Nu mai cred
oamenii în minuni? Nu-i nimic, vine presa și marketizează una!
În România,
se spune la televizor de zeci de ani, avem doctori care fac minuni (nu doctori
care tratează bolnavi), minunații noștri dascăli fac minuni cu copiii (nu-i învață
carte), minunații noștri artiști (maeștrii smeriți ca niște icoane făcătoare de
bani și publicitate, nu doar actori), presa face magii de Crăciun ca să fii mai
bun (ar fi banal doar să-și facă treaba ei) iar politicienii, somități cu
doctorate, fac sarmale și se-nchină dacă s-apropie alegerile, dacă nu, fac
Crăciunul în țările calde.
Şi, nu
numai! Unde mai găseai, în lume, atâtea genii futuriste care să pună botul la
facerea lumii globale, cu prețul atâtor vieți aruncate spre reciclare!
Cea mai mare
minune însă e că putem să ne facem oricând și din orice o icoană.
Cea mai
proastă minune e că în țară au rămas doar “icoanele” și cobaii, oamenii au
plecat.
Doctorul Burnei, icoană
de presă
“Este greu sau poate
imposibil să îl răsplăteşti pe un om pentru că ţi-a salvat viaţa. Ce ai putea
să-i oferi, în semn de recunoştinţă? Pacienţii salvaţi de medicul chirurg
Gheorghe Burnei sunt copii, şi părinţii lor îi aduc icoane, drept mulţumire.” http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/01/14/dr-gheorghe-burnei-chirurgul-care-opereaza-copiii-impreuna-cu-dumnezeu/