Ponta. Mie-mi place Ponta.
Mie-mi place Crin Antonescu. Aieștia doi mie-mi plac, vorba fostului președinte
moldovean și communist în timpul loviturii de stat pe care șei doi cercau s-o
dea în 2012.
Antonescu îmi place fiindcă
a dispărut de pe scena politică iar Ponta îmi place fiindcă face să pară c-au
dispărut toți ceilalți și-a rămas singur pe câmpul ideologic.
DNA-ul încă nu l-a dat jos
de pe cal dar a săgetat cam toată oștirea politică din preajmă-i, astfel că,
cavalerul stângo-liberal se scaldă-n linia orizontului mai ceva ca curcubeul
lui Bușh jr. la București.
Asta pentru că tot ce face
el e o cacofonie în fiecare detaliu dar și-n perspectivă. Minunat!
De exemplu cacofonia ideologicăa lui Ponta care
i-a făcut terci proiectul politic al lui Traian Băsescu de a împărți poporul în
stânga și dreapta, c-a s-avem și noi democrație controlată, mânărită după model
occidental. Bine i-a făcut, fiindcă T. Băsescu n-avea dreptul să facă asta!
În planul comandat de lumea
civilizată, Băsescu avea să se poziționeze de-a dreapta creștinismului cu
religia în școli, contracepția urma să fie interzisă, femeia avea să stea numai
dădăsupt, “aristocrația” de carton formată
după Revoluție se va fi îndreptățit să stea numa’ d'asupra iar restul se
compunea din argați și soldați. Eventual luați cu arcanul.
Ponta, de cealaltă parte,
dacă Băsescu sta pă partea cu Dumnezeu, se-nțelege că să lăsa pă stânga,
rezemat de Ceaușescu. Cu inundațiile, cu “sufletele” angajate la stat ce nu pot
fi restructurate, cu profesorii- că sunt mulți, alături de pensionarii rămași dependenți
de miluirea guvernanților, cu capitalistii care mănâncă numai de la stat și mai
puțin cu “oamenii muncii” care acum sunt sclavi la Europa.
Ponta, în schimb, a cerut harta
și programul la moaște.