Printre
primele știri care au venit peste noi, vorb-aia, ca să ne facă de râs, s-a
aflat și gestul umanitar al unei țări civilizate, cum altfel, care își trăsese
un teledon TV în vederea strângerii de fonduri cu care să-i hrănească și să-i îmbrace
pe români. După asta, boarfele occidentale au curs râuri spre România și nici
până-n zilele noastre nu se vor fi biodegradat.
Oamenii
simpli se jenau să primească “dă milă”, era de rușine pe vremea lui Ceaușescu,
așa că presa a dus niște campanii oribile de convertire a populației la
pomanageală.
În
timp, “ajutorul umanitar” s-a acomodat cu “mândru că sunt român” și s-a
transformat în “conformare voluntară” și uniformizare pe verticală: de-o parte
unii care stau cu mâna întinsă iar de cealaltă parte rating, bani, politică…
Şi
acum, ca și cu douăzeci și ceva de ani în urmă, unii se aleg doar cu boarfele
în timp ce alții, aceia care vindeau pe vremuri uleiul de măsline din “ajutoare”,
au vândut toate resursele umane și materiale ca să ne “salveze” de ruși, de
faliment, de noi înșine. În general, ca să ne facă binele cu forța.
Umanitatea
băștinașilor sălbațici s-a lipit la fix cu umanitatea “lumii civilizate”:
băstinașii căpușau industria până o băgau în datorii de 1 mil. $/zi iar
civilizații o cumpărau pe nimic doar ca s-o salveze; umaniștii români țineau copiii
în orfelinate în condiții de lagăr, baroneasa Nicholson venea să-i ia spre
înfiere și ne punea și-un “văzut” pentru integrarea în UE și tot așa.