Cea mai
urȋtă clasă politică - 10% ȋncredere, refuzul cetăţenilor de-a vota - ne-a
umplut de legi dictatoriale – practic, a suspendat Constituţia (cine a mai
făcut asta!) - iar, ȋn cazul de faţă, organizaţiile evreieşti au dat o mȋnă de
ajutor.
Legea Vexler e o lege “cancel culture”, i se spune subcultura “cancel culture”. “Subcultura” este, de fapt, nicio cultură. Oengism globalist. N-am nicio ȋndoială că Eminescu va fi ciuntit şi aruncat la gunoi.
Cumva, cancel
culture a reuşit să ȋntrerupă şi circuitul apei ȋn natură. Globalismul
presupune ca, theoretic, apa din Romȃnia, de exemplu, să fie ȋmpărţită tovărăşeşte
cu Africa Sub-Sahariană, să zicem, sau cu alţii care n-au. Pȋnă atunci, e
nevoie ca şi noi, şi ei, să ne confruntăm cu crize nemaiȋntȋlnite ale apei, ca
să ne ȋnvăţăm minte şi să ȋncepem scrierea istoriei pe curat.
Ce nu ştim e
cine va fi stăpȋnul apei, cine o va distribui, cu porţia? Fiindcă, despre asta
e toată ȋncălzirea planetei, despre cine va controla globalizarea, care,
altfel, evolua de la sine.
Ȋn ce priveşte politicile eco, sunt mai multe curente de gȋndire, deşi, ȋn UE, cetăţenii n-au voie decȋt la versiunea oficială, aia cu carbonul.
“Conformismul
de grup mă ȋnspăimȋntă, pentru că, de prea multe ori, este un preludiu al
cruzimii faţă de oricine nu vrea sau nu poate să se alăture Marii Parade.” Bette
Midler
Am ȋnvins! Am ȋnvins! O, ce veste minunată! (da’, nu ştiu dacă mai avem voie) O participare la vot jalnică, sictir, nu alta! Totuşi, ce dezamăgire, au atins pragul psihologic de 30%! 31% - 32%, p-acolo. Dacă-i scădem pe candidaţii de umplutură, cei treisprezece din afara spectrului politic dominant, rămȋne o participare de aproximativ 25%. Ca lumea! Iar dacă-i extragem şi pe cei trei calificaţi fără loc, actualul cȋştigător al Primăriei Capitalei se situează ȋn marja ȋncrederii ȋn clasa politică, 8% - 10%.