puterii?
-Doar pană ajungem sus. La coborare e mai greu. Haideţi cu toţii.
-Mi-am agăţat ciorapii…
-Mi-a ieşit sufletu’ pe scările astea, noi suntem intelectuali, ce dracu’! Cum să performezi intellectual dacă trebuie să faci effort fizic? Noi trebuie să fim expuşi la artrită nu la hernie de disc. Inchide uşa, că miroase a turism romanesc! Si p-aia de la balcon că ne intră toamna în casă cu frunze triste iar obrăznicăturile astea strigă la noi de jos în sus.
-Domnu’ Ursu, Revista “22” zice că principiile voastre sunt bune de…
-Uşa asta de la balcon nu se-nchide cum trebuie. L-au dat pe Vanghelis în surdină şi s-aude presiunea străzii. Bogdane ieşi tu şi-i ameninţă!
-Stimaţi invitaţi, potoliţi-vă că altfel aduc Ţiganizatorul…
-Puţin ne pasă, noi ştim cine suntem. Am o mamaie de 100 de ani, nu vreti sa-i luati un interviu despre Elena Udrea?
-Ia, lasă-mă pe mine! Băi, Nea Caisă, da’ dac-aduc eu Securizatorul…
-Neam de neamul nostru n-a turnat. Intrebati-l si pe E.T. de Elena...
-Da, dar v-au turnat alţii pe voi şi noi o să dăm în ziar ce-au zis. Regretatul nostru patriarh nici mort n-a scăpat de asta, doamne iartă-mă.Si copiii copiiilor voştri vor citi literatură pornografică despre voi, în vecii vecilor, amin.
-Bă, ai auzit că se cumpără în draci dispozitive de înregistrare…
-Ai văzut că şti! Hai, că i-am potolit. Dă televizorul mai tare că-mi ţiuie urechile!
-Judecătorii pot dispune anchetarea miniştrilor…
-Acolo ţi-am trimis-o noi pe Ridzi şi nu poţi tu să-l trimiţi pe Năstase.
-Jură-te ,tu, Băsescule,că ne respecţi ca pie prima putiere în stat!
-Impozitul de 16%...
-Mă doare-n cot, că, la noi salariul creşte şi scade după euro. Acu’ cand ne-a micşorat salariul un pic şi euro a crescut…Ce e zgomotul ăsta? Cine bate?
-O fi vantu’, nu deschide!
-Am condamnat crimele comunismului…
-Ce crime, domnule preşedinte? Judiecătorii aveau salarii, nu glumă. Eram o adevărată putiere. Nu revendica nimeni casele alea naţionalizate în care stăteam. Pană nu s-o ploconi toată ţara la noi şi n-o să vă taraţi în genunchi în faţa noastră ca-n jurul bisericii de Inviere n-o să fim o putiere…
-Vă rog, doamna Pivniceru…
-Două mil. de dosare ale fostei securităţi…
-Două doctorate, ai vrut să zici!
-Lăsa-ţi că nu contează. Sunt 2 mil. de dosare îngropate printr-o lege PNL-PSD, aprobată de Dinescu.
-Domnu’ Ursu, da’ şe s-aude dom’ne? Bate şineva în uşă la castel?
-Poate vantu’, doamnă.
-Dăi drumul, orişicine-ar fi!
-…votul uninominal…
-Asta e în buna tradiţie romanească. Ce-i la Stat, numai pe pile. Bine că nu e uninominal adevărat că D-l Goe rămanea repetent şi anul ăsta.
-Consecvenţă în politică externă…
-Si, în plus, mană de lucru ieftină însoţită de ăia care dau cu vastu’ şi trăiesc din munca lor, ca să nu se-nveţe muncitorul cu binele.
- Marea Neagră, Dunărea, Nabucco…
-La Marea Neagră stă Mă-sa-mare a lu’ Mazăre şi cere taxă. Ce-i drept s-a “civilizat” cu minunata lume nouă. Aia care mergeau pe litoral pe vremea lui Ceauşescu, acum nici nu mai calcă. Le pute “civilizaţia”.
-Ah, ce m-am plictisit! Ce faci, tanti Miţa, ai venit cu mătura? Aşa tarziu e?
-Preşedintele n-a făcut compromisuri, nici măcar compromisul tăcerii…
-Aici, puteai să te mai abţii. Ce ziceţi Domnul Elvis?
-Eu zic că preşedintele Băsescu e un dictator, şi nu trebuia să mă dea afară pentru c-am zis că S.R.I.-ul ascultă infractori fără mandate. E lipsă de umanitate.Dacă şi-ar repeta într-una că pierde poate că ar mai putea să caştige şi altcineva. E inuman să n-avem loc de el.
-Elvise-mamă, e adevărat că bărbaţii sunt mai deştepţi decat femeile?
-Se-nţelege, tanti Miţa, se-nţelege!
-Pensie minimă garantată…cetăţenie romană şi burse pentru studenţii din Republica Moldova…
-Aaaaah! Mi s-a rupt gura de atata căscat şi mi-a trecut os prin os de două ore de cand stau pe scaunul ăsta. Mă, voi nu vedeţi că ne dă cineva peste clanţă? Avem vreun invitat întarziat?
-Presa îşi ia atata libertate cată vrea…
-Acu’ mi-am adus aminte. Tu eşti, Mircea?
-Cine, Brutus? Tanti Miţa, dă-l afară cu mătura!
-Nu pot, maică, că-i băiat bun. Ia, zi, tu, tinere, ce-ai de zis, că d-aia e democraţie.
-Vă rog să nu ne mai jignim între noi. Eu sunt foarte civilizat şi mai degrabă o să vă zambesc dacă mă înjuraţi. Ce-o să se întample cu presa cand Traian Băsescu n-o să mai fie în centrul atenţiei? Mai bine să vă citesc horoscopul de astăzi. Ia ascultaţi: “Astăzi, marţi, 15 septembrie, după-masă, e varf de criză. Nu înseamnă că, de maine, o să fiţi din nou bogaţi, dar, totuşi…
-Mă, tu îţi baţi joc de noi?
-O să fiu sincer pană la capăt: eu vă zambesc pentru ca ştiu că asta vă enervează.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)