Cineva iar
vrea să ne pună la punct şi-apoi să facă instrucţie pe noi.
Nimeni, ȋn afară de personajul de mai sus, nu vrea să fie Preşedinte.
De pildă, N. Ciucă nu vrea să fie Preşedinte.
La un moment dat, primise un boost, ȋşi dăduse drumul la vorbă, părea să aibă o idee, un demers, ceva, chiar s-a mişcat cu un soi de talent dobȋndit ȋn tabăra de orientare turistică, după care s-a dezumflat brusc. Poate nu vrea să fie ce i se cere să fie sau poate nu i se mai cere. Nu faci nimic de capul tău după ce te-a cotropit NATO.
M. Ciolacu
se străduieşte ȋncet. Pare să-i fie frică să nu depăşească viteza de afirmare
legală. Parcă n-ar vrea să ȋncalce ordinea, regula şi măsurile. Molia lui e V.
Hrebenciuc, doar că lucrează ȋmpotriva lui, fraternizȋnd cu Becali. Despre PSD
se mai spune că nu cȋştigă Preşedinţia pentru că-şi sabotează proprii
candidaţi.
USR, ne
place sau nu, avea zeci de potenţiali candidaţi (fete, băieţi), calificaţi, care
dăceau bine, cu şanse de a ȋnvinge apatia, dar şi gargara, din campanie. Sau
măcar să facă impresie. Au ales o candidată oarecare, de formă, doar ca să nu
piardă prin neprezentare.
Candidaţi
care bat ȋn retragere, deci. Bine măcar că nu sunt nevoiţi să se-mpuşte singuri
ȋn picior, precum cele două victime ale propriului success, V. Ponta şi M.
Geoană.
Urmăriţi
ultima dezbatere Ponta – Iohannis, de la B1TV, şi-o să vedeţi cum V. Ponta ȋşi
ajută, resemnat, adversarul – asta după ce s-a străduit din răsputeri să fie
atȋt de nesuferit ȋncȋt să piardă o grămadă de electorat.
De Geoană,
ce să mai zici! Aşa talent de musafir, mai rar! Cȋnd a pierdut alegerile ȋn
faţa lui T. Băsescu, nu doar că şi-a dat cu stȋngu’n dreptul – atunci cȋnd s-a
dus ȋn vizită, somnambulic, la Vȃntu - dar, cȋnd să se reabiliteze, la
renumărarea voturilor, a inventat flacăra violet. Chiar şi nevastă-sa a băgat
capu’n faţa presei, mărturisind că s-a simţit sleită de puteri ȋn preajma
consilierului paranormal al contracandidatului.
Acum,
musafirul de serviciu al prezidenţialelor s-a dus la o cătănuţă, să-i ţină de
urȋt pȋn-o trece pacostea asta de campanie.
Să observăm,
şi să ne-nfricoşăm, că Arafat şi starea lui de urgenţă sunt la locul lor, exact
ca-n pandemie. Plus, cȋteva legi care dau autoritate sporită jandarmeriei şi
altor beneficiari de drept legitim de folosirea forţei. Deci, să ne punem
lucrurile ȋn ordine, să ne facem testamentul, să vindem tot ce avem ȋn plus şi
să ne facem bocceluţa de internare cu forţa. Să ne cumpărăm un sac… Ca să nu
mai apelăm, ştiţi?
Fiindcă,
acest café-concert de alerte, mai reţinut, ca de contrabass, a fost un
intermezzo de ȋntreţinere a campaniei electorale dar şi o picătură chinezească,
să nu ne ieşim din ritm.
Aceşti
vajnici luptători pentru Romȃnia şi romȃni, pitiţi strategic ȋn ariergarda
Comandantului, abia aşteaptă să ne invadeze, din nou, illegal şi neprovocat.
Aşa cum, ȋnsăşi Curtea Constituţională, a decis c-au făcut ȋn “pandemie”.
Imediat după
alegeri, vor scoate nasul ȋn frig, să ne inhaleze oxigenul cel de toate zilele,
şi ne vor comunica strategic după cum le vine la gură: ȋmpuţiţilor, puneţi-vă
mască, spălaţi-vă, proştilor, needucaţilor, sunteţi bolnavi, prevenţie… (Stricto
sensu, doar vaccinarea e prevenţie; sau era pȋnă la injecţia covid)
Să nu uit: cel mai important lucru din valijoara de pe urmă constă din cȋteva cuvinte, ţintite, lăsate cu limbă de moarte!
