DISCURSUL PRESEDINTELUI-15 SEPT. 2009

-Să ştiţi că nu prea mai sunt locuri. Cand vorbeşte Băsescu e plină terasa ca la meci şi cand plouă. Dar, în seara asta, bate un vant călduţ, de început de toamnă. Să chem un mus să v-aducă nişte scaune să vă îngrămădiţi la un loc, jurnalişti şi invitati, ca să nu se mai înţeleagă nimic. Pentru doamnele în roşu, nişte scaune mai largi…
-N-auzi cucoană, dă-te după scaunul ăsta de bambus, ia unu’ de plastic, că-i mai ieftin!
-Musule, nu le trage scaunul de sub picioare! Ce serviţi, nişte vin? In vino veritas.
-Atunci dă-ne nişte whisky.
-D-l Kojak, de la investigaţii, nu ştiu unde să vă plasez că, la noi, nu se ascultă muzică asortată cu inelele şi lanţurile alea galbene cu care v-ati împodobit ca să ne induceţi în eroare. Sunteţi incognito, nu?
-Sigur că da. Dumneata, acum, nici nu mă vezi pe mine, eu sunt o iluzie optică.
-Am înţeles, să trăiţi! Nu vă găsiţi locul în conjuctura actuală, d-le Ciorbea?
-Eu vreau să stau cu poporul, să-i explic că nu e normal s-avem o grilă de salarizare de la unu la doisprezece. Asta ar însemna egalitarism…
-Da’ ce, dom-ne unu e egal cu doişpe?
-O marjă mai mare ar însemna mai mult respect. Bine că nu e 1 la 5, ca pe vremea împuşcatului.
-Atuncea, dom’ne, din salariul minim, vreo mie opt sute, plăteai chiria cinci sute şi Snagovu’ era zece lei cincizeci iar kilu’ de pui era treizeci de lei…
-Decat că nu se găsea.
-Decat că nu se găsea şi-l luam la speculă. In orice caz, de cinci ori salariul minim din care puteai să trăieşti, însemna o căruţă de bani. Acu’, avem o sută şi ceva de euro, după douăj’de ani de la revoluţie.
-In străinătate salariul unui judecător e de zece ori mai mare decat la noi.
-La fel şi salariul minim. V-a plăcut şi voua ceva pe-atunci de-aia ati si păstrat: bugetari, cată frunza, cată iarbă. Mulţi boieri, puţine slugi. Ne-aţi mancat norocul…
-Norocul n-are nimic de-a face. Eu, am plecat de acasă numai în tenişi, într-o iarnă, am mers la şcoală de unde am ieşit primul pe ţară şi, ca prim-ministru am salvat Romania…
-Dacă n-aveai noroc îţi îngheţau picioarele şi nu mai ajungeai la şcoală.
-Iar fiica mea, care e în America pe Wall Street…
-Sst, ca-nceput!
-D-le Preşedinte al Senatului, d-nă presedintă a Camerei…
-Aaah…ce m-am plictisit ! Dragă, tu ai observat că noi stăm cu ochii pe televizor mai ceva ca fanii lui Băsescu?
- Normal, noi ce să discutăm la talk-show şi cu ce să umplem ziarul de maine?
-Dar alţii ce scriu dom’ne pe vremea asta de criză?
-“Gandul” scrie despre jaful armat din Pasul Gutai, tanti. Dar voi dacă n-aveţi nici un material de la telespectatori, n-aveţi nici ştirea. Pană s-o inventa teleportarea vă uitaţi şi voi la alţii.
-Dragi romani, d-nelor şi d-nilor parlamentari…
-Aaah! Ce casc! Cred c-o să plouă.
- “Adevărul” scrie despre proastele obiceiuri din şcoli cum ar fi jupuirea copiilor şi părintilor de bani. “Curentul”…
-Noi nu putem să scriem despre asta, ne bazăm pe ratingul personalului didactic, patru luni de vacanţă pe an nu-s de colo.
-Eu nu m-aş baza pe ăia care au terminat facultatea la stat.
-Atunci personalul auxiliar.
-Aia se uită la otv.
-Atunci noi ce nişă mai suntem, tu?
-Sunteţi firidă, pentru obiecte decorative. D-aia v-ati gătit aşa. “Curentul” zice că se face mare caz de asumarea legilor de către govern că, în fond, şi Parlamentul a votat nişte legi…de exemplu aia cu privatizarea Petrom.
-Ospătar!
-…membră U.E. cu drepturi depline…
-Asta e bine,eu îmi fac concediile numai în străinătate. De-acolo mi-am luat şi taioraşul ăsta cu guler aristocratic, Ludovic ceva…Stilul Juliette Binoche la Oscar.
-Dar de unde l-ai luat?
-De la turci. Ospătar nu poţi să ne dai alte locuri? Mă simt mai bine cand “targetul” ăsta se află în faţa televizorului şi nu langă mine.
-Pentru dv., la mansardă, dar trebuie să urcaţi pe scara asta în spirală. Aveţi vertij pe căile sinuoase ale puterii?
-Doar pană ajungem sus. La coborare e mai greu. Haideţi cu toţii.
-Mi-am agăţat ciorapii…
-Mi-a ieşit sufletu’ pe scările astea, noi suntem intelectuali, ce dracu’! Cum să performezi intellectual dacă trebuie să faci effort fizic? Noi trebuie să fim expuşi la artrită nu la hernie de disc. Inchide uşa, că miroase a turism romanesc! Si p-aia de la balcon că ne intră toamna în casă cu frunze triste iar obrăznicăturile astea strigă la noi de jos în sus.
-Domnu’ Ursu, Revista “22” zice că principiile voastre sunt bune de…
-Uşa asta de la balcon nu se-nchide cum trebuie. L-au dat pe Vanghelis în surdină şi s-aude presiunea străzii. Bogdane ieşi tu şi-i ameninţă!
-Stimaţi invitaţi, potoliţi-vă că altfel aduc Ţiganizatorul…
-Puţin ne pasă, noi ştim cine suntem. Am o mamaie de 100 de ani, nu vreti sa-i luati un interviu despre Elena Udrea?
-Ia, lasă-mă pe mine! Băi, Nea Caisă, da’ dac-aduc eu Securizatorul…
-Neam de neamul nostru n-a turnat. Intrebati-l si pe E.T. de Elena...
-Da, dar v-au turnat alţii pe voi şi noi o să dăm în ziar ce-au zis. Regretatul nostru patriarh nici mort n-a scăpat de asta, doamne iartă-mă.Si copiii copiiilor voştri vor citi literatură pornografică despre voi, în vecii vecilor, amin.
-Bă, ai auzit că se cumpără în draci dispozitive de înregistrare…
-Ai văzut că şti! Hai, că i-am potolit. Dă televizorul mai tare că-mi ţiuie urechile!
-Judecătorii pot dispune anchetarea miniştrilor…
-Acolo ţi-am trimis-o noi pe Ridzi şi nu poţi tu să-l trimiţi pe Năstase.
-Jură-te ,tu, Băsescule,că ne respecţi ca pie prima putiere în stat!
-Impozitul de 16%...
-Mă doare-n cot, că, la noi salariul creşte şi scade după euro. Acu’ cand ne-a micşorat salariul un pic şi euro a crescut…Ce e zgomotul ăsta? Cine bate?
-O fi vantu’, nu deschide!
-Am condamnat crimele comunismului…
-Ce crime, domnule preşedinte? Judiecătorii aveau salarii, nu glumă. Eram o adevărată putiere. Nu revendica nimeni casele alea naţionalizate în care stăteam. Pană nu s-o ploconi toată ţara la noi şi n-o să vă taraţi în genunchi în faţa noastră ca-n jurul bisericii de Inviere n-o să fim o putiere…
-Vă rog, doamna Pivniceru…
-Două mil. de dosare ale fostei securităţi…
-Două doctorate, ai vrut să zici!
-Lăsa-ţi că nu contează. Sunt 2 mil. de dosare îngropate printr-o lege PNL-PSD, aprobată de Dinescu.
-Domnu’ Ursu, da’ şe s-aude dom’ne? Bate şineva în uşă la castel?
-Poate vantu’, doamnă.
-Dăi drumul, orişicine-ar fi!
-…votul uninominal…
-Asta e în buna tradiţie romanească. Ce-i la Stat, numai pe pile. Bine că nu e uninominal adevărat că D-l Goe rămanea repetent şi anul ăsta.
-Consecvenţă în politică externă…
-Si, în plus, mană de lucru ieftină însoţită de ăia care dau cu vastu’ şi trăiesc din munca lor, ca să nu se-nveţe muncitorul cu binele.
- Marea Neagră, Dunărea, Nabucco…
-La Marea Neagră stă Mă-sa-mare a lu’ Mazăre şi cere taxă. Ce-i drept s-a “civilizat” cu minunata lume nouă. Aia care mergeau pe litoral pe vremea lui Ceauşescu, acum nici nu mai calcă. Le pute “civilizaţia”.
-Ah, ce m-am plictisit! Ce faci, tanti Miţa, ai venit cu mătura? Aşa tarziu e?
-Preşedintele n-a făcut compromisuri, nici măcar compromisul tăcerii…
-Aici, puteai să te mai abţii. Ce ziceţi Domnul Elvis?
-Eu zic că preşedintele Băsescu e un dictator, şi nu trebuia să mă dea afară pentru c-am zis că S.R.I.-ul ascultă infractori fără mandate. E lipsă de umanitate.Dacă şi-ar repeta într-una că pierde poate că ar mai putea să caştige şi altcineva. E inuman să n-avem loc de el.
-Elvise-mamă, e adevărat că bărbaţii sunt mai deştepţi decat femeile?
-Se-nţelege, tanti Miţa, se-nţelege!
-Pensie minimă garantată…cetăţenie romană şi burse pentru studenţii din Republica Moldova…
-Aaaaah! Mi s-a rupt gura de atata căscat şi mi-a trecut os prin os de două ore de cand stau pe scaunul ăsta. Mă, voi nu vedeţi că ne dă cineva peste clanţă? Avem vreun invitat întarziat?
-Presa îşi ia atata libertate cată vrea…
-Acu’ mi-am adus aminte. Tu eşti, Mircea?
-Cine, Brutus? Tanti Miţa, dă-l afară cu mătura!
-Nu pot, maică, că-i băiat bun. Ia, zi, tu, tinere, ce-ai de zis, că d-aia e democraţie.
-Vă rog să nu ne mai jignim între noi. Eu sunt foarte civilizat şi mai degrabă o să vă zambesc dacă mă înjuraţi. Ce-o să se întample cu presa cand Traian Băsescu n-o să mai fie în centrul atenţiei? Mai bine să vă citesc horoscopul de astăzi. Ia ascultaţi: “Astăzi, marţi, 15 septembrie, după-masă, e varf de criză. Nu înseamnă că, de maine, o să fiţi din nou bogaţi, dar, totuşi…
-Mă, tu îţi baţi joc de noi?
-O să fiu sincer pană la capăt: eu vă zambesc pentru ca ştiu că asta vă enervează.