Acest aluat se prepară din gălbenușuri, ouă întregi, smîntînă, un pic de unt, un praf de sare fină, 2-3 linguri de esență de rom (care-l frăgezește la copt). Și aici vine partea interesantă: toate ingredientele de mai sus se folosesc în proporții diferite, după ureche și din ce se găsește la îndemînă, la care se adaugă făina, care trebuie să încorporeze tot și să iasă un aluat numai bun de manipulat și pus la copt.
Hai, că nu e greu, pînă și lui Tătaru i-a ieșit! E drept, c-a avut și ajutoare, da’ și cîte minciunele a trebuit să facă.
Se obține un
aluat ca de tăieței, dar puțin mai moale, care se poate întinde în foaie, cu
ușurință.
Eh, la
început, n-a fost așa ușor! Prima lună de stare de urgență a mers bine, fiindcă
lumea a fost lăsată să creadă că aia e tot. Apoi, în condițiile în care spitalele
erau goale și n-aveam un infectat pe bune, de sămînță, sau un mort adevărat de
covid, și fără să se declare epidemie, s-a prelungit starea de urgență cu încă
o lună iar asta a produs ceva iritație.
Atunci am
simțit că pielea mea nu mai suportă poliesterul. Sau, că nu mai suportă. Am
știut că urma să fim frăgeziți și întinși ca un aluat, cu scopul de a deveni elastici
și moi. Am și scris: cine poate să plece din țară, să
plece, fiindcă, orice va fi pe lumea asta, la noi, va fi cel mai rău! E valabil
în continuare: dacă peste tot în jurul nostru va fi o revoluție și dictatura
pandemică va pica, la noi, tovarășii vor continua lupta, exact ca în “89!
Se amestecă
toate ingredientele într-un castron și, apoi, aluatul se frămîntă pe masă, ca
și foaia de tăieței, îndoindu-l mereu sub podul palmei, de la margine înspre
mijloc, ca să se încorporeze cît mai mult aer.
Vedeți, ce e
interesant la rețeta asta? N-are cantități precise, improvizezi din mers,
frămînți aluatul îndărătnic, de la granițe spre interior, și încorporezi
transmiterea aerogenă prin communicate successive și excesive. Cine-i mai face
autopsia, ca să se asigure că diagnosticul e correct? Nimeni, fiindcă iese
aerul și te infectează!
Ia, uite, ce
spune în continuare: cînd este gata, adică atunci cînd, dacă se taie aluatul,
se observă în interiorul lui bășicuțe pline de aer (bășici pe limbă, ăsta era
unul dintre simptomele elucubrante ale covidului), se adună aluatul ca o minge,
se acoperă cu un șervet sau cu o foaie de nailon, ca să nu se usuce deasupra și
se lasă să se odihnească 10 minute, ca să devină mai elastic și să se poată întinde
mai ușor.
Eh, aici e
un skepsis! Deci, se face un aluat ca de tăiței, se franjurește cu amenzi de
două sute de ori mai mari decît venitul minim, după care se solidarizează totul
într-o formă sferică – observăm că poluarea a scăzut - se relaxează un pic restricțiile,
apoi iar se întinde, într-un reset cu schimbare de mentalitate.
Ei, uite,
cred că minge încă nu ne-ați făcut! Academicianul Răzvan Teodorescu spune că
românii sunt de două feluri, individualiști și gregari de tip oriental. Ce să
zic, decît: tu crezi că eu îmi pun mască în spații deschise (sau vreodată) pentru
că o măturătoare de știri de la televizor a dat comanda, chiar înaintea
Președintelui țării: de mîine, trebuie să ne punem masca imediat ce ieșim din
casă?!
“Generația
cu mască!” Numai pentru asta și ar fi trebuit să li se scoată dinții cu ranga!
În fine, în
valul doi, se-întinde cocoașa din nou, în foaie, pînă la o grosime de 2 mm, se
taie în fîșii de 3 cm lățime și 12-15 cm lungime, pe diagonală. Începe vaccinarea.
Totul merge ca uns. La noi, vaccinurile, fie că sunt polivaccinuri care în
India au omorît în primele patruzeci și opt de ore, fie că sunt absolut experimentale,
nu mai dau efecte adverse severe de prin 2017. Ce nu știi, nu-ți iese la
autopsie!
Fiecărei
fîșii i se face cîte o tăietură la mijloc, de 3 cm, pe unde se scoate un capăt,
dînd impresia unui nod.
Așa
contorsiune, sigur o să combată anarhia. Asta și vaccinarea care nu e
obligatorie dar n-ai d-ales, fiindcă tratament mai bun nu primești iar
spitalele sunt pline. A n-șpea tulpină, acum japoneză, stă să facă o cocoașă
imediat după ce se epuizeză campania de promisiuni de relaxare pe care o
inspirăm acum.
Valul trei. Într-o
cratiță de 2 l, se pune 1 l untdelemn, la foc mijlociu, însă nu direct pe
flacără. Evident, nu trebuie să se-ncingă nimic prea repede, să n-avem proteste
massive de stradă, minciunelele trebuie gătite pe-ndelete și consummate cu
complianță. Două-trei minute pe fiecare parte, după care se suflă cu zahăr
pudră sau vanilină și se servesc calde sau reci.
Sunt foarte
fragede și crocante. O să ronțăim la ele pînă murim.
Precizări - Am ales o rețetă de cooking pentru
că, odată, mi s-au transmis hint-uri despre cum, unii nu știu să cîștige
bani pe internet. Cînd am început să scriu aici, am gîndit să depozitez informația
și să atrag atenția oamenilor în legătură cu ceea ce se întîmplă, prin
intermediul parșiv al presei, și am sperat că se vor mai apuca și alții să facă
asta. Însă, oamenii au mai mult timp să se uite la televizor, decît să
consemneze.
Data
viitoare o să scriu horoscoape. Cine poate să mă contrazică!
Precizări
– Pînă aseară, pe mine
nu m-a impresionat nimic la pandemia asta, doar m-a enervat și mi-a schimbat
mentalitatea, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, pe unde n-aș fi crezut
să se-ntîmple. Nu m-a impresionat, fiindcă urmăresc de zeci de ani campanii de
televizor și toate sunt proaste, rău-intenționate și după același tipar,
conceput de niște creiere oprite din dezvoltare. Apoi, mie poți să-mi arăți
oricînd ATI, l-am mai vizitat.
Aseară, în
timp ce restul canalelor băteau cîmpii în bula lor socială, doar două
televiziuni au dat imaginile filmate de rudele care au fost obligate de
pandemiști să-și ia morții în saci și să-i îngroape ca pe leșurile de animale.
Nu, nu tragismul
situației m-a scos din dispozitiv, ci gestul femeii care, deși copleșită de
durere, a filmat totul, de-aproape, într-un moment atît de dramatic pentru ea,
ca să arate lumii demența statului. Priviți, oameni buni, spunea ea, așa
o să ajungem toți! Este cea mai puternică demonstrație de forță, din partea
poporului, pe care am văzut-o de la începutul pandemiei!
Mi-a adus
aminte de supraviețuitorii holocaustului care s-au luptat pînă în ultimul moment
să supraviețuiască, numai și numai ca să spună lumii întregi ce s-a întîmplat,
fiindcă, altfel, spuneau ei, omenirea nu va crede că a existat oroarea lagărelor
de exterminare.
Rețeta de minciunele (uscățele) este luată din Carte de bucate, de Silvia Jurcovan.
