Pagini

Pagini

Pagini

joi, 19 februarie 2015

NOUL COD FISCAL și MAMA LUI PONTA CEL MARE


La momentul ăsta, când iar apar titluri mari pe ecran gen Anul marilor schimbări, fără nici o legătură cu anul nou chinezesc, măruntaiele bestiei politico-mediatice încă nu și-au găsit liniștea. Încurcătura de mațe analiste schimbă, din nou, posturile și stăpânii motivând că-și caută libertatea de exprimare și că de-abia acum le vor dezvălui telespectatorilor ce nu le spune nimeni iar cele două închisori ideologice stânga-dreapta sunt măcinate de lupte intestine și gânduri de evadare.

Rezultatul e că orice ŞTIRE este atacată cu brutalitate, sfâșiată, fiartă în suc propriu și în final denaturată în interesul propriu. Asta fiindcă ŞTIRILE trec mai întâi prin stomacul presei și abia apoi sunt regurcitate către public.

De pildă, noul cod fiscal care, ce-i drept, a fost eliminat spre dezbatere publică exact când neamurile lui Ponta au fost invitate, pe cărări bătute, la DNA, a făcut mai mulți nervi la stomac decât știrile periodice despre virusul modificat genetic.

Presa l-a luat sau nu l-a luat în seamă, funcție de aversiunea sau nu față de Ponta, așa-zișii “oponenți politici” au fost aproape inexistenți pe ecrane ca să-și dea cu părerea iar analiștii pro sau contra orice/oricine au dezbătut despre Udrea, Bercea, Cocoș, Băsescu.

La rândul lui, Ponta s-a tânguit c-a fost “porcăită” măicuță-sa la televiziunile dușmănoase, de parcă nici n-ar știi că, la canalele “prietine”, se face rating din tupeu porcesc, iar vedeta postului vizat a dat cu “sânge” pe ecran.



Măicuță-sa, zice presa, a înființat o firmă care a ajuns acum la neamuri posibil pușcăriabile dar, peste toate, Mama lui Ponta cel Mare a fost prezentă când fiu-său a fost înnobilat prim-ministru și a defilat cu familionul în diverse ocazii electorale. Concluzia este că, dacă vrea să nu fie băgată în seamă, mumă-sa e bine să stea în treaba ei fiindcă n-o să-i facem statuie!

Deci, despre asta a fost, în mare, noul cod fiscal pe televiziunile de știri, pentru că aproape nimeni nu e interesat într-adevăr de o urnire economică, un bine comun, o creștere a nivelului de trai, deoarece lucrurile bune falimentează afacerea cu vorbe.

Excepție face Moise Guran care, când prinde câte-o veste bună, s-aruncă pe ea de parcă ar fi și adevărată, în speranța că uite, acuși-acuși, prindem viteză super-emergentă.

Întăi că, măsurile anunțate în noul cod fiscal ar urma să se aplice abia de la anul și până hăt! spre 2019 și mai departe. Cine știe ce sau cine va fi până atunci!

Un lucru e clar după acești 25 de ani: politica nu se face pentru oameni, ci dimpotrivă. La fel și presa.