PRESA DE PASTE
Astăzi, Realitatea şi-a propus să vorbească din nou despre tragedia din Polonia pentru că incă se mai poate manca o paine din nenorocirea asta. Paine cam nemestecată, ce-i drept, pentru că se simte prin prafu’ după ecran ca toti ard de nerabdare sa se-nfigă în discursul lui Traian Băsescu de la B1. Ce ţi-e si viaţa, cand trebuie să te rogi de Becali şi de Vadim să te injure ca să ai şi tu serviciu, cand se-nghesuie evenimentele şi norocul se împarte la toţi. E ca la poker cand ai o mană prea bună: ori nu-ti dă nimeni, ori toată lumea e servită.
Bănuiesc că vorbele lui Băsescu vor fi legumite pană la solstiţiul de vară pentru că despre poporul polonez doar istoricii pot să vorbească în cunostinţă de cauză iar poporul roman de cultură eclectică: grătar-retardele şi ţoale cu stărluci, se plictiseşte. In plus, lumea bună nu prea mai vine pe la emisiunile unora aşa că moderatorii se trezesc vorbind istorie cu vreun “analist” şi, în lipsă de altceva, îl citează pe CTP unui invitat polonez, la care nici nu m-am uitat de groază cand am auzit că articolul conţine o duhoare de “baligă scurtă de cal”. Era pe la ora mesei. Doamne, bine că mă hrănesc haotic!
Chiar şi pană la această nenorocire, presa a avut un os de ros taman în Postul Pastelui, dar, ce zic eu, chiar în Săptămana Mare. De cum au apărut înregistrările, a luat fiecare cate un zgarci, pe alese, de care a tras cat a putut şi, pentru că nu îndrăzneau să-l răzbească, îl dădeau altuia. Pe scurt, este vorba de un miliţian-avocat, Catălin Voicu, un arc peste timp ca si Iliescu, un exponent al mafiei indigene, de care Iliescu zicea ca noi n-avem, că aia e doar în Italia. Caraghiosul ăsta avea legaturi cu şefi de poliţie şi judecători cu care împărţea banii si avea planuri de viitor pentru construirea unei reţele şi mai şi.A fost unul dintre consilierii lui Iliescu şi protejatul lui Vanghele si al lui Geoană care vroiau să-l pună ministru de interne. Cam p-aci ne apropiem de măduvă dare eu zic că încă n-avem dinţi să-l spargem aşa că deocamdată o să-l îngropăm. Numai să nu uităm unde l-am pus!Apropo, Hrebelciug unde e? O fi bolnav?
Prostovanul era atat de periculos încat nici PSD-istii nu l-au vrut ministru, în schimb, parlamentari din toate partidele au votat împotriva avizului de arestare, probabil pentru că dobitocul îi avea la mană. In mod normal ar trebui zburati toti din magaoaia ceauşistă. La un vot distanţă, după cateva leşinuri şi urări de sănătate pe toate televiziunile înşirate în săptămana mare, burtosul a fost arestat şi “firea-i simtitoare” a fost luată dracu’ după ecrane înainte să se ia si la noi anxietatea lui depresivă. Ne-a lăsat în schimb palpitatiile care s-au activate în Vinerea Mare cand, dacă-i dădeau drumul, ne alegeam cu un coleg pentru Gigi Becali la Parlamentul European. O parte din poporul ăsta de “crestini” a cărui singura manifestare civică este să iasă în stradă si să bazaie după primarii corupţi, l-ar fi votat de milă. Asa că, presa a umblat cu el ca cu ou’ si-i ura de sănătate şi-n culcare şi-n sculare, vorba-ia, măcar să-l bagăm în iarna dacă n-o duce pană Ignat.
Sigur că mafia din justitie, poliţie, politică etc. nu a fost o surpriză pentru nimeni dar limbajul din lumea bună a judecătorului Costiniu care se jură pe nepoţi nu se-ntalneşte la noi oamenii simpli, doar la ăia care-si fac nunţile în mijlocul străzii.
Aşa că, ce să vorbim noi despre Polonia care s-a opus nazismului, noi nu; s-a opus comunismului, noi nu; a respins ce nu le-a convenit din aşa zisa lume civilizată; a pierdut teritorii si a trecut prin tragedii îngrozitoare cum e şi cea de-acum dar n-a lăsat nimic să-i distrugă. Polonia a fost foarte putin colectivizată, nu şi-a distrus arhitectura, n-ascultă retardele si nu dansează din buric. Are o credinţă adevărată nu una afişată cu emfază la cate o emisiune unde cate o moderatoare fundamentalistă invită cate un liber- cugetător pe care-l înghesuie impreună cu vreo trei bigoţi să-l creştineze cu forţa.
Alte popoare ale Europei ştiu cine au fost şi ce sunt, în timp ce romanii, alungati din ţară de coruptie şi de retardelizarea televizată, înlocuiţi încet şi sigur de “conlocuitori” ar putea devenii următorul popor fără ţară.