Este fiica preaiubită
A acestui brav popor
De luceferi străjuită
Şi bucureșteni ciopor.
Este Firea lui Pandele
Suflet nobil, journalist,
Mamă bună, om politic,
Savantă, una la mie,
Doctor în economie.
Poetesă, cîntăreață
Bună și de-o garagață.
Dar, să vezi ce-i merge
arta!
Flori de plastic rîd în
soare
Bucureștii în sărbătoare!
Căci, cînd iese ea din
casă,
Ca o veșnică mireasă,
Şoldurile-i saltă plin
Prin rochița-i de poplin,
Cînd descinde-n parlamentu’
Să-i schimbe regulamentu’.
Nu degeaba, are-un dor,
Năzuind spre viitor:
Să facă la capitală
Ce face acasă-n oală.
Emisferele-i-ntr-un joint
Au creat un power point
Să se vadă pînă-n zări
Măretele-i realizări.
Tovarăsa Gabi Firea,
nestemată
Mult iubită și stimată,
Tovarășe Liviu Dragnea,
drag străjer,
Cel cu brațe de oțel,
Cel cu brațe de oțel,
Vă mulțumim fierbinte,
Din inimile noastre de
copii,
Ce nu stiau că-n lume,
Înca există așa bizarerii!
Noi, ale comunismului
vlăstare
Nu credeam, zău, ce
mirare,
Că, de cum un PSD-ist
apare,
Apare și unu’, Soare!
Așa că, tu, Lumină a
idealurilor mărețe
Şi tu, Far călăuzitor spre
cele mai înalte culmi
Femeie-ntre femei și
bărbat între bărbuțe
Luați-vă țara, poporul se
cără-n în alte lumi!
P.S. Pe
vremuri, în tot locul găseai cite un om deștept, de la care învățai ceva.
De-asta, puteai să te faci că nu vezi comunismul. Acum…de unde dracu’ au apărut
ăștia, domnule?!
